Cât de mult acceptaţi existenţa unei singure realităţi?

Deschid dialogul cu un extras din Cartea Secretelor a lui Deepak Chopra.

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa noastră de viaţă nu se schimbă.
O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o nouă modalitate de a trăi viaţa.
Imaginaţi-vă un pasager într-un avion, care nu ştie că zborul este posibil. Pe măsură ce avionul decolează, va avea următoarele gânduri: “Ce ne ţine în aer? Dar dacă avionul este prea greu? Aerul nu poate susţine nimic, iar acest avion e făcut din oţel!” Copleşit de propriile sale percepţii, pasagerul panicat pierde orice simţ care ar putea să-i spună că deţine controlul, devenind prizonierul unei experienţe care ar putea duce la dezastru. În cabină, pilotul se simte mai puternic, pentru că a fost învăţat să zboare. El cunoaşte avionul, înţelege cum funcţionează acesta. De aceea, nu are niciun motiv să intre în panică, chiar dacă undeva în mintea sa există gândul că ar putea apărea o defecţiune tehnică. Dezastrul nu depinde de el.

Acum, gândiţi-vă la constructorul de avioane care poate construi orice avion doreşte, bazându-se pe principiul zborului. El ocupă o poziţie mai înaltă decât pilotul, în ceea ce priveşte controlul, pentru că, dacă ar fi cercetat în continuare, ar fi realizat un avion care nu se poate prăbuşi.

Această trecere de la pasager la pilot şi apoi la constructor, simbolizează o călătorie spirituală. Pasagerul este prizonierul lumii celor cinci simţuri. El poate percepe zborul ca fiind imposibil, deoarece atunci când oţelul este comparat cu aerul, e clar că avionul va cădea. Pilotul cunoaşte principiile zborului, care transcend cele cinci simţuri, făcând apel la o lege mai profundă a naturii, şi anume, principiul lui Bernoulli, care spune că aerul ce se deplasează deasupra unei suprafeţe curbate creează fenomenul de ridicare. Constructorul transcende şi mai departe, sfidând legile naturii, pentru a ajunge la un efec dorit. Altfel spus, constructorul este mai aproape de sursa realităţii, acţionând nu ca o victimă a celor cinci simţuri sau ca participant pasiv al legilor naturii, ci ca un co-creator împreună cu natura.

Puteţi să faceţi această călătorie voi înşivă. Este mai mult decât simbolică, deoarece creierul, care realizează deja orice viziune, sunet, atingere, gust şi miros pe care le experimentaţi, este ca o maşină cuantică. Atomii săi sunt în contact direct cu legile naturii şi, prin magia conştiinţei, atunci când aveţi o dorinţă, creierul trimite un semnal chiar la sursa legii naturale. Cea mai simplă definiţie a conştiinţei este conştienţa. Cele două sunt sinonime.

Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii. Cu cât deţii mai multă conştiinţă, cu atât ai mai mult potenţial ca să creezi. Trebuie să-ţi pui această întrebare: Vrei să fi o victimă a celor cinci simţuri sau un co-creator? Posibile opţiuni sunt:

În funcţie de cele cinci simţuri: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.

În funcţie de legile naturale: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi spaţiului.

În funcţie de conştienţă: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce se schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică.

Stadiile conştienţei

Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este „acolo, afară”. Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc.

Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii, la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, putând descifra legea gravitaţiei,  utilizând matematica şi experimentele gândului. Newton nu trebuia să stea sub un copac şi să aştepte să-i cadă un măr în cap – putea să realizeze anumite experimente ale gândului, folosind imagini şi numerele care se potrivesc cu acele imagini. Acesta este procesul pe care l-a urmat, şi tot aşa a făcut şi Einstein, care şi-a imaginat cum funcţionează relativitatea.

Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot „acolo, afară” şi aşteptă să fie încă explorată. La acest nivel este câştigată mai multă putere asupra naturii, dar dacă acest nivel al conştienţei ar fi ultimul, utopia ar fi un triumf tehnologic.

În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece, dacă goleşti creierul de orice gând (ca în meditaţie), conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.

Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe o plastilină.

În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în experienţe. Disecaţi fiecare experienţă până la cel mai fundamental detaliu şi ceea ce obţineţi sunt unde care se propagă în câmpul cuantic. Nu există nicio diferenţă şi, printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă, activaţi butonul creaţiei.

Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei: căpătaţi putere deplină, doar prin înţelegerea faptului că aţi folosit acea putere tot timpul, pentru a vă contracara pe voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera – toate la un loc.

Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate. Chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriul creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, găsirea butonului creaţiei îţi scapă. Dar există totuşi o cale. În spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când voi găsi acel punct în care se găseşte acesta, mă voi afla în acel punct zero, în jurul căreia se învârte întreaga lume. Ajungerea în acel punct este un proces care începe aici şi acum.

Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu, ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură.

Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar altele apar la nivel subtil, fiind greu de exprimat: un tremur de la ceva care vă atrage, pe neaşteptate, atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune. Dacă există doar o singură realitate, fiecare indiciu trebuie să ducă, până la urmă, în acelaşi loc în care legile creaţiei operează liber – iar aceasta este conştienţa.

Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a şti că sunt în siguranţă. Din acest punct, pot trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, fără nicio îndoială, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut: Sunt în siguranţă.

Pentru a stăpâni conştienţa pură, trebuie să învăţăm cum să o trăim.

Într-un text fascinant din India, numit Sutrele Shiva, ce datează de mai multe secole, se pot găsi revelaţii din acest domeniu. Aici cuvântul Shiva înseamnă Dumnezeu, iar cuvântul Sutra înseamnă fir sau cale, astfel ca în mod deliberat, cititorului i se arată firele invizibile care duc înapoi la sursa eternă.

Ele au şi un context mai larg, care necesită să urmăm calea deschisă de revelaţie. În tradiţia acestora, fiecare persoană poate alege patru căi ce provin din: a simţi, a gândi, a acţiona şi a fi.

Fiecare dintre aceste căi se numeşte Yoga, cuvânt sanskrit care înseamnă uniune, pentru că scopul este unitatea, contopirea cu realitatea unică. De-a lungul timpului, cele patru Yoga au ajuns să definească anumite căi:

Bhakti Yoga –  duce la găsirea unităţii, iubindu-l pe Dumnezeu.

Karma Yoga – duce la găsirea unităţii, prin acţiunea altruistă.

Gyana Yoga – duce la găsirea unităţii, prin cunoaştere.

Raja Yoga -  duce la găsirea unităţii, prin meditaţie şi renunţare.

Cum este trăită, efectiv, fiecare din aceste căi?

Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi o exprimăm. Pe această cale, emoţiile noastre personale se lărgesc, pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.

Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea. Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională. A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare, intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.

Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale, controlul ego-ului asupra acţiunii slăbeşte. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în non-ataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.

A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.

În occident, Yoga este văzută ca o cale a renunţării, un mod de viaţă care necesită abandonarea familiei şi a bunurilor. Yoghinii rătăcitori, cu bolurile lor de cerşit, care puteau fi văzuţi în orice sătuc din India, simbolizează o astfel de viaţă. Însă aspectul exterior nu înseamnă renunţare -  care se întâmplă în interior, indiferent cât de mult sau cât de puţin posedăm, la nivel material. În noi înşine, luăm o decizie crucială: O iau de la capăt. Cu alte cuvinte, renunţăm la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre.

Atunci când inima ţi se îmbolnăveşte de violenţa şi de separarea existente în lume, a o lua de la capăt reprezintă singura alegere. Universul, ca orice oglindă, este neutru. El reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Dacă poţi avea încredere în asta, atunci ai făcut pasul crucial, numit renunţare. Ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Aşa cum se întâmplă cu orice aflat pe calea către unitate, acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.

Pentru a vă apropia cât mai mult de această stare putem experimenta următoarele:

-A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea persoană.

-A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.

-A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.

-A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.

Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă. Vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte, începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Preţuiţi acest nivel de conştienţă – el se va dezvolta numai dacă îl preţuiţi. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a Creaţiei, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.

Deepak Chopra – Cartea Secretelor

Bun. În ultimele zile tot circulă un mail viral legat de antineoplaston, o descoperire a doctorului polonez Stanislaw Burzynski, în materie de vindecare a cancerului. L-am vizionat şi am rămas profund impresionat de rezultatele acestui tratament, dar nu şi uimit de adevărata luptă de gherilă dusă de către păpuşarii industriei pharma împotriva acestui om şi a rezultatelor sale. Ideea este că, prin acest tratament efectele secundare lipsesc cu desăvârşire (spre deosebire de ravagiile chimioterapiei sau ale radioterapiei), în timp ce rata de supravieţuire creşte enorm. Industria cancerului este cea mai profitabilă din domeniul pharma, motiv pentru care lupta dusă împotriva oricărui remediu este necruţătoare. La nivel global, în jur de opt milioane de oameni mor anual din cauza cancerului. Tratamentele pentru cancer sunt extrem de costisitoare şi dacă ne rezumăm la un simplu calcul putem să schiţăm un profit colosal al industriei farmaceutice. Filmul poate vizionat pe vimeo.com. Am intrat in posesia documentarului, iar cei care doriţi să-l vizionaţi puteţi să mă contactaţi. Între timp, urmăriţi-l aici:

Mai multe informaţii puteţi găsi pe site-ul oficial www.burzynskimovie.com.

Serghei Nikolaevici Lazarev este un renumit bioenergetician rus contemporan. Tratând bolnavii care apelau la serviciile sale, Lazarev a început să se întrebe de ce oamenii ajung să se îmbolnăvească. Cauzele profunde ale acestui fenomen s-au lăsat desluşite pe parcursul anilor de investigaţii, acestea putând să revoluţioneze întreaga concepţie contemporană asupra diagnosticării şi tratării bolilor.

Iată care sunt, în viziunea lui Lazarev, cauzele care duc la apariţia bolilor:

Prima cauză

Multe procese care au loc acum în viaţă sunt îndreptate spre eliminarea blocajelor dintre conştiinţa şi subconştientul omului. Tot ce pătrunde în subconştient constituie un ghid al acţiunilor şi începe să funcţioneze activ.

Dacă, cu 100-150 de ani în urmă absolutul subconştientului era în principal apanajul artei, filozofiei, al câtorva şcoli ezoterice, în prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica conştiinţei umane este orientată către supravieţuirea corpului fizic. Logica subconştientului, către păstrarea şi dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea încercările de substituire mecanică a acestora în cele mai multe cazuri duc la dispariţia uneia din aceste două componente.

Acum subconştientul omului asimilează murdăria energetică cu o viteză neînchipuită şi nu doar pentru că unii încearcă să pătrundă în el, ci şi pentru a ţi se bloca subconştientul.

Sentimentele şi trăirile negative care pătrund în subconştient, nu mai pot fi controlate de om şi întrucât sănătatea fizică este strâns legată de subconştient, apar nişte dependenţe complicate şi nişte urmări grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstrează, în mod elocvent, la nivelul energetic, porunca biblică: “Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta ca să se prelungească zilele tale pe Pământ”.

Raporturile faţă de mamă şi tată trebuie să fie întotdeauna cele respectate. Codul legilor şi regulilor care a existat în societate în toate veacurile proteja împotriva destrămării celor mai fine structuri ale câmpurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relaţiile dintre oameni sunt determinate de nişte coduri ale câmpurilor lor. Câmpul fiecărui om conţine câte un set de programe care determină interrelaţiile sale cu lumea şi cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ură, supărare, pe care le nutresc cei din jur faţă de om corespund cu stricteţe cu ce ceea ce ESTE sădit în karma acestuia. De aceea, exista oameni care sunt în permanenţă jigniţi, care suferă traumatisme, care sunt invidiaţi, etc. În câmpul omului sunt conţinute programe informaţionale ale atitudinilor faţă de el şi programe ale atitudinii acestuia faţă de alţi oameni. Când împotriva noastră se întreprinde ceva neplăcut, nu e bine să răspundem în acelaşi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, însă la nivelul câmpului şi la nivelul spiritual trebuie să ne păstrăm întotdeauna o atitudine de smerenie, de blândeţe, să manifestăm iubire faţa de oameni şi să ţinem minte că orice neplăcere este cauzată de imperfecţiunea noastră. Acest lucru ne curăţă karma, ne fereşte de boli, ne ameliorează destinul şi sănătatea copiilor.

Irascibilitatea în raporturile cu oamenii, răutatea, constituie o tentativă de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci şi asupra Universului, provocând deformaţii ale structurii câmpului. “Rugaţi-vă pentru cei ce vă blestemă şi binecuvântaţi-i pe cei care va urăsc”. Aceasta e cea mai puternică apărare împotriva nenorocirilor, bolilor şi a ceea ce numim “deochi”.

Foarte multe boli sunt puse în legătura cu faptul ca oamenii nu ştiu cât e de periculos ca în perioadele de puternic avânt sufletesc, când sunt îndrăgostiţi, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creşte brusc, să emane gânduri şi stări emoţionale negative.

Enurezisul nu e o boală, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bombă cu explozie întârziată, care nu e obligatoriu să se manifeste sub formă de boală la copil, ci poate apărea şi sub formă de soartă nefericită a copilului, sau de structuri emoţionale şi psihice deformate.

De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adâncime, sau de care omul nu se poate debarasa timp îndelungat reprezintă un mare pericol. Oamenii au încercat, în mod intuitiv, să dezamorseze aceasta bombă, să scape de sentimentul de supărare. Modalităţile au fost plânsul, spartul veselei, înjurăturile. Atunci când însă supărarea este ţinută timp îndelungat ea devine de câteva ori mai periculoasă şi loveşte nu doar în cel care o ţine dar şi în copii lui. Oamenii sănătoşi nu-şi permit să ţină supărări. În iudaism şi creştinism exista Duminica Iertării, când omul cere iertare pentru toate ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvârşit cu voie sau fără de voie. Dacă acest lucru se face cu sinceritate, atunci intră în funcţiune mecanismul căinţei şi are loc autopurificarea în subconştient.

Din păcate, sensul căinţei este înţeles într-un mod greşit în prezent. Căinţa, înainte de toate, nu este un şir de remuşcări sterile. A te căi înseamnă a-ţi îndrepta toate forţele asupra propriei schimbări şi niciodată să nu-ţi mai repeţi greşelile. În timpul căinţei are loc ruperea lanţului de cauze şi efecte în care o fapta trage după sine pe următoarea. În iudaism cel care se căieşte sau în creştinism tâlharul răstignit pe cruce care se pocăieşte se pot ridica mai sus decât un sfânt pentru că ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decât un om cu karma curată pentru a trăi întreaga viaţă în sanctitate.

Rudele noastre şi chiar animalele domestice depind de noi, iar dacă încălcăm legile eticii, aceştia pot fi pedepsiţi împreună cu noi.

Conştiinţa omului e ca o mică rotiţă ce poate fi rotită prin eforturi nu prea mari înainte şi înapoi. Subconştientul e ca o roată imensă şi grea care este greu de pornit, dar şi mai greu de oprit. Strămoşii noştri urneau roata subconştientului prin aspiraţia către Dumnezeu, prin iubire şi facere de bine. În ultimii 300 de ani noi trăim din inerţia acestei mişcări, fără să depunem eforturi pentru a o menţine. De aceea, acum ne poate ajuta numai aspiraţia conştienta şi neîntreruptă către armonia lumii, către Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate şi doar aspiraţiile personale ale fiecărui om vor determina gradul său de protecţie împotriva nenorocirilor.

Cauza a doua

Există un mare păcat pe care îl poate comite un om în viaţă: să ucidă iubirea, pentru că, înainte de a ucide un om, trebuie să ucizi în tine iubirea faţă de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezintă terenul pe care proliferează multe crime şi nenorociri.

Boala poate îndeplini diferite funcţii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activităţii care împiedică dezvoltarea normala a omului, iar a treia, cea de eliminare a mecanismelor care permit răspândirea informaţiei negative. Nu trebuie să uităm că suntem celulele unui singur organism imens care se cheamă omenire, şi care, la rândul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

În luna a cincea, copilul este într-o comuniune absolută cu Dumnezeu şi cu Universul. Deoarece pentru o viaţă normală omul trebuie să intre periodic în contact cu Universul, el se foloseşte pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate în câmpul său. Dacă mama sau tatăl s-au dezis în acest timp de copil, iar în timpul unui scandal între soţi acest lucru se poate întâmpla şi la nivelul subconştientului, în mod automat copilul moşteneşte nu numai programul propriilor copii, dar şi al Universului. Celula poartă programul de distrugere a organismului. Organismul reacţionează în mod corespunzător. Blocarea acestui program este posibilă numai prin aspiraţia către Dumnezeu şi printr-o mare iubire. Dacă omul nu face acest lucru, dispariţia familiei este inevitabilă.

Copiii au acum capacităţi bioenergetice de zeci de ori mai mari decât copiii strămoşilor noştri. Însă noi acordăm prea puţină atenţie dezvoltării lor spirituale concentrându-ne mai ales în direcţia orientării lor profesionale, asupra bunăstării materiale viitoare a urmaşilor noştri. Până la naştere, fătul interacţionează puternic cu lumea înconjurătoare. Asupra structurii spirituale şi a stării lui fizice exercită o puternică influenţă structura spirituală şi comportamentul etic al mamei. În luna a cincea, fătul, dacă este în comuniune cu Dumnezeu, primeşte de la El o sumă de calităţi. În lunile a 3-a şi a 4-a femeia trece prin nişte încercări. Acestea pot lua cele mai neaşteptate forme şi, de modul în care acestea sunt trecute depinde caracterul şi viaţa viitorului copil. Orientarea către valorile spirituale să fie mai puternică decât toate celelalte tendinţe.

Principala informaţie ereditară se transmite nu numai prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul ei şi de aceea trăirile emotive ale mamei se răsfrâng asupra copilului. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru el. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta şi caracterul viitorului copil se formează în câmpul infoenergetic al părinţilor, încă înainte de concepţie. În momentul concepţiei, ele deja există şi-i determină viitorul. De aceea, dacă părinţii au dubii dacă sa dea sau nu naştere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor parţială. Extrem de negativ se repercutează asupra structurilor câmpului viitorului copil planificarea brutală a sexului acestuia, dorinţa unuia dintre părinţi de a avea numai băiat sau numai fată. Chiar şi numai simpla îndoială asupra dorinţei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scăpa de el, constituie o demolare a destinului său, a fericirii şi sănătăţii sale, a structurilor de comunicare şi solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca în timpul bolii copilului să creăm condiţii pentru însănătoşirea lui corectă. Părinţii trebuie să se gândească înainte de toate la spiritul copilului şi abia după aceea la trupul său. Din acest motiv îndoparea copilului cu medicamente şi mâncare nu poate decât să-i facă un rău. Cu iubirea poţi vindeca, dar cu ataşamentul poţi doar să faci rău. De aceea, în timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica şi chiar de regimul alimentar al părinţilor. Renunţarea la carne, la alcool, la delicatese sau supraalimentare sunt chiar mai importante pentru părinţi decât pentru copii. Orice supărări şi reproşuri ale părinţilor, unul faţă de celălalt şi faţă de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufletească a părinţilor este starea sufletului şi trupului copilului. Pentru a-l păzi pe copil de boli şi necazuri, părinţii trebuie să înţeleagă lucrul cel mai important: copilul trebuie să fie sănătos sufleteşte.

Lipsa dorinţei de a învăţa apare la copil foarte simplu. În timpul sarcinii mama se debarasează de sentimentele faţă de soţ, de copii sau faţă de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a câmpului informaţional al Universului care blochează capacităţile copilului de a lucra cu informaţia. Copilului îi vine greu să înveţe şi el refuză să facă acest lucru. O mamă iubitoare care nu-şi permite şi nu permite nimănui sa se îndoiască de sentimentul de dragoste şi de comuniune cu Divinitatea, va da naştere unor copii talentaţi.

Numele dat copilului se întipăreşte în câmpul său bioenergetic şi depinde de karma aceluia al cărui nume îl poartă. Înainte copiilor li se dădeau nume de sfinţi – şi nu era deloc întâmplător. Karma sacrosantă, pură a sfântului se unea cu cea a copilului protejându-l şi acţionând în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude, riscam, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui sa le ispăşească cel care i-a luat, adică odată cu numele, şi o parte din karma, copilul. De aceea, dându-i copilului numele unui muritor, este necesară blocarea părţii negative a karmei, rugându-ne la Dumnezeu în gând ca în numele copilului să intre numai ceea ce este luminos, ce aspiră spre dragoste, comuniune, nobleţe, spre Dumnezeu, în numele acelui om în cinstea căruia ne botezăm copilul.

Multe femei ştiu că sănătatea li se ameliorează după naşterea copiilor. Iubirea pe care o nutreşte mama pentru copil îi înnobilează structurile câmpului ei, ameliorându-i starea fizică. Dar mai este o cauză pe care oamenii n-o bănuiesc. Mama transferă bolile sale copilului, adică tulburările sănătăţii prin care mama îşi ispăseşete propria karma, trec în câmpul copilului, iar acesta începe să fie bolnav. Karma se împarte între copil şi mamă. Cum se recunosc deformările din câmpul copilului? Copii suferă de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteţi niciodată copilului că-i veţi cumpăra delicatese sau jucării. Copilul trebuie să se gândească la satisfacţii spirituale. Promiteţi-i că-l veţi duce la teatru, la muzeu. Omul visează la nivelul unor structuri foarte fine ale câmpului, iar penetrarea în acele zone a ceea ce este material, pământesc coboară incredibil de jos omul. Faceţi-i cadouri când nu se aşteaptă. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, în schimbul unor rezultate la învăţătura sau a cuminţeniei face din el un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. În acest mod ea, fără sa vrea, creează un program de nimicire a tot ceea ce e sfânt în favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost şi principala cauză a dispariţiei civilizaţiilor precedente.

Omul care iubeşte, nutreşte asemenea sentimente încât uciderea lor, în altcineva sau în el, reprezintă o crimă imensă. Dacă ne luăm după logica obişnuită, sterilitatea poate fi eliminată prin intervenţie chirurgicală. Însă distrugând iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea în bărbatul care o iubeşte distruge structurile spirituale fine atât ale ei, cat şi ale bărbatului. Copilul născut în astfel de condiţii poate avea nişte structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blochează această posibilitate, refuză să conceapă un copil care să fie grav bolnav să moară sau să facă rău altora. Noi considerăm în mod obişnuit că aceasta este o boală şi ne luptăm cu noi înşine, cu propriul organism care încearcă să ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasă să păcatuieşti” se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor câmpului la nivelul capului determinate de sentimentul de ură din structurile stabile ale câmpului uman. Aceste structuri nu dispar după intervenţia chirurgicală de îndepărtare a miopiei ci continuă acţiunile distructive la nivelul câmpului, se transferă asupra acestor organe sau asupra parametrilor spirituali ai omului.

Bărbatul şi femeia care se iubesc, îşi îmbunătăţesc karma, se vindeca pe ei si pe copii lor.

Cauza a treia

În viaţa de zi cu zi ne permitem adeseori să-i vorbim de rău pe alţii, pe noi, să ne plângem de soarta. Se dovedeşte că acest obicei are ca urmare distrugerea dinţilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa părinţilor, rudelor, urarea răului oamenilor apropiaţi. Cauza paradontozei o reprezintă bârfirea tatălui, suprasolicitarea karmei şi alimentaţia incorectă. Echilibrarea emoţională şi coborârea agresivităţii subconştiente sunt facilitate de utilizarea regulată, în alimentaţie, a verdeţurilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele şi gândurile rele? Când ne gândim la cineva se creează o punte energetică între noi şi cel la care ne gândim. Are loc un schimb de informaţie şi de energie. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar şi pactul interior cu omul care bârfeşte poate fi periculos. Bârfa, gândurile urâte despre oameni reprezintă un traumatism aplicat omului împotriva căruia sunt indreptate şi în acelaşi timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifică orice program. În prezent energetica Pământului este de aşa natură încât şi gândurile răuvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rău.

Ne atacam şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic de multe ori fără să ne dăm seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalanşă al autodistugerii fără ca nici măcar să fie necesară conectarea unor trăiri negative. Este suficient potenţialul negativ acumulat până în prezent de omenire. De aceea, acum nu e suficient sa fii bun şi să nu faci rău nimănui. Subconştientul nostru e într-atât de deformat, încât nici suportarea răului nu e o condiţie suficientă pentru păstrarea integrităţii sufletului şi a trupului. În situaţia actuală, principala condiţie pentru supravieţuire o constituie eforturile conştiente îndreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficient să fii bun, trebuie să fii activ de bun. Orice om bun sau normal are şansa de a pieri. “Iubiţi-vă duşmanii” este un apel la esenţa spirituală a omului de a nu reacţiona printr-o lovitură la un atac energetic.

Omul care-şi începe ziua cu rugăciunea: “Doamne, dă rudelor şi cunoscuţilor mei sănătate, iar mie răbdare“, se va asigura împotriva multor păcate.

Aprecierea negativă a cuiva produce o puternică scădere a energiei. Daca omul bârfeşte pe cineva, el îi produce un traumatism persoanei respective, propriului câmp şi pierderea energiei. “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi – căci cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura“.

Traumatismul produs de vorbele urâte se poate manifesta nu neapărat la nivelul fizic şi nu neapărat brusc. Poate începe destrămarea structurilor spirituale, iar când apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca îşi mai aduce aminte de vorbele spuse şi nu-şi va da seama că pricina nenorocirilor a fost bârfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentaţia este diversă, comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunătatea sufleteasca. Murim devreme, pentru ca în permanenţă ne ruinăm sufletul şi trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv, dar şi cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele împotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul câmpului poate fi diferit între cei ce se iubesc, el atingând cele mai înalte cote. Sentimentul de iubire îl înalţă pe om, nivelul energetic al îndrăgostitului este foarte înalt şi de aceea orice influenţare negativă a acestuia devine extrem de periculoasă.

Când compătimiţi pe cineva, nu sunteţi de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, vă gândiţi doar la consecinţe, uitând de cauzele apariţiei acestora şi, prin aceasta, favorizaţi destrămarea spiritului.

Cauza a patra

Vampirismul energetic este o ocupaţie nu tocmai inofensivă. Influenţarea oamenilor la un asemenea nivel al câmpului este cu mult mai dificilă decât ne putem închipui. Vampirismul înseamnă nu doar furtul unei anumite cantităţi de energie, încălcarea învelişului câmpului şi crearea condiţiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar şi prejudicierea structurii fine a câmpului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sănătăţii, psihicului. După un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care începe să se folosească de energia altuia i se închid canalele de comunicare cu Universul, iar el este nevoit sa ia din ce în ce mai multă energie de la ceilalţi. Astfel pot apărea boli grave şi chiar moartea. Începutul acestui proces stă în egoismul exacerbat manifestat în gânduri, emoţii sau fapte, în neînţelegerea unităţii lumii. Aceasta blochează canalele de legătura cu cosmosul şi provoacă o cădere energetică. Acest proces e greu de oprit. El condamnă copii “vampirului” la nişte boli grave, întrucât aceştia se nasc cu canalele de legătură cu Universul închise şi atunci, fie că sunt supuşi vampirismului, fie ei înşişi vor deveni vampiri şi vor continua distrugerea propriului suflet.

Cum procedează oamenii care au nevoie de energie? Ei înfurie, chinuie victima, caută diferite mijloace de a subjuga omul, pentru că a lua de la unul egal ţie e complicat. E mai uşor să iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Părinţii săi au renegat comuniunea cu lumea, au renegat înaltele sentimente, ceea ce a dus la închiderea completă a canalelor care-i unea cu Universul. A început degradarea şi destrămarea structurilor câmpului. Energia nu putea fi procurată din altă parte decât de la oameni. Dacă este vorba de un copil, acesta începe să-şi irite mama, s-o necăjească. Ea începe să ţipe în permanenţă, se înfurie şi îi cedează energie. Copilul îşi bate joc de colegii de joacă, îi jigneşte, chinuie animalele, râde şi îşi bate joc de cei vârstnici în scopul obţinerii energiei. Prin urmare, provocarea de chinuri fizice şi spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Puţini cunosc cât de gravă e pedeapsa pentru vampirism şi cât de puţine sunt şansele de a ieşi din această situaţie. Unul din mijloacele spirituale de apărare împotriva unui om certat cu regulile eticii, care încearcă să fure energie, îl constituie rugăciunea, pentru că aceasta constituie în acelaşi timp şi un ajutor pentru corectarea deformaţiilor structurilor sale spirituale. “Rugaţi-vă pentru cei ce vă blestemă şi binecuvantati-i pe cei ce vă urăsc”.

Cauza a cincea

Cu toţii cunoaştem zicala: “De morţi numai de bine“. De ce? Între lumea fină a morţilor şi lumea noastră fizică sunt posibile contacte, iar daca ele apar, acest lucru dăunează ambelor lumi.

“Sudarea” câmpurilor unui om viu şi ale unui om mort are loc atunci când sunt încălcate legile supreme. Religia şi obiceiurile de înmormântare la toate popoarele sunt orientate spre despărţirea câmpurilor celor vii de ale celor morţi. Daca omul păstrează pică celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa şi poate duce la diferite boli, tulburări psihice, schimbarea caracterului.

Supărarea omului înainte să moară poate duce de asemenea la contopirea câmpurilor şi probabil de aceea trebuie îndeplinită ultima dorinţă a celui aflat pe moarte.

Dacă până la naşterea copilului femeia a făcut un avort, câmpul embrionului mort se poate uni cu câmpul copilului născut ulterior, iar acesta poate fi bolnăvicios, fricos, obsedat.

Cauza a şasea

Orice gând legat de sinucidere este extrem de periculos şi de distructiv pentru om şi pentru descendenţii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresivă” este lipsa dorinţei de a trăi, uneori ascunsă şi care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorinţei de a trăi? În primul rând este vorba de un program de autodistrugere care se formează în câmpul bioenergetic dacă vreunul din ascendenţi a nutrit mult timp gânduri de lipsă a dorinţei de a trăi sau a comis tentative de sinucidere. Chiar dacă aceste lucruri s-au întâmplat cu 3-4 generaţii în urmă, programul rămâne stabil şi se transmite ereditar urmaşilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorinţei părinţilor de a avea copii.

Câmpul omului are un sistem defensiv faţă de lumea înconjurătoare care este însă total deschis părinţilor. Cele mai mici greşeli ale părinţilor în timpul sarcinii faţă de viitorul copil crează în câmpurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lungă durată pentru că este conceput de părinţi.

Decepţia în legătură cu faptul că fiica sau fiul e mic şi slab, bolnăvicios, nemulţumirea legată de sexul copilului, de aspectul său, de capriciile noului născut, dacă toate acestea sunt mai puternice decât dragostea pentru el, mai puternice decât conştientizarea faptului că un copil e un dar divin, atunci trăirile negative trec în profunzimea câmpului sau în subconştient şi declanşează mecanismul autodistrugerii.

O decepţie puternică a tatălui, chiar şi în decursul unei singure zile, pentru faptul că i s-a născut o fiica şi nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumărate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite şi urmaşilor ei. Programele subconştiente care se găsesc în câmpul copiilor trec, odată cu vârsta şi, în special, la începutul maturizării sexuale în conştiinţă, şi astfel încep disensiunile dintre copii şi părinţi. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani mulţi de izolare, reproşuri, supărări, ură.

Omul trebuie să iubească lumea din jur. Dacă acest sentiment îi lipseşte, în suflet i se instalează o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul încearcă să-şi suprime această durere spirituală cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut al iubirii în sufletul omului. Această stare apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării iubirii faţă de oameni.

Iubirea înseamnă armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situaţia care s-a creat acum în lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuiesc tot mai mulţi bani pentru narcotice şi pentru lupta împotriva acestora, însă fără succes. Lupta trebuie dusă cu cauza care determină consumul acestora. Iar cauză o constituie nivelul scăzut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu şi a simţămintelor divine faţă de părinţi şi de copii, faţă de sine şi de omul drag, faţă de natura nevie şi faţă de lumea înconjurătoare a devenit ceva obişnuit în viaţa noastră. Toate aceste încălcări declanşează programul de distrugere a iubirii, care are drept rezultat creşterea în cascadă a cruzimii, pe care n-o poţi stinge cu alcool sau droguri. Pentru a ieşi din impas omenirea trebuie să reînveţe să iubească. Totul. Iubirea este o artă complicată care trebuie învăţată printr-un efort permanent.

Dar acum, când mama jigneşte prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor săi, ea nu înţelege că iniţiază în copil un program care peste un an, doi, poate să-l împingă sub roţile maşinii, sau să-i provoace o boală gravă.

Omul s-a obişnuit să considere că iubirea este una din trăirile sale de care poate dispune după bunul său plac. Este o concepţie greşită. Iubirea este acel întreg a cărei parte suntem, ea îmbrăţişează întreaga lume. Iubirea şi viaţa ni se dăruiesc şi n-avem niciun drept să atentam la ele.

Cauza a şaptea

Mulţi dintre noi pot da un răspuns corect la întrebarea: “Ce-i aceea hrană?“. Hrana influenţează în primul rând structurile câmpului uman. Omul asimilează hrana prin prima chakra. Printr-o alimentaţie corecta poate fi vindecat un om.

“Şi a spus Dumnezeu: iată, v-am dat tot felul de ierburi care împrăştie sămânţa câtă se găseşte pe întreg Pământul şi tot felul de pomi care fac roade şi răspândesc sămânţa să vă fie de hrană.”

În “Baghavat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore după ce a fost gătită, pentru că este o hrană “murdară”, fiind bună doar pentru trup, în ea nemaigăsindu-se nimic pentru suflet.

În hinduism există noţiunea de “carne necuşeră“. Este vorba despre carnea care conţine sânge şi ea nu se foloseşte în niciun caz la gătit. De ce? Sângele este păstrătorul datelor despre viaţa corpului fizic, în el sta toată informaţia privind bolile, simţurile şi trăirile emoţionale pe care le încearcă animalele la tăiere.

Strămoşii noştri erau mult mai deştepţi decât noi, când se închinau înainte de sacrificarea animalului, cerându-i iertare pentru faptul că erau nevoiţi să-l întrebuinţeze ca mâncare. În acest fel, ei blocau consecinţele negative, pe care noi acum le înghiţim fără să ne pese.

Se spune că nu e bine să citeşti în timpul mesei. Mâncatul cu cartea sau ziarul în faţă, în faţa televizorului, dezbaterile politice şi familiale la masă, pot traumatiza sufletul omului pentru că în timpul mesei informaţia trece liber în subconştient. Pe acest fapt este bazat ritualul împărtăşaniei, adică punerea în contact cu Dumnezeu. Dacă însă, în timpul împărtăşirii, preotul se gândeşte la treburile sale pământeşti, atunci contactul cu Divinitatea nu se realizează.

În fiecare om există un suflet, începutul sacru, ceva omenesc şi ceva animalic. În stare normală trupul trebuie să primească hrana de la suflet, sufletul de la spirit, iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricărei din aceste verigi este inadmisibilă, iar viaţa bazată doar pe principiul primitiv al îmbuibării trupului fără a da atenţie şi celorlalte verigi, reprezintă calea cea mai sigură spre regres.

Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conştient că există o realitate mult mai vastă, care în această clipă îţi scapă. Indiferent de persoana cu care vorbeşti, imaginează-ţi că există o fiinţă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă, care îţi vorbeşte prin intermediul acelei fiinţe. Indiferent de acţiunea pe care o realizezi, urmăreşte să percepi o altă prezenţă alături de tine care te priveşte, te ghidează şi-ţi dăruieşte putere. În momentul în care priveşti în ochii oamenilor, fii conştient că primeşti prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu. – PARAMAHAMSA YOGANANDA

Se spune că omul contemporan a reuşit să călătorească în viitor, să se întoarcă în trecut. Se ştie că a reuşit să pătrundă în structurile subatomice. Ştim că a reuşit să trimită mesaje în alte galaxii. Un singur lucru i-a mai rămas de făcut. Să regăsească drumul spre sine însuşi.

Fiinţa umană are o capacitate de adaptare extraordinară, cele mai sofisticate pârghii, sisteme de protecţie şi posibilităţi de reacţie. Totul e proiectat să meargă perfect. Şi asta pentru că, aşa cum asigură pasajul din Geneză, “este făcut după chipul şi asemănarea” Creatorului suprem.

Fizicienii secolului al XX-lea au fost şocaţi. Aceste cuvinte, pe care ştiinţa pozitivistă le suspectase de lirism si nimic mai mult, s-au confirmat. Universul funcţionează ca o hologramă gigantică în care orice fragment este reflectarea în miniatură a întregului. Masa unei particule, de pildă, deţine informaţii codificate despre sistemul solar. Biblia este deci tradiţie spirituală, metaforă şi, în acelaşi timp, ştiinţă de avangardă.

Ai văzut vreodată o hologramă? Poate că nu. Dar te-a fascinat vreodată un computer de ultimă generaţie? Foarte probabil. La fel de probabil că şi faptul că ai privit cu emoţie un copac înflorit sau un apus de soare.

De cate ori însă ai înmărmurit de uimire privindu-te în oglindă sau gândindu-te cine eşti tu? Când ai fost ultima oară copleşit de revelaţia că fiinţa ta este un triumf al Creaţiei? Lasă-te purtat înăuntrul tău şi vei descoperi un secret tulburător: ai cheile întregului univers. Da, poţi deschide oricând porţile altor dimensiuni, doar să ştii cum funcţionează. Îndreaptă-ţi atenţia spre interior şi observă că tu nu eşti corpul. Spui “mâna mea”, “piciorul meu”, “faţa mea”. Dacă toate acestea sunt ale tale, înseamnă că eşti posesorul lor, dar nu te poţi confunda cu ele. Trebuie deci să căutăm ceva mai subtil decât materia ca să ajungem la un răspuns.

Te gândeşti? Ia loc pe un scaun, ca să gândeşti mai relaxat. Priveşte scaunul. Atinge-l. Pare, dar nu este solid. Scaunul pe care te-ai aşezat este un joc uluitor de particule de lumină care vibrează, rezonează şi se învârtesc în oceanul misterios şi turbulent al spaţiului. Iar asta nu o spun poeţii sau misticii. Asta susţin specialiştii în fizica atomică. Materia, afirmă ei, este de fapt energie încătuşată în manifestare. Până şi ceea ce este lipsit de viaţă reprezintă o pulsaţie perpetuă şi intensă de energie. Te mai poţi îndoi de ceea ce dezvăluie tradiţia ezoterică despre corpul uman?

Orientul vorbeşte despre şapte centri subtili de forţă (chakre), şapte vortexuri energetice situate de-a lungul coloanei vertebrale în afara corpului fizic, care corespund celor şapte plexuri cunoscute în medicina clasică. Aceste focare asigură schimbul permanent de informaţie dintre fiinţa umana şi macrocosmos; ele sunt locuri de întâlnire dintre individ şi univers. Primele şase au o dublă natură: o parte receptivă – yin, lunară, feminină – şi o parte emisivă – yang, solară, masculină. La nivelul ultimei chakre, omul transcende dualitatea şi îşi regăseşte unitatea interioară.

Descoperi parfumul prosperităţii

Primul centru energetic se afla în zona perineului, între anus şi sex, în afara corpului fizic. Este Muladhara chakra, patronul vitalităţii şi al stabilităţii fizice. Ai un simţ al mirosului foarte fin? E semn că rezonezi spontan cu elementul Pământ. Poţi să-i mulţumeşti lui Muladhara chakra care controlează acest tip de energie. Instinctul de conservare, pofta de viaţă, creşterea, vitalitatea, forţa fizică, puterea de a experimenta şi de a duce la bun sfârşit ceea ce începi sunt în legătura directă cu acest centru subtil. Aici se activează resursele prosperităţii. Vrei sa alegi o emblemă care să se potrivească perfect acestui prim etaj al fiinţei? Elefantul este întruchiparea energiei colosale înmagazinate în Muladhara. De ce? Pentru că este puternic şi curajos. Pentru că înlătură orice obstacol din cale.

Când Muladhara chakra e dezechilibrată, rişti să experimentezi violenţa, furia, constipaţia, teama de anihilare fizică. Energiile sale perturbate fac trupul să pară greoi, predispun la viaţă monotonă, obezitate şi lăcomie. Frica şi neliniştea fără motiv real sunt problema cea de toate zilele a lui Muladhara.

Cum s-o echilibrezi? Multe asane ştiu răspunsul. Pe lângă practica posturilor yoga, rezervă-ţi un timp zilnic pentru a simţi pământul sub tălpile goale. Şi… dansează!

Toate pânzele sus!

Ştii că grăsimea de crocodil este un stimulent excelent al virilităţii şi potentei? Ai auzit despre substanţele răvăşitor de afrodiziace care se extrag din organele genitale ale acestei reptile uriaşe? Atunci înţelegi unul dintre motivele pentru care yoghinii au desemnat această vietate ca simbol al centrului energetic de deasupra organelor sexuale, Swadhistana chakra. Aligatorul este versatil. Se confundă uşor cu mediul în care trăieşte, are puterea de a-şi seduce prada din priviri şi o devorează în adâncuri. La fel sunt şi oamenii care au dominantă energetică la nivelul lui Swadisthana. Aici este cartierul general al sexualităţii şi impulsurilor tale. Aici e la pupitrul de comandă verbul “a crea”. De aici sunt coordonate simţul gustului şi imaginaţia, senzualitatea rafinată şi mimetismul social. De aici eşti pus în rezonanţă cu energiile subtile ale Apei. Toate pânzele sus şi călătorie plăcută!

Dezechilibrul acestei chakre face sa apară invidia şi o forma perversă de gelozie. Ai văzut vreodată o bulboană? Cam aşa se învolburează Swadhisthana atunci când energiile ei o iau razna. Reacţiile emoţionale exagerate şi fluctuaţiile de stare, dependenţa de sex sau ataşamentul obsesiv sunt la o extremă. La cealaltă extremă apar frigiditatea, impotenţa şi chiar frica de plăcere. O astfel de persoană este “acra” şi bârfitoare. Piatra de încercare la nivelul lui Swadhisthana chakra este sentimentul de culpabilitate. Dar nu te îngrijora, ai la dispoziţie o mulţime de tehnici yoga – asane, exerciţii de respiraţie, meditaţii – ca să atingi punctul de echilibru al acestei chakre.

Îmblânzeşte focul

Urcam la următorul palier. Cine crezi ca ne întâmpina? Un berbec puternic, dinamic, plin de iniţiativă. Sigur, nu apare în carne şi oase, este doar un simbol al lui Manipura chakra, situată la 2 degete sub ombilic, în afara corpului fizic. Aici este sediul voinţei, al pasionalităţii, al personalităţii şi al capacităţii de a conduce. Deviza? “A vrea”. Energia acestui centru are efervescenţa Focului şi controlează simţul văzului. Aici apare nevoia identităţii prin diferenţiere şi ierarhie. Spontaneitatea, curajul, bucuria de a trăi, hotărârea, încrederea în sine, optimismul, toate sunt vii atunci când Manipura se află în armonie. Dacă energiile sale sunt din cale afară de solare, omul este dominator, hiperactiv, critic până la necruţare, cu ifose de superioritate şi porniri agresive. Dacă energiile lunare -yin- sunt în exces, Manipura te împinge în corzile pasivităţii, laşităţii, voinţei slabe, respectului de sine scăzut. Violenţa este problema atunci când Manipura chakra şi-a pierdut busola.

Ca şi exerciţiu pentru purificarea lui Manipura, priveşte cinci, zece, cinsprezece minute sau chiar mai mult flacăra unei lumânări fără să clipeşti. Acest exerciţiu, de altfel, te va pune în rezonanţă cu Focul arhetipal.

Iubirea îţi dă aripi

Am ajuns în dreptul plexului cardiac. Ce scrie pe turnanta dintre chakrele inferioare şi superioare ale fiinţei? Anahata. Căprioara cu ochii umezi şi catifelaţi, blânda şi afectuoasă este stăpâna acestui nivel. Pentru că de aici se alimentează iubirea, compasiunea universală, empatia şi altruismul. Emoţiile şi sentimentele pline de afecţiune pentru ceilalţi sunt adesea ca un fluviu de energie euforică ce izvorăşte din inima ta. Acum trăieşti revărsarea şi dilatarea afectivă cu mult în afara propriului trup, acum simţi că te contopeşti total cu cel iubit, atunci când faceţi dragoste. Acum îţi vin pe buze expresii ca: “i-am dăruit inima”, “inima mea este cu ea/el” sau “iubesc din inimă”.

Anahata este focarul de rezonanţă cu energiile subtile ale Aerului, de aici sunt controlate simţul tactil, mângâierea. Aceasta chakra este maestra relaţiilor de suflet. Este marea iniţiatoare în arta de a iubi. Empatia te ajuta să ieşi din carcasa egoismului primar. Descătuşarea puterii de a te dărui şi compasiunea sunt pasul major către un nivel superior de conştiinţă. Dacă nesocoteşti această etapa, rişti să naufragiezi pe insula unde singurii tai tovaraşi sunt codependenţa, labilitatea afectivă, ataşamentul. Da, a iubi începe cu tine însuţi, cu autoacceptarea, cu împăcarea de sine.

La nivelul lui Anahata descoperi cât preţuieşte iubirea faţă de ceilalţi, aici traieşti bucuria de a dărui. Devoţiunea şi dragostea de Dumnezeu sunt trăite profund de cei care au Anahata Chakra deplin înflorită şi susţinută totodată de trezirea lui Sahasrara.

Cine câştiga teren atunci când Anahata chakra e lipsită de armonie? Amărăciunea. Iar de la amărăciune la o inima împietrită nu e mare distanţă, mai ales când îşi fac apariţia şi sentimentul izolării, înstrăinarea, autodesconsiderarea, lipsa de empatie şi iubire. Bine că exista rugăciunea, meditaţiile, exerciţiile de pranayama, care ştiu să-ţi facă inima să cânte.

Ai acces nelimitat la arhiva universală

Încă o treaptă şi suntem deja la etajul 5. Aerul este din ce în ce mai elevat. Situat în afara corpului fizic, în zona din dreptul gâtului, Vishuddha este centrul de unde îţi devine accesibilă puritatea. Simţul controlat de aici este auzul, iar elementul arhetipal cu care te pune în rezonanta este Eterul. Ai rafinament estetic şi intuiţie spirituală? Eşti creativ, vorbeşti convingător? Înseamnă că acest centru energetic este cu adevărat activ în fiinţa ta. Cu atât mai bine! Pentru că la acest nivel de vibraţie subtilă este posibilă stăpânirea paranormală a energiei timpului. Aici primeşti permisul de liberă trecere în arhivele memoriei universale, unde citeşti trecutul şi viitorul. De aceea şi animalul care îl reprezintă simbolic nu este unul real, ci elefantul mitologic de culoare albă. Acest nivel ne ajută să dobândim starea de receptivitate superioară, să ne deschidem faţă de inspiraţia divină care sunt apoi dăruite umanităţii în creaţii sublime.

Acum lecţia principală este exprimarea elevată, armonia. Cine a învăţat-o manifestă spontan şi extrem de rafinat ceea ce simte şi trăieşte, atât prin vorbire, cât şi prin artă. Când Vishuddha suferă un dezechilibru, puterea de autoexprimare se degradează, fiinţa îşi pierde blândeţea şi egalitatea de spirit, puritatea. Sunt însă asane care activează Vishuddha chakra atat în aspectul feminin, lunar, cat şi în aspectul masculin, solar. Trebuie doar să le practici…

Bun sosit în dimensiunile paralele

Atunci când intri in contact cu mentalul macrocosmic, se deschide Ajna chakra, “al treilea ochi”, ochiul viziunii interioare. El se află în spaţiul dintre sprâncene, în afara corpului fizic. Aici este sursa ta de forţă mentală, concentrare, focalizare, sinteza şi memorare. Ajna îţi coordonează şi corpul fizic, şi corpurile subtile, invizibile. Amplifică la maximum energia din Ajna! Aşa atingi clarviziunea şi starea de genialitate. Aici se dezvoltă percepţia extrasenzorială şi capacităţile telepatice, aici deprinzi controlul asupra energiilor mentale, iar explorarea universurilor paralele devine realitate.

Dezechilibrul la nivelul lui Ajna chakra expune la migrene, iluzionare, coşmaruri, capacitate redusă de concentrare. O slaba activare a energiei yang înseamnă memorie proasta, lipsa discernământului şi chiar neputinţa de a înţelege structurile abstracte.

Ai auzit proverbul “Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”? Nu vorbeşte, aşa cum se crede, despre fatalitate, ci despre forţa lui Ajna chakra, care-ţi poate transforma destinul din temelii. Căci ceea ce gândeşti… devii.

Fericire, numele tău e libertate

Iată şi ultima treaptă! Nivelul desăvârsirii, Sahasrara, este situat deasupra creştetului capului. Când este complet trezit, trăieşti fericirea spirituală, pură, savoarea comuniunii cu Divinul. Trăieşti beatifica realizare a Sinelui Absolut. Oamenii care au atins acest nivel sunt mai mari decât zeii pe pământ şi rămân în eternitate înţelepţii acestei lumi muritoare. Nicio umbra nu îi atinge. Ei sunt respectaţi atât în universurile văzute, cât şi în cele nevăzute, ca încarnări glorioase ale Supremului Divin. Supranumit “lotusul cu o mie de petale”, Sahasrara dăruieşte detaşarea autentică şi accesul la planul supramental. Aici descoperi Adevărul suprem: totul este Unul si Unul este tot. Iisus a numit acest nivel Împărăţia Tatălui ceresc. Aici trăieşti extazul suprem numit în Zen Satori sau Kensho, iar în yoga Samadhi. Oricum ai alege să-i spui, defineşte, de fapt, eliberarea ultimă. Oricum ai alege să-i spui, este experienţa unităţii contrariilor, a fuziunii depline cu Absolutul, cu întreaga Creaţie pe care acum o poţi transcende.

Când energiile acestui centru subtil sunt blocate, omul este prins în capcana materialismului, confuz, cu credinţe mărunte. Fără receptivitate către Conştiinţa macrocosmică, sufletul este orb şi nu poate înţelege sensul ultim al vieţii, al universului.

Vrei sa vezi departe? Urcă până în vârf!

Aceasta este fiziologia yoga. Nu o căuta în cărţile de anatomie, n-o vei găsi acolo. Este o metaforă, dar în acelaşi timp este o hartă care figurează un teritoriu foarte precis al corpului energetic uman, la fel de real ca şi corpul fizic. Eşti surprins? Să nu fii! Puţin sceptic? Te poţi convinge singur de existenţa şi rolul acestor chakre în viaţa ta.

Te concentrezi intens, înveţi sau citeşti cu atenţie. Percepi o presiune puternică în zona frunţii? Sigur că da, e Ajna chakra.

Te îndrăgosteşti, inima îţi bate nebuneşte şi simţi cum îţi cresc aripi din piept. Anahata chakra, al patrulea centru, este hrănit cu energia iubirii. Ei, şi când eşti excitat… Senzaţia este atât de puternică, încât mintea renunţă pentru câteva momente la obişnuinţele zilnice. Este “vina” lui Swadisthana chakra, supraponderalul, extremistul.

Cum aşa, aplicăm chakrelor un regim preferenţial? Cam… da. Majoritatea dintre noi răsfăţăm peste măsură cel de-al doilea centru, Swadhisthana chakra. Dorinţele, ambiţiile sociale, plăcerile de orice fel, preocuparea noastră sexuala ţin de acest nivel, pe care îl alimentam zilnic cu o energie disproporţionată. Dar ce facem cu ceilalţi centri energetici? Pe ei cui îi lăsăm?

Aici s-a produs ruptura. Ai un pian şi apeşi continuu pe o singură clapa, cânţi obsesiv o singură notă. Ai o casă cu şapte etaje, scări interioare, gradină şi piscină, iar tu te înghesui într-o debara, plângându-te de sărăcie, fără să-ţi iei în stăpânire propriul cămin, fără să te bucuri pe de-a întregul de el. Din fericire însă lucrurile nu sunt bătute în cuie, putem alege sa trăim la înălţimea şi complexitatea adevăratului nostru potenţial, putem alege să facem o capodoperă din fiinţa şi din viaţa noastră.

În viziunea holistică chakrele funcţionează împreună, cu un splendid efect de sinergie, aşa cum muzicienii dintr-o orchestră îşi armonizează instrumentele pentru a crea o simfonie. Fiecare centru subtil de forţă, ca centru intrapsihic de organizare, motivaţie şi inteligenţă înnăscută a corpului uman, are funcţii specifice, care contribuie la funcţionarea întregii fiinţe.

Psihologii contemporani sunt de acord cu modelul propus de yoga, o străveche ştiinţă a vieţii, si descriu cele şapte chakre drept şapte stadii ale conştiinţei: Muladhara – securitate, Swadhisthana – senzaţie, Manipura – putere, Anahata – dragoste, Vishuddha – exprimare, Ajna – integrare, Sahasrara – realizare interioară şi desăvârşire spirituală.

Yoghini, fizicieni, psihologi… la începutul secolului al XXI-lea se întrevăd deja semnele fuziunii dintre ştiinţă şi mistică. Iată că întreaga cultură şi întreg Universul conspiră pentru ca omul să îşi reamintească şi să celebreze adevărata sa condiţie, aceea de triumf al Creaţiei.

Mulţumiri Alinei P.

Legea vibraţiei

Legea vibraţiei susţine că tot ce există în univers se află într-o stare continuă de vibraţie. Universul cu tot ceea ce cuprinde el este alcătuit din energie. Totul este energie în mişcare. Scaunul pe care stăm este energie în mişcare, la fel casa în care locuim, pământul pe care călcăm, mâncarea pe care o mâncăm, cerul pe care-l vedem, aerul pe care-l respirăm, trupul – totul este energie în mişcare la nivel fundamental. Materia solidă este energie care vibrează în ritm foarte lent şi cu frecvenţă joasă, în vreme ce aerul are o vibraţie foarte rapidă şi cu frecvenţă înaltă. Vibraţia Spiritului este atât de intensă şi atât rapidă, încât practic el este în repaos, la fel ca o roată care se învârte cu o aşa de mare rapiditate încât pare că stă pe loc. Gândurile reprezintă tot energie în mişcare. La fel şi acţiunile, iar obiceiurile sunt tipare repetitive a energiei aflate în mişcare.
Noi nu putem nici să creăm, nici să distrugem energia – nu putem decât s-o transformăm în ceva nou. Asta înseamnă că toată energia care a existat şi va exista vreodată există şi acum într-o formă sau alta. Trupul nostru s-a format prin fuziunea unui ovul cu un spermatozoid, ei înşişi rezultatul procreerii şi al evoluţiei de când a apărut viaţa pe Pământ. Obiceiurile noastre s-au format ca efect al tiparelor noastre de gândire şi al socializării, influenţate de mentalităţi care s-au schimbat şi s-au transformat milenii de-a rândul.
Prin urmare, dacă vrem să schimbăm un obicei, nu-l putem distruge. Putem doar să-l transformăm într-unul nou. Dacă vrem să ne schimbăm modul de a gândi, nu putem distruge vechea gândire – putem doar s-o transformăm într-una nouă.
Una dintre cele mai înalte şi mai puternice forme de energie o reprezintă gândul. Gândul este energie electrică vibrând la o frecvenţă foarte înaltă. Fiecare gând produce o vibraţie, care călătoreşte prin univers şi începe să prindă formă. Acel gând s-a născut dintr-o altă formă de energie şi va exista, sub o formă sau alta, pentru totdeauna. Acest fapt înseamnă că avem o uriaşă responsabilitate în privinţa supravegherii şi disciplinării gândurilor noastre. Gândurile formează câmpuri de energie care călătoresc din mintea noastră către lumea exterioară. Un gând trecător va primi puţină energie, dar dacă acel gând începe să se dezvolte şi noi îi acordăm atenţie, devine tot mai puternic. Cu cât i se dă mai multă atenţie, cu atât are mai multă influenţă asupra lumii noastre şi a relaţiei noastre cu ea.

Legea atracţiei

Legea atracţiei este una dintre cele două legi care derivă din legea vibraţiei si care ne spune că asemănarea duce la apropiere – că vom atrage energii similare cu a noastră şi cu cea a subiectului asupra căruia ne concentrăm gândurile. Vibraţiile cu frecvenţe similare se atrag, cele cu frecvenţe diferite se resping. De aceea atragem lucrurile asupra cărora ne concentrăm, la care ne gândim sau cărora le dăm energie. Lucrul la care ne gândim îl facem adesea să se manifeste. Când gândim pozitiv, atragem spre noi oameni şi situaţii pozitive. Când gândim negativ, atragem oameni şi împrejurări negative. Ce se aseamănă se adună, atragem spre noi ceea ce noi înşine proiectăm în afară. Ceea ce căutăm este exact ceea ce vom găsi. Ne definim aşteptarea în minte, iar mintea noastră va reacţiona în consecinţă. Energia pleacă în univers sub forma unui gând sau a unei comenzi, astfel că vom atrage obiectul la care ne-am gândit.
Există un câmp de vibraţie energetică numit aură, care înconjoară toate obiectele şi fiinţele umane. Vibraţia trupului crează aura, iar gândurile şi modul în care procesăm experienţele vieţii o guvernează. Câmpul energetic vibrează cu o frecvenţă mai mare în jurul oamenilor care utilizează niveluri mai ridicate de conştientizare lucidă. Pentru cei care sunt mai puţin conştienţi şi care trec prin viaţă “pe pilot automat”, câmpurile energetice vibrează cu o frecvenţă mai joasă.

Legea schimbării

A doua lege derivată, legea schimbării, ne spune că, din moment ce totul este energie şi energia se află într-o mişcare continuă, totul se schimbă în mod constant. În ultimă instanţă, există doar schimbare. Nimic nu rămâne vreodată la fel. Toţi cunoaştem persoane care nu se simt în siguranţă decât dacă lucrurile rămân aşa cum sunt. Schimbarea produce teamă, pentru că deschide uşa spre necunoscut. Oamenii vor accepta situaţii neplăcute pentru simplul motiv că li se pare mai uşor sau mai sigur decât să schimbe ceva – li se pare că măcar ştiu ce urmează să li se întâmple, chiar dacă este rău. Dacă fac vreo schimbare, intră într-o lume dincolo de sfera lor de experienţă.
Celor cu o capacitate înalt dezvoltată de conştientizare şi cu un simţ mai dezvoltat al posibilităţilor oferite de viaţă, ideea de a merge înainte pe valurile schimbării li se pare mult mai puţin ameninţătoare. Sunt mai siguri pe ei şi au mai multă încredere că, într-un fel sau altul, universul le va purta de grijă. Pentru ei, schimbarea poate fi chiar incitantă, pentru că există mereu ceva nou – o nouă şansă, o provocare inedită, un nou dar din partea vieţii.

Nici aici nu se pune problema încălcării acestei legi, ci de a o înţelege corect întrucât conţine în ea întreaga cheie a transformării. Pentru a ne schimba starea de spirit sau stările mentale e suficient să ne schimbăm vibraţia. Orice om îşi poate schimba vibraţia printr-un efort de voinţă, fixând atenţia pe starea de voinţă. Voinţa conduce atenţia şi atenţia modifică vibraţia. Dacă ne cultivăm arta atenţiei cu ajutorul voinţei vom găsi secretul stăpânirii sentimentelor şi stărilor mentale.
Orice gândire, orice emoţie şi orice stare mentală are procentul corespunzător şi gradul său de vibraţie. Graţie unui efect de voinţă a individului, sau a mai multor indivizi, aceste stări mentale pot fi reproduse, la fel cum este posibil a se reproduce un sunet muzical ce face să vibreze un instrument într-o anumită manieră, la fel cum se poate reproduce o culoare facând imediat obiectul să vibreze. Prin cunoaşterea principiului vibraţiei la fenomenele mentale, fiecare îşi poate polariza spiritul său, putând să-l facă să aibă gradul de vibraţie dorit. Se obţine astfel un control perfect al stărilor sale mentale, a caracterului său etc.
Principiul vibraţiei există la toate fenomenele produse de marii înţelepţi, care sunt capabili în aparenţă să înlăture legile naturii, deşi în realitate nu fac decât să utilizeze o lege pentru a se apăra contra alteia, un principiu pentru a desfiinţa efectul altora şi care obţin rezultate uimitoare, schimbând vibraţiile obiectului material şi a formelor de energie, săvârşind astfel ceea ce se cheamă în mod curent minuni.
Manifestările gândirii, emoţiei, voinţei, dorinţei sau oricărei stări sau condiţii mentale sunt însoţite de vibraţii, din care o parte sunt exteriorizate şi tind să influenţeze prin inducţie spiritul altor indivizi. În consecinţă, e important sa fim atenţi la toate manifestările individuale, să le armonizăm şi să le stăpânim, întrucât au repercursiuni asupra întregului univers.

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradiziacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze şi uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă
forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea va secera, niciodată întâmplător.
Va treiera pentru a vă decoji.
Va vântura spre a vă curăţa de pleavă.
Va măcina până la înălbirea făinii voastre.
Va frământa până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului său
şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospăţul divin.

Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,
pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii
şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne
din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi,
goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veţi plânge,
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică,
divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de-ajunsă iubirea infinită,
sublimă şi transfiguratoare.

Când iubiţi nu trebuie să spuneţi “Creatorul e în inima mea”,
ci mai degrabă “eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,
fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi,
vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă
decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,
fie ca ele acestea sa fie:

Să te topeşti de iubire în tot şi
să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adesea durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi,
plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,
la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită,
iar pe buze să ai un cântec de laudă.

Kahlil Gibran

„Fiecare parte este importantă, dar întregul, în ordinea sa infinită, este mai important.”

Vreau să vă prezint o terapie folosită în tratarea şi prevenirea cancerului, despre care am auzit că are rezultate foarte bune.

Sarcina terapiei cancerului

De la început, ideea fundamentală a fost şi este aceasta: organismul normal are capacitatea de a-şi menţine celulele să funcţioneze exact, prevenind orice creşteri si transformări anormale. Prin urmare, sarcina naturală a terapiei cancerului este de a aduce organismul la fiziologia normală – sau, pe cât posibil, mai aproape de ea. Următoarea sarcină este de a menţine fiziologia metabolismului în acest echilibru natural.
Un organism normal are, de asemenea, rezerve adiţionale pentru a suprima şi distruge malignităţile. El nu acţionează în acest mod la pacienţii canceroşi, unde cancerul a crescut liber, din cea mai mică unitate celulară, fără a întâmpina nicio rezistenţă. Ce forţe pot suprima o asemenea dezvoltare?
Răspunsul este că acest lucru poate fi realizat de enzimele oxidante şi de condiţiile care le menţin activitatea.

Sarcina ideală a terapiei cancerului este de a restabili funcţia sistemului de oxidare din întregul organism. Această sarcină este, bineînţeles, dificil de îndeplinit. Ea implică următoarele:
1) detoxifierea întregului organism
2) furnizarea mineralelor esenţiale conţinute în grupa potasiului
3) adaosul continuu de enzime oxidante, atât timp cât ele nu sunt reactivate sau sintetizate de organism (sub forma sucului de frunze verzi şi a sucului de ficat proaspăt de viţel), ceea ce va crea în organism o condiţie normală a sistemului oxidant, la care celulele maligne cu sistem fermentativ nu se pot adapta.

Nutriţie – scurt istoric

În domeniul nutriţiei, observaţii de secole au arătat că oamenii care trăiesc în concordanţă cu natura – pentru care plantele, animalele şi fiinţele umane reprezintă fragmente ale ciclului etern al naturii – nu fac cancer. Dimpotrivă, oamenii care acceptă în mare măsură genul modern de nutriţie, se îmbolnăvesc, într-un timp relativ scurt, de boli degenerative, inclusiv de cancer.

În istoria medicinii, poporul cel mai bine cunoscut ca nefiind bolnav de cancer a fost poporul hunza, care trăia pe versanţii muntelui Himalaya şi care folosea numai hrana cultivată în propria ţară şi fertilizată cu îngrăşământ natural. Importul de hrană era total interzis.

Asemănătoare este istoria etiopienilor, care au şi ei o agricultură naturală şi ale căror obiceiuri de viaţă par să demonstreze că acest tip de agricultură îi fereşte pe oameni de cancer şi de majoritatea bolilor degenerative.

Prejudiciul adus de civilizaţia modernă în vieţile noastre începe cu solul, fertilizarea lui artificială conducând la înlocuirea conţinutului normal de minerale şi la schimbări în flora microbiană, combinat cu exodul ramelor. În consecinţă, au loc frecvente eroziuni ale terenului arabil. Aceste schimbări produc iniţial îmbolnăvirea plantelor, iar mai târziu, degenerarea lor. Răspândirea substanţelor toxice (erbicide, insecticide) creşte gradul de otrăvire a solului, aceste otrăvuri fiind transferate plantelor şi fructelor.

Tratament – condiţii fundamentale

Pentru a corecta toate procesele vitale, tratamentul trebuie să pătrundă în profunzime. Când metabolismul general este corectat, putem influenţa prin el funcţionarea retrospectivă a tuturor celorlalte organe, ţesuturi şi celule. Aceasta înseamnă că ar trebui aplicat un tratament care să îndeplinească sarcina holistică în toate relaţiile, având grijă de funcţiile întregului organism, în toate părţile sale diferite – şi, ca urmare, restabilind armonia tuturor sistemelor biologice. Tratamentul care va îndeplini acest deziderat complex este descris, în detaliu, mai jos şi în capitolele următoare. Acum trebuie accentuat numai faptul că acest tratament trebuie să îndeplinească două condiţii fundamentale.

Prima condiţie este detoxifierea întregului organism, care trebuie să se desfăşoare pe o perioadă lungă de timp, pană când toate tumorile vor fi absorbite, iar organele esenţiale, vitale, ale organismului vor fi restabilite, putând astfel să preia, ele însele, importanta „funcţie de curăţare”. Dacă această curăţare nu este efectuată la nivelul necesar, întregul organism devine victima unei intoxicări continue, în creştere, cu consecinţe catastrofale (coma hepatică), în al doilea rând, întreg tractul digestiv trebuie restabilit simultan: odată cu refacerea tractului digestiv, funcţiile secretorii cele mai importante se vor reface la fel de bine ca motilitatea şi circulaţia, reglate de sistemul nervos visceral, în acest mod, putem activa în organism, odată cu celelalte funcţii, şi capacitatea de apărare, imunitatea şi puterea de vindecare.

Alimentele care trebuie consumate şi modul de preparare

Piramida alimentelor

Cele trei sferturi din alimentele care trebuie consumate pentru protecţia funcţiilor organelor esenţiale, includ următoarele:
• Toate felurile de fructe, mai ales proaspete şi unele preparate în diferite moduri; sucuri de fructe proaspăt preparate
(portocale, grapefruit, struguri, etc.), salate de fructe, supe reci de fructe, piureuri de banane, mere crude rase,
sos de mere etc.
• Toate legumele trebuie să fie proaspăt preparate, unele fierte înăbuşit în sucul propriu, altele crude sau rase fin,
cum ar fi: morcovii, conopida sau ţelina; apoi salate de legume, supe etc.; sunt permise unele fructe şi legume uscate,
dar nu cele ingheţate.
• Cartofii sunt cei mai buni copţi în cuptor fără grăsime; conţinutul lor, fără coajă, poate fi amestecat cu lapte sau supă;
ei trebuie prăjiţi cat mai rar şi, de preferat, fierţi in coajă.
• Salatele se fac din frunze verzi sau amestecate cu roşii, fructe, legume etc. (salate mixte, variate).

• Pâinea trebuie să conţină făină obţinută din măcinarea completă a boabelor de grau sau de secară, ori amestecul acestora; făina trebuie să fie cat mai puţin rafinată. Făina şi fiertura de ovăz se pot folosi la discreţie (măcinată sau fulgi din boabe complete de ovăz). Opţional, se pot consuma checuri, prăjituri din frişca şi clătite cu cartofi, zahăr nerafinat (zahăr negru), miere si bomboane din extras de sevă de arţar.
• Laptele şi preparatele din lapte, cum sunt: brânză de vaci slabă şi alte brânzeturi care nu sunt sărate, grase, fermentate sau condimentate, lapte acru, iaurt şi puţin unt.
• Smântâna şi îngheţata trebuie reduse la minimum, sau consumate numai în vacanţe (îngheţata este „otravă” pentru copii).

Sfertul rămas din dietă, făcut la propria alegere, poate consta din: carne, peşte, ouă, nuci, bomboane, prăjituri, sau orice altceva ce vă place.

Alimentele care trebuie evitate

Trebuie evitate nicotină, lichiorurile; vinul şi berea trebuie reduse la minimum, în favoarea sucurilor proaspete de fructe; cafeaua şi ceaiul negru trebuie reduse la minimum. Se pot bea următoarelor ceaiuri din plante: mentă, muşeţel, flori de tei, flori de iasomie, flori de portocal şi alte cateva ceaiuri din fructe (coji de mere nestropite, afine, măceşe etc.)
Trebuie evitate cât mai mult sarea, bicarbonatul de sodiu, peştele sărat şi afumat, precum şi condimentele ca piperul şi ghimbirul, dar se pot folosi în locul lor verdeţuri proaspete din grădină – ceapă, frunze de pătrunjel, arpagic, ţelină, chiar şi câteva rădăcini de hrean şi lămâie.

La fel ca legumele şi fructele, şi acestea trebuie înăbuşite în sucul lor propriu, pentru a evita pierderea mineralelor ce se dizolvă uşor în apă, în timpul gătitului. Se pare că aceste minerale valoroase nu se absorb prea bine, atunci cand ies din starea coloidală (starea naturală vegetală).

Se pot folosi toate legumele. Cele mai recomandate pentru conţinutul în minerale sunt: morcovii, roşiile, mazărea, spanacul, fasolea verde, varza de Bruxelles, anghinarea, sfecla gătită cu mere, conopida cu roşii, varza roşie cu mere, stafide şi altele.
Cea mai bună modalitate de preparare a legumelor este înăbuşirea lor timp de o oră şi jumătate, două ore, fără apă. Pentru a nu se arde, puneţi o placă sub tigaie. Se poate folosi de asemenea supă (vezi dieta de cancer – supa specială), sau roşii tăiate felii, care se adaugă legumelor. Acestea vor îmbunătăţi gustul. Apa de la spanac este prea amară pentru a putea fi folosită; în general nu place şi trebuie scursă.
Ceapa, prazul şi roşiile au suficient lichid pentru a le menţine umede în timpul gătitului.  Sfecla roşie trebuie preparată precum cartofii, în coajă şi cu apă. Spălaţi şi frecaţi legumele temeinic, cu o perie specială, fără a le coji sau răzui.
Cratiţele trebuie acoperite, pentru a împiedica ieşirea aburului. Capacele trebuie să fie grele, sau să se potrivească perfect pe vas. Legumele gătite se pot ţine, peste noapte, în frigider. Pentru a le încălzi, folosiţi puţină supă, sau suc proaspăt de roşii.

V-am prezentat mai sus doar câteva aspecte care privesc terapia Gerson.

Puteţi descărca materialul complet de aici.

Zilele trecute am participat în Constanţa la o conferinţă privind vindecarea reconectivă sau reconectarea. Prezentarea nu a fost susţinută de oricine, ci chiar de “părintele” vindecării reconective, doctorul Eric Pearl din Los Angeles, SUA.

Deşi am fost şi încă mai sunt sceptic cu privire la miracolul produs în cadrul conferinţei, în care Eric a vindecat o persoana care suferea de o poliartrită foarte veche, trebuie să recunosc că îmi doresc foarte mult ca astfel de lucruri să se petreacă în realitate. Practic, persoana respectivă (era o doamnă la vreo 35-40 ani) nu putea să-şi ridice mâinile deasupra capului de mai bine de 17 ani. După o şedinţă de reconectare în faţa publicului, femeia putea să-şi ridice mâinile şi chiar mai mult, putea să facă şi genuflexiuni, lucru imposibil de realizat pentru ea până în acel moment.

Dr. Eric Pearl, chiropractician de succes, a renunţat la cabinetul său atunci când el şi alţii au început să observe apariţia unor vindecări miraculoase. De atunci încoace, el s-a dedicat în totalitate acţiunii de a împărtăşi lumina şi informaţia asupra procesului de vindecare reconectivă, prin prelegeri şi seminarii despre „Reconectare”. Dr. Pearl a apărut la numeroase emisiuni de televiziune, printre care Leeza, Sally Jessy Raphael,  Extra, The Other Side, Art Bell, America´s Health Network, FOX TV şi alte nenumărate programe televizate din toată lumea. De asemenea, a ţinut o prezentare la Madison Square Garden, în faţa unei săli pline, iar seminariile sale sunt menţionate într-o serie de publicaţii importante, printre care şi New York Times.

Mulţi doctori şi cercetători faimoşi în domeniul medical din toată lumea sunt interesaţi de vindecările extraordinare pe care le relatează pacienţii dr. Eric Pearl. Aceşti pacienţi relatează dispariţia bruscă a unor afecţiuni cum ar fi cancerul, boli generate de SIDA şi pareza spastică. Oamenii care interacţionează cu dr. Pearl relatează apariţia bruscă a unei capacităţi de a accesa această energie vindecătoare – nu doar pentru ei, dar şi pentru alţii.

Cum se explică acest fenomen?

Ei bine, poate că va fi nevoie să reanalizaţi tot ce aţi citit, până acum, despre vindecarea convenţională. „Noile” frecvenţe de vindecare pe care le descrie Dr. Pearl în “Reconectarea” transcend în totalitate „tehnica” şi duc la niveluri aflate dincolo de ceea ce era accesibil, până acum, tuturor şi oriunde. Cartea conduce de-a lungul aventurii lui Eric Pearl – de la descoperirea capacităţii sale de a facilita vindecări, până la binemeritata sa reputaţie ca instrument prin care acest proces este prezentat lumii. Dar mai important decât orice este faptul că “Reconectarea” dezvăluie metode care pot fi folosite de oricine, pentru a lucra cu aceste noi energii vindecătoare şi a le stăpâni.

„Ceea ce ne trebuie nu coincide, întotdeauna, cu ceea ce aşteptăm sau cu ceea ce credem că vrem. Nu boala se vindecă, ci persoana!”, spune Eric Pearl.

Din carte am înteles ca se fac 3 şedinţe de Vindecare Reconectivă şi apoi Reconectarea în 2 şedinţe. Există deja în România practicanţi instruiţi şi acreditaţi de Eric Pearl.

Site-ul oficial: http://www.thereconnection.com

Denumire ştiinţifică: Cuarţ roz.

Descriere: Varietate de cuarţ care datorită prezenţei ionilor de fosfor capătă o nuanţă diafană de roz.

Culori: Nuanţe de roz sau culoarea piersicii, semiopac, piatra prezentând adesea diverse vinişoare. Cuarţul roz transparent este rar, fiind găsit în Madagascar. Culoarea devine mai fadă în lumina directă a soarelui. Cuarţul trebuie purificat frecvent, mai ales când îşi schimbă culoarea.

Provenienţă: Se întâlneşte în Madagascar, Brazilia, Scoţia, Spania, Mozambic, Namibia şi Sri Lanka. Cele mai mari blocuri de cuarţ roz şi de cea mai bună calitate sunt cele din Madagascar.

Cuarţ roz proprietăţi:
- promovează toate tipurile de dragoste, este o piatră a iubirii pure;
- aduce dragoste, prietenie şi fericire;
- reduce stresul, depresia, frica, regretele, resentimentele, furia, eşecul, gelozia şi vinovăţia;
- aduce echilibru la nivel emoţional şi calmează;
- atrage dragostea şi conferă frumuseţe interioară şi exterioară;
- aduce linişte, bunătate, respect de sine, capacitatea de a ierta, toleranţă, căldură, generozitate, compasiune şi bucurie de a trăi;
- ajută la exprimarea emoţiilor şi măreşte capacitatea de comunicare;
- înlătură gândurile şi energiile negative şi măreşte fidelitatea;
- calmează ieşirile temperamentale şi echilibrează la nivel emoţional şi sexual;
- creşte iubirea maternă;
- aduce bunătate, linişte sufletească şi atrage persoane bune în preajma noastră;
- stimulează creativitatea, talentele artistice şi deschide interesul pentru artă;
- protejează îndrăgostiţii, copiii şi părinţii;
- chakre: 3, 4, 6, 7 (Manipura, Anahata, Ajna, Sahasrara);
- vibrează la numărul 7.

Este de mare folos în perioade cu tulburări emoţionale: divorţ, eşecuri, necazuri.
Recomandabil celor care au nevoie de o mai bună disciplină sau celor care nu au curajul de a-şi asuma responsabilităţi.

Cuarţ roz sănătate:
- benefic pentru inimă, sistemul circulator, rinichi, urechi, gât, nas, sinusuri, sprijină fertilitatea, reglează problemele sexuale, reduce migrenele;
- benefic în cazuri de leucemie, vertij, răni;
- echilibrează activitatea organelor genitale, rinichilor, ficatului, vaselor de sânge, plămânilor, ganglionilor, timusului;
- ajută la regenerarea ţesuturilor;
- echilibrează energiile yin şi yang;
- previne entorsele şi ajută la scăderea în greutate.

Cuarţ roz zodii
Recomandat pentru: Berbec, Taur, Gemei, Fecioară, Balanţă (aceste recomandări nu sunt obligatorii, ci pur orientative).

Cuarţ roz purificare
Piatra se descărcă în apă şi se reîncarcă ţinându-se la soare o perioadă scurtă de timp. Se recomandă curăţarea cu apă şi săpun sau cu ultrasunete. Trebuie curăţat şi reîncărcat des.

Contraindicaţii la purificare:
- nu utilizaţi curăţarea cu aburi;
- nu expuneţi cuarţul roz la acţiunea directă a căldurii sau razelor solare (excepţie făcând perioadele scurte de încărcare).

Denumire ştiinţifică: Ametist; originea etimologică a numelui provine din limba greacă: amethystos (contra beţiei).

Descriere: Varietate violet de cuarţ, prezentând uneori striaţiuni ondulate sau concentrice, de culoare purpurie sau violet, cu inserţii transparente sau albe.

Culori: Violet, mov, lila, levănţică sau purpuriu, cu dungi albe sau transparente, în straturi succesive sau perfect transparent. Cea mai bună calitate o are ametistul complet transparent, culoarea acestuia devenind însă mai fadă în razele intense ale soarelui.

Provenienţă: Ametistul este un mineral foarte răspândit în natură, exemplarele mai mari care se pot tăia şi şlefui fiind folosite ca pietre preţioase. Astfel de cristale mari s-au găsit în Brazilia, Uruguay, Madagascar, Germania, Rusia şi Sri Lanka, în special în geodele filoanelor hidrotermale asociate cu calcedonie şi în rocile vulcanice.

Ametist proprietăţi:
- este o piatră a spiritualităţii şi a succesului în afaceri;
- protejează împotriva gândurilor negative, împotriva magiei negre, a gândurilor malefice, blestemelor, atacurilor psihotronice, pericolelor, spiritelor rele, împotriva trădării şi decepţiilor;
- are un foarte puternic rol protector pentru cei care nu se simt în siguranţă sau pentru cei care se tem de accidente sau pericole;
- stimulează şi amplifică capacităţile intelectuale şi spirituale ale omului, calităţile psihice, curajul, deschiderea spirituală, sentimentul de mulţumire, intuiţia, bunul simţ, capacităţile extrasenzoriale, încrederea de sine, respectul pentru propria persoană, farmecul personal, concentrarea, munca susţinută, capacităţile spirituale;
- conferă şi aduce putere, stabilitate, rezistenţă, pace, judecată corectă, pace interioară, vise, calm, dragoste, fericire, prietenie, protecţie, idei noi, o direcţie în momente de derută, stabilitate financiară, prestigiu şi recunoaştere;
- reduce furia, nerăbdarea, coşmarurile, stresul, agitaţia, depresia, tristeţea, disperarea, lipsa de comunicare;
- ajută la canalizarea energiilor, la renunţarea la vicii, la temperarea obsesiilor sau dependenţelor (ametistul ajută dependenţii de tutun, de mâncare, de alcool, dacă este special programat pentru renunţarea la dependenţă), la realizare profesională, succes în carieră, la obţinerea unei supremaţii în faţa sexului opus;
- bun pentru meditaţie, rugăciune, post şi pentru regresii în vieţile anterioare;
- chakre: 4, 5, 6, 7 (Anahata, Vishuddha, Ajna, Sahasrara);
- vibrează la numărul 3.

Ametist sănătate:
- ajută la vindecare, absoarbe durerea în piatră, protejează sănătatea;
- benefic în caz de insomnie, dureri de cap, ochi, păr, stomac, sistemul nervos central, sistemul digestiv şi sistemul endocrin;
- echilibrează glicemia, comportamentele deplasate: cleptomanie, alcoolism, dependenţe periculoase, vicii;
- are efect sedativ, conferă un somn liniştit (se pare că are calitatea de a reduce sforăitul);
- bun în cazurile de diabet, convulsii, nevralgii, dureri de cap, alergii, acnee, migrene, dureri de spate, mahmureala, probleme ginecologice;
- ajută la regenerarea ţesuturilor.

Ametist zodii
Recomandat pentru Berbec, Taur, Gemeni, Fecioară, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Peşti şi reprezintă un talisman norocos pentru Peşti.

Atenţie, înainte de a fi purtate, cristalele trebuie purificate. Mai multe metode de purificare puteţi găsi aici.