Poate că sintagma “Eşti ceea ce mănânci” e puţin forţată, dar, cu siguranţă, în ultimul secol, omenirea a uitat că alimentele ingerate în corpul uman pot influenţa atât corpul fizic, cât şi mintea şi emoţiile omului. Prin urmare, vă invit să vizionaţi un film documentar privind alimentaţia la nivel mondial.

Pentru aceia care încă mai caută tot felul de scuze, un scurt filmuleţ de asezonat la un grătar. Sunt vegetarian de mai bine de doi ani şi-mi fac analizele regulat. Stau bine cu vitamina B12 şi am o sideremie mult peste media consumatorilor înrăiţi de carne. Deci se poate! Nimeni nu spune că trebuie să deveniţi vegani peste noapte, dar măcar un regim ovo-lacto-vegetarian pentru început, nu strică nimănui. Între timp, enjoy your steak! Doar suntem rasa supremă, nu?

Cu toţii căutam fericirea, şi în opinia tot mai multor voci, unul din misterele stării de fericire rezidă şi în misterioasele transformări care se petrec în natură, mai precis, în modificările de natură fiziologică, care au loc în corpul nostru sub acţiunea diverselor ingrediente conţinute în alimente şi a compoziţiei plantelor pe care le consumăm. Ţinând cont că noi suntem, în mare parte, ceea ce mâncăm, vă invit să consultăm mai jos o listă a alimentelor care ne pot ajuta să trezim şi să amplificăm în noi, într-o manieră perfect naturală, buna dispoziţie, calmul, echilibrul psihomental şi nu în cele din urmă, starea de fericire.

BANANELE

Dulci şi cu o consistenţă placută, banalele coapte sunt bogate în fibre, potasiu şi magneziu. Datorită compoziţiei, acestea induc rapid o stare psihică de comfort, reducând şi făcând să dispară stările depresive, ajutându-ne în acelaşi timp să menţinem echilibrul emotiv. Acestea pot să regleze nivelul de magneziu în corp, favorizând recuperarea rapidă după efort fizic sau intelectual. Asocierea magneziului şi potasiului asigură un efect de relaxare şi recuperare la nivelul celulelor nervoase.

PORTOCALELE DULCI

Există două categorii principale de portocale: cele dulci şi cele amare. Există o varietare diversă în fiecare categorie. Portocalele dulci conţin inozitol, o subtanţă care reglează nivelul de serotonină şi insulină. Din acest motiv, consumul regulat de portocale dulci atenuează fluctuaţiile mentale, ajutând de asemenea la eliminarea stărilor depresive şi anxietăţii. Consumul constant de portocale poate reduce grăsimile în exces şi colesterolul, favorizând armonizarea corpului. În plus, portocalele sunt un important furnizor de vitamica C, o singură portocală conţinând 150% din necesarul zilnic recomandat. E cunoscut faptul că în situaţiile de stres vitaminca C joacă un rol important, întrucât consumul de noradrenalină şi adrenalină este ridicat. Atât gustul cât şi mirosul acestora sunte revigorante. Parfumul portocalelor proaspete poate reduce stările de anxietate, aducând bună dispoziţie şi optimism.

PIERSICILE

Originar din Tibet şi din China, piersicul este cultivat de peste două mii de ani pentru fructele sale dulci şi suculente. Piersicile conţin subtanţe antioxidante şi fibre. O cantitate de 150 de grame de piersică furnizează 8% din doza zilnică recomandată de fibre solubile, care reduc nivelul colesterolului din sânge. Acest efect este resimţit de o persoană care a consumat piersici similar cu o plimbare în aer liber în pădurile montane. Piersicile conţin de asemenea potasiu, element care nu întâmplator este numit “elementul mineral al tinereţii”, deoarece are un rol în reglarea unui număr mare de procese care au loc în organism.

ANANASUL

Mai rar întâlnit în forma sa naturală, ananasul este o excelentă sursă de nutrimente. Doar 100 de grame de ananas proaspăt poate aduce 25% din doza zilnică recomandată de vitamina C, necesară unui adult. Revigorant şi gustos, ananasul este şi un excelent activator al proceselor digestive. De asemenea, acesta conţine bromelaină, o enzimă cunoscută în special pentru accelerarea digestiei proteinelor. Astfel, efectul final care se poate resimţi dupa consumul a circa 200 de grame de ananas proaspăt este o revigorare fizica şi psihică imediată.

POMPELO

Acest fruct este bogat în acid folic (vitamina B9), care este esenţial pentru distribuirea oxigenului în creier. Un recent studiu american a constatat că nivelul de acid folic este mai scăzut la persoanele care suferă adesea de stări depresive. Acidul folic cotribuie la formarea de celule sănătoase şi joacă un rol important în prevenirea anomaliilor sistemului nervos. Pompelo poate fi un ingredient cheie în producerea de serotonină, cunoscută şi sub denumirea de “hormonul fericirii”. De aceea, consumul chiar şi al unui singur fruct de pompelo pe zi poate aduce imediat starea de seninătate psihică. Printre altele, unul din principalele efecte ale acidului folic este de a menţine o stare de echilibru psihic şi emoţional. Din acest motiv, un pahar de suc proaspăt de pompelo, îndulcit cu miere, poate face să dispară aproape instantaneu stările psihice nefaste.

DOVLEACUL

Această legumă este bogată în zinc, care conform unor specialişti polonezi, menţine celulele nervoase în viaţă, eliminând stările de ‘greutate’ sufletească. Acest oligoelement, zincul, este implicat în transformarea aminoacidului triptofan în serotonină, despre care anumiţi cercetători susţin că este implicată direct în “chimia secretă a iubirii”. Dovleacul copt este o adevărată încântare pentru bolta palatină atunci când este acompaniat de miere şi plante aromatice. Sau, îl puteţi curăţa de coajă, tăia in felii şi prăji uşor în ulei de măsline, adăugând plante aromatice cum ar fi salvia, rozmarinul, busuiocul şi menta sau condimente (cardamon, chimen dulce, chimion, anason, scorţişoară sau vanilie). Zincul conţinut în dovleac stimulează papilele gustative şi olfactive şi receptorii vederii. Astfel, zincul prezent în dovleac ameliorează văzul, simţul gustului şi mirosul. De aceea, pe măsură ce gustăm şi savurăm aroma specifică a unui dovleac bine gătit, putem să simţim cum dorinţa de a ne înfrupta şi mai mult din acesta creşte văzând cu ochii.

SPANACUL

Originar din Persia antică, spanacul are o istorie impresionantă. În secolul al VII-lea, regele Nepalului îl trimitea cadou în China. În secolul al XI-lea este introdus în Spania de mauri, iar în Anglia era cunoscut sub denumirea de “legumă spaniolă”. În secolul al XVI-lea spanacul era foarte apreciat la curtea regelui Franţei. Spre jumătatea secolului trecut spanacul era deja celebru datorită personajului de desene animate Popeye, creaţia desenatorului E. C. Segar.
Spanacul conţine mult acid folic, o vitamină din grupul B (vitamina B9), care este hidrosolubilă şi e foarte importantă pentru menţinerea echilibrului psihic. Printre altele, chiar numele acestei vitamine – acidul folic – provine din latinescul folium, care înseamnă frunză, mai ales pentru ca acest acid există în special în legumele verzi. Consumul constant de spanac crud sau gătit duce la o îmbunătăţire a funcţiilor cerebrale.

CONOPIDA

Conopida provine din Antalia (alte surse spun că a fost cultivată mai întai în Cipru – tot pe acolo e, deci în zona Mediteranei), iar cultivarea acesteia s-a răspândit în Europa la începutul secolului al XVI-lea. Este o legumă bogată în vitamina C. Un consum redus de vitamina C inhibă producerea de dopamină în organism, care este responsabilă cu absorbţia fierului şi care la rândul lui stimulează energia generală a organismului. 100 de grame de conopidă oferă organismului 70mg de vitamina C, cantitate excelentă pentru stimularea bunei dispoziţii. În plus, conopida conţine şi o cantitate semnificativă de acid folic (vitamina B9), motiv pentru care, dacă înainte de a merge la culcare, consumăm o porţie de conopidă crudă împreună cu smântână şi alte alimente crocante cum ar fi fulgii de porumb, putem beneficia apoi de o stare profundă de calm care ne va asigura o noapte de somn adânc şi odihnitor.

CIUPERCILE

Culturile orientale folosesc ciupercile atât în scop alimentar cât şi în scop terapeutic. Ciupercile sunt o sursă optimă de vitamina B2 (riboflavină) şi vitamina B3 (niacină). Vitamina B2 esre implicată într-un număr mare de reacţii producătoare de energie. De aceea, o porţie de ciuperci este apreciată pentru efectul său regenerant. Pe de altă parte, un deficit de niacină (vitamina B3) poate cauza apariţia şi instalarea stărilor depresive. Când nivelul de niacină este scăzut, corpul fabrica vitamina B3 din triptofan, rămânand astfel o cantitate mai mică de transformat în serotonină (hormonul fericirii). Această situaţie nu este favorabilă menţinerii unei bune dispoziţii şi a echilibrului psihic. Şi cum ciupercile au un conţinut bogat de niacină, folosirea acestora în alimentaţie devine foarte utilă.

AVOCADO

Fructul de avocado este remarcat şi utilizat în alimenteţie de peste 7.000 de ani. Incaşii şi aztecii îl apreciau pentru pulpa moale şi multiplele efecte benefice. Fructul de avocado conţine potasiu, acid folic, carotenoide şi vitamina B6 (piridoxină). O ceaşca de fruct de avocado conţine circa 800-900 mg de potasiu, 90 mg de acid folic şi circa 0,4 mg de vitamina B6. Prin urmare, fructul de avocado reprezintă o sursă optimă de potasiu, putând contribui astfel la combaterea stărilor de oboseală şi la instalarea unei stări generale de calm. Vitamina B6 prezentă în avocado contribuie la menţinerea echilibrului psihic şi psihosomatic. Aceasta intervine în procesele de decarboxilare, în urma cărora rezultă noradrenalina şi serotonina. Prin urmare, fie consumat simplu, aşa cum e, fie adăugat în salate împreună cu roşii, ciuperci sau dovlecei, fructul de avocado este un adevărat “unt vegetal” care face să dispară rapid stările depresive, iritabilitatea, anxietatea sau stările de agitaţie mentală.

MORCOVUL

Cultivarea morcovului şi utilizarea acestuia în alimentaţie se face de mii de ani. Morcovii sunt o excelentă sursă de beta-caroten, vitamina A şi vitamina C. În plus, dacă e să ne luăm dupa studii recente, se pare că există o legătură între carenţa de vitamina B8 (biotină – care se găseşte în morcov) şi stările depresive sau de oboseală. Este cunoscut faptul că biotina (vitamina B8) are un rol cheie în metabolismul glucidelor, lipidelor şi al proteinelor, în afara contribuţiei sale la stimularea activităţii vitaminei C. De aceea, consumul regulat de morcovi, fie sub formă de suc proaspăt dimineaţa, fie adăugat la mesele de peste zi, poate contribui la menţinerea stării generale, asicurând un tonus psihic nealterat. Beta-caroten-ul conţinut în morcovi este un excelent antioxidant, care oferă morcovilor proprietăţi de regenerative, atât pentru tineri cât si pentru vârstnici. De aceea, o ceaşcă de suc proaspăt de morcov poate fi o soluţie optimă în orice moment pentru combaterea stărilor de oboseală.

FASOLEA VERDE

Fasolea verde prezintă un conţinut ridicat de magneziu (circa 28 mg la 100 de grame). Magneziul este un element important care intervine în menţinerea echilibrului psihic, este un bun sedativ şi are efecte antidepresive. Magneziul este prezent în aproape toate legumele verzi, dar în mod particular în fasolea verde. De aceea, o porţie de fasole verde proaspătă poate creşte nivelul de magneziu în organism, ajutându-ne să ne menţinem echilibrul emoţional. În plus, magneziul exercită în mod complex o acţiunea la nivel cerebral, în măsură să genereze stimularea celulelor nervoase.

ALGELE

Algele sunt plante primitive, fotosintetice, cu o constituţie foarte simplă. Sunt folosite de peste 5.000 de ani în alimentaţie, graţie proprietăţilor nutritive deosebite. Algele sunt bogate în iod, care este optim pentru stabilizarea tendiţele către fluctuaţii psihice, pentru eliminarea stărilor depressive şi pentru îmbunătăţirea nivelului general de energie. De asemenea, algele îmbunătăţesc concentrarea mentală şi focusarea atenţiei. Având un conţinut ridicat de proteine, algele sunt folosite la prepararea supelor, în diverse mâncăruri pe bază de orez şi în salate. Tot mai frecvent, algele înlocuiesc anumite legume din alimentaţia multor persoane.

BRÂNZA DULCE

Brânza dulce ne garantează un “somn dulce”. Aceasta deoarece este una dintre cele mai bune surse de triptofan, un aminoacid utilizat în producerea melatoninei, care favorizează somnul. Triptofanul este unul din cei zele aminoacizi esenţiali pe care organismul uman îi foloseşte pentru sintetizarea proteinelor. Are un rol important în funcţionarea optimă a sistemului nervos, în special fiind asociat relaxării, somnului şi capacităţii naturale de odihnă. Printre beneficiile consumului acesteia se numără şi reglarea apetitului. Aportul de triptofan influenţează pozitiv stările psihice şi emotive. Datorită funcţiei de ridicare a nivelului de serotonină, triptofanul contribuie la tratarea unei varietăţi mari de dezechilibre, cum ar fi, insomnia, depresia şi anxietatea. Astfel, dacă nu reuşiţi să dormiţi sau dacă aveţi un tonus fragil, nu ezitaţi să vă faceţi o gustare din pâine integrală şi brânză dulce, adăugând câteva frunze de pătrunjel, care la rândul său este o excelentă sursă de triptofan.

LAPTELE DE CAPRĂ

Laptele de capră are un conţinut ridicat de calciu: jumătate de litru conţine 70% din doza zilnică recomandată de calciu. După cum bine ştim, calciul este important în echilibrarea dispoziţiei psihice. Din punct de vedere fiziologic este foarte util pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Din acest motiv, amintiţi-vă adesea că o carenţă de calciu duce la creşterea nervozităţii. Consumaţi lapte de capră oricând aveţi ocazia.

PĂTRUNJELUL

Pătrunjelul este o excelentă sursă de L-glutamină, un aminoacid care creşte forţa de concentrare mentală. Ajută de asemenea la combaterea anxietăţii şi stresului, ridicând nivelul energetic din creier şi crescând atenţia. În plus, pătrunjelul este o importantă sursă de triptofan, care reglează apetitul. Din acest motiv prezenţa sa chiar şi în cantităţi mici în alimentaţia noastră zilnică, poate fi de mare folos pentru menţinerea unei stări generale de echilibru. Când dorim să îmbunătăţim rapid nivelul nostru energetic şi capacitatea sporită de atenţie, să ne amintim să ne preparăm o salată bogată în pătrunjel, roşii, suc de lămâie şi ulei de măsline presat la rece (sau pentru cei care sunt obişnuiţi cu gustul – ulei de cânepă presat la rece). My favourite! Aşa că dacă vreţi să mă impresionaţi invitându-mă la cină, pătrunjelul n-ar trebui să lipsească (cu un humus şi-o salată de pătrunjel sunt cel mai fericit; iar ca să închidem cercul fericirii absolute, adăugaţi lângă şi un ardei iute proaspăt ).

NUCILE

Nucile sunt asociate în mod justificat îmbunătăţirii capacităţilor cerebrale. Poate că nu întâmplător, natura le-a creat astfel încât se aseamănă cu un creier în miniatură. Eficacitatea acestora în acest sens este dată de conţinutul bogat de Omega 3, care contribuie la buna funcţionare a sistemului nervos. La tinerii şi adulţii cu un deficit de Omega 3 sunt frecvente ieşirile de furie şi violenţă, în timp ce la vârstnici poate provoca accidente vasculare, probleme de memorie şi demenţă senilă. Copiii ai căror mame au consumat cantităţi suficiente de acizi graşi Omega 3 au demonstrat o inteligenţă superioară.

ALUNELE DE PĂDURE

Alunele de pădure sunt originare din Asia. Acestea conţin o cantitate mare de acid folic (Vitamina B9), contribuind astfel la reducerea stărilor depresive şi melancolice. Este cunoscut faptul că în carenţele de vitamina B9 este afectată producţia de serotonină, lucru care este asociat deseori cu stările de iritabilitate, agresivitate, diminuarea capacităţii de concentrare şi memorie slabă. De aceea, consumul de alune de pădure poate fi extrem de benefic. Acestea pot fi consumate crude sau prăjite, întregi sau măcinate. De asemenea, alunele de pădure au un coţinut ridicat de calciu (140 mg la 100 grame), motiv pentru care consumul acestora poate duce la instalarea unei stări de calm profund şi autocontrol.

Voi actualiza lista (migdalele, seminţele de susan, lemnul dulce, gingsengul, porumbul, grâul integral, lintea, laptele de soia, tempeh, tofu, humus etc.) pe măsura ce unific materialele şi efectuez traducerile. Orice sugestii sunt apreciate.

Am înţeles că tipa s-a ales cu o banană la 30 de cm, dar tipul ce înfulecă acolo? Mere? Cireşe uriaşe?

Uleiul de cânepă, cel mai echilibrat ulei natural, este singurul ulei în compoziţia căruia nu apar acizi graşi saturaţi, fiind format în proporţie de aproximativ 90% din acizi graşi nesaturaţi. Acesta se obţine prin presarea la rece al seminţelor de cânepă într-un mediu vidat. Nicio altă resursă alimentară nu oferă balanţa ideală de acizi graşi Omega-6 şi Omega-3 precum uleiul de cânepă, în raportul ideal recomandat de către medici şi nutriţionişti, şi anume, de trei la unu.

Ulei de cânepă – compoziţie

• acid linolic (omega-6) în proporţie de 50-60%
• acid alfa-linolenic (omega-3) în procent de 15-20%
• acid gamma-linolenic (GLA) circa 2-6%

Raportul acid linolic/acid alfa linolenic este unic în combinaţia naturală şi corespunde nevoii zilnice recomandate de acizi graşi.

În urmă cu circa zece ani, cercetătorii au descoperit existenţa unor receptori ai canabinoidelor la nivel cerebral. Aceşti receptori au fost identificaţi în special la nivelul sistemului nervos central şi al sistemului imunitar.

Aşa-numitele canabinoide endogene, substanţe asemănătoare canabisului, formează obiectul cercetărilor recente. Aceşti compuşi pot fi sintetizaţi şi de către organism. La nivel cortical joacă un rol important în favorizarea contactelor interneuronale, înlesnind procesele de memorie şi cele cognitive.

Cânepa Cannabis sativa nu este ilegală

Seminţele de cânepă obţinute prin hibridare (Cannabis sativa = cânepă utilă) nu conţin THC şi astfel nu au efecte de alterare a conştienţei, dar prezintă numeroase alte efecte pozitive.

Uleiul de cânepă indicaţii:

- Tratamentul simptomatic al bolilor cronice de natură neurotică (pe bază nervoasă – ex. scleroză multiplă)
- Atenuarea durerilor menstruale
- Tratamentul simptomatic al proceselor inflamatorii articulare
- Epilepsie
- Boala Parkinson
- Glaucom (cataractă verde)
- Depresii
- Poliartrita reumatoidă
- Psoriazis
- Inflamaţii ale ţesutului cutanat
- Calmarea tusei
- Distonie (disfuncţionalităţi ale tonusului muscular)
- Procesul de regenerare musculară la sportivi
- Tratamentul pielii uscate
- Scade nivelul de colesterol
- Reduce cu succes tensiunea arterială şi reglează circulaţia sanguină
- Influenţează pozitiv activitatea organelor şi stimulează sistemul imunitar

Ulei de cânepă preţ

Acesta poate fi procurat la noi din majoritatea plafarurilor. Online poate fi procurat de la Medicannabis şi de la Canah. Se găseşte sub formă de capsule sau simplu (presat la rece).

Ingrediente

500 g năut
o lămâie
4 căţei de usturoi
1 praf de boia dulce
3 linguri de tahini (pasta de susan)
ulei de măsline
sare
piper


Humus preparare

Acest preparat se aseamănă foarte bine cu fasolea bătută, numai că se foloseşte năut în loc de fasole. Năutul poate fi cumpărat în stare naturală sau prefiert. În cazul în care optăm pentru prima variantă, acesta trebuie pus la înmuiat în apă cu o seară înainte de a-l fierbe în apă cu sare. După ce s-a fiert îl trecem printr-o sită sau îl mixăm într-un blender. Personal îmi place mai mult zdrobit cu o furculiţă, întrucât rămân şi bucăcele întregi de năut. Adăugam apoi în pasta rezultată usturoiul zdrobit, tahini şi câteva linguri cu ulei de măsline. Se condimentează apoi după gust cu sare, piper, un praf de boia şi zeamă de lămâie.

Humus calorii

O porţie de 100 g de humus conţine circa 170 calorii

Servire

Poate fi servit alături de o salată tabule (tabouleh) şi lipie libaneză. Yami!

Tahini sau pasta de susan, este una din componentele de bază ale humusului. Aceasta este folosită în multe mâncăruri şi poate fi un ingredient principal şi în supe. Această pastă este specifică bucătăriilor arabe şi israeliene ca şi gustare sau garnitură, incluzând pe lângă ingredientele principale suc de lămâie, sare şi usturoi.

Tahini sau Tahina

Ingrediente
- 200 grame susan
- 8-9 linguri ulei de floarea soarelui

Tahini preparare
Seminţele de susan se pun într-o tavă şi se prăjesc puţin la foc mic în cuptor (circa 5-10 minute, amestecând des astfel încât să nu se ardă), apoi se lasă să se răcească cam 20 de minute. Apoi mixăm în blender seminţele de susan şi uleiul până când devine o pastă groasă, dar totuşi fluidă. Se păstrează la frigider în borcane închise ermetic.

Tahini preţ
Pasta de susan poate fi găsită în magazinele turceşti, arăbeşti (la un preţ aproximativ de 20 ron) sau la majoritatea supermarketurilor (Carrefour, Kaufland).

Din ciclul “Ştiaţi că?” pe care majoritatea le ignoră, mai ales atunci când se gândesc cu jind la un piept fraged de pui la grătar, o ceafă de porc sau un muşchi de vită în sânge alături de un vin roşu…

• După alcoolism şi fumat, consumul de carne este cea mai răspândită cauză de mortalitate în ţările din Europa, SUA, Australia.
• Industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale şi toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul în care carnea de vită este ideea ta de „hrană adevărată pentru oameni adevăraţi” (slogan al industriei în SUA), ar trebui să te asiguri că locuieşti într-adevăr aproape de un spital bun.
• În SUA, poluarea cauzată de fermele de animale este de 130 de ori mai mare decât cea determinată de oameni, iar agricultura contribuie mai mult la poluarea apei decât toate oraşele americane şi toate ramurile industriale.
• Peste 50% din poluarea apei în Europa este cauzată de creşterea de animale în masă. Azotatul rezultat din agricultură a pătruns deja atât de adânc în pânza freatică, încât unele mărci de apă minerală nu mai corespund valorilor directivelor pentru apa de consum.
• În Olanda, majoritatea precipitaţiilor provin de la amoniacul din grajdurile vacilor – ele cauzează mai multe pagube ţării decât toate automobilele şi uzinele la un loc. Nitratul din bălegarul lichid eliberat în atmosfera sub formă de amoniac este o otravă pentru mediul înconjurător, cauzând aşa-numita ploaie acidă şi alte depuneri conţinând acizi.
• Amoniacul din materiile fecale animale nu se rezumă la a deţine un rol crucial în ploaia acidă. Astfel, aerosoluri secundare se formează în atmosferă prin intermediul amoniacului, sub formă de pulberi în suspensie sau sub formă de praf fin, punând în pericol sănătatea umană. Directorul Ministerului Mediului, Pădurilor şi Agriculturii din Elveţia, Philippe Roche, consideră că 3.700 de oameni mor anual în Elveţia din cauza acestui praf fin. Domnia sa estimează costurile adiţionale de sănătate a se situa în jurul a 4,2 milioane de franci elveţieni pe an.
• O persoană ar putea face duş zilnic un an de zile cu aceeaşi cantitate de apă necesară producerii unui singur kilogram de carne.
• În Asia, cele mai sărace segmente ale populaţiei suferă în mod deosebit din cauza consumului enorm de apă necesar producţiei de carne.
• Aproximativ 90% din emanaţiile de amoniac din agricultură provin din bălegar şi bălegar lichid. Cercetările ştiinţifice identifică în mod cert creşterea animalelor în masă ca fiind una dintre cauzele majore ale distrugerii pădurilor.
• Solicitarea intensivă a ugerului unei vaci de lapte necesită de cele mai multe ori tratament medicamentos pentru prevenirea infecţiilor. Medicamentele administrate ajung apoi direct în ecosistem.
• Păşunile pentru vite ocupă deja o treime din suprafaţa pământului planetei noastre. Din 1970, mai mult de 20 milioane de hectare de păduri tropicale au fost transformate în păşuni pentru vite.
• Pe aceeaşi suprafaţă de pământ necesară producerii unui kilogram de carne ar putea fi recoltate în aceeaşi perioadă de timp 200 kg de roşii sau 160 kg de cartofi.

[Vezi slideshow]

[View with PicLens]

„Nimic nu va fi atât de benefic pentru sănătatea oamenilor şi nu ne va mări şansele de supravieţuire pe Tera ca evoluţia la o dietă vegetariană.” Einstein

Vegetarianism - Piramida alimentelor

PROTEINELE VEGETALE

Raportul potrivit în ceea ce priveşte consumul zilnic de proteine este de 0.9g/kg (se înmulţeşte coeficientul 0.9 cu greutatea în kilograme a persoanei respective). Nu este obligatoriu să combinăm mai multe feluri de mâncare la fiecare masă pentru a lua proteine complete. Important este să consumăm în aceeaşi zi alimente care conţin toţi aminoacizii esenţiali.

CALCIUL ÎN DIETA VEGETARIANĂ

Cantitatea adecvată  *:

• 1200 mg (pentru persoanele cu vârsta de peste 50 de ani)
• 1000 mg (19-50 ani)
• 1300 mg (9-18 ani)
• 800 mg (4-8 ani)
• 500mg (1-3 ani)

*  Stabilită de Academia Naţională a Ştiinţelor din SUA

Persoanele care nu consumă proteine în exces (sau proteine de origine animală) şi care, de asemenea, consumă puţin sodiu, au nevoie doar de jumătate din doza zilnică recomandată, adică circa 500 mg de calciu pe zi per adult.

Calciul se absoarbe cel mai bine din plante precum:

• varza (mai ales broccoli) – în proporţie de 50-70%
• laptele – 32%
• migdalele – 21%
• leguminoasele (fasolea, soia etc.) – 17%.

Deşi spanacul conţine mult calciu, doar 5% este absorbit de organism.

FIERUL ÎN DIETA VEGETARIANĂ

Doza zilnică recomandată (DZR) pentru bărbaţi este de 8mg, iar pentru femei 18 mg (respectiv 8mg după menopauză). În general, fierul din plante nu este la fel de bine absorbit precum cel din carne, dar vitamina C consumată la aceeaşi masă poate mări mult absorbţia de fier din plante.

ZINCUL ÎN REGIMUL VEGETARIAN

Doza zilnică recomandată (DZR) pentru bărbaţi este de 11mg, iar pentru femei de 8mg. Surse vegetale de zinc: fasole, porumb, mazăre, alune, unt de arahide, seminţe de dovleac, floarea-soarelui, cerealele fortificate cu zinc.

VITAMINA D ÎN DIETA VEGETARIANĂ

Simpla expunere la soare este suficientă pentru a asigura organismului necesarul de vitamina D. Persoanele cu pielea deschisă la culoare au nevoie de 10-15 minute de expunere a feţei şi mâinilor de 2-3 ori pe săptămâna. Persoanele cu pielea de culoare mai închisă au nevoie de până la 6 ori mai mult soare.

VITAMINA B12 ÎN DIETA VEGETARIANĂ

Vitamina B12 previne distrugerea permanenta a sistemului nervos, menţine sistemul digestiv sănătos şi reduce riscul bolilor de inima (reducând nivelul homocisteinei). Deficienţa acestei vitamine poate determina stări de oboseală, mâncărimi în palme sau tălpi etc. Niciun aliment vegetal, nefortificat (nici măcar algele marine şi tempeh) nu reprezintă o sursa sigură de vitamina B12. Vegetarienii stricţi trebuie să consume 3 mcg / zi din alimente fortificate sau cel puţin 10 mcg / zi dintr-un supliment. În Romania se găsesc alimente fortificate (cereale, lapte de soia, fulgi de drojdie etc.). De asemenea, puteţi cumpăra vitamina B12 din farmacii, sub formă de cianocobalamina (forma cea mai uşor de absorbit). Producătorul farmaceutic Zentiva obţine vitamina B12 din cultura de bacterii, fiind potrivită pentru vegani. Produsul se administrează în mod normal prin injecţii, dar se poate administra şi pe cale orală dacă îl dizolvăm în apă sau alte lichide şi apoi le consumam zilnic, astfel încât într-o luna de zile să consumăm cam trei fiole de 1000 mcg. Sticla se păstrează la întuneric şi răcoare. Este bine să consumăm cantităţi mai mici pe parcursul unei zile, pentru că se absoarbe mult mai bine. Putem adăuga B12 în salate, ceai – dar nu se fierbe şi nici nu se adaugă la hrana fierbinte. 100 mcg luate o singură dată pe zi sunt mai mult decât îndeajuns pentru un adult. Nu vă îngrijoraţi dacă depăşiţi limita, vitamina B12 este eliminată în mod natural de către organism atunci când se găseşte în exces. În plus, rata absorbţiei scade foarte mult când se administreză în cantităţi mari. Pentru mai multe informaţii utile consultaţi şi aici.

GRĂSIMILE ÎN REGIMUL VEGETARIAN

Alimentele bogate în grăsimi, precum alunele, nucile şi seminţele (şi untul lor) sau avocado, canola şi măslinele ar trebui să se regăsească în lista noastră de cumpărături, fiind reprezentative pentru o dieta sănătoasă. De asemenea, acestea reprezintă o sursă de energie substanţială, sigură şi sănătoasă.

Vegetarienii trebuie să se asigure ca includ în dieta lor o sursă zilnică de acid linolenic (singurul acid gras esenţial – omega-3). Acizii graşi omega-3 au proprietăţi anti-inflamatoare, opresc coagularea sângelui în artere şi scad colesterolul. Vegetarienii ar trebui să consume cam 2,2 g zilnic la o dieta de 2000 de calorii. Acidul linolenic se găseşte în:

• nuci (3,35 g/50g)
• ulei de nuci (1,6 g/lingură)
• tofu sau boabe de soia (1,6-2 g/ceaşcă)
• semite de in măcinate (2.1 g/lingură)
• ulei de in (2,7 g/linguriţă).

Pentru vegetarienii stricţi, cea mai la îndemână sursă de omega-3 este uleiul de in (o linguriţă pe zi, maxim două). Uleiul de in se găseşte la plafar sau magazinele cu produse naturiste. Poate fi adăugat la mâncarea caldă, însă prin gătire se distruge acidul linolenic. Trebuie păstrat la răcoare, în frigider. Atenţie însă, dacă are miros de vopsea înseamnă că este deja rânced.

IODUL ÎN DIETA VEGETARIANĂ
Deoarece cantitatea de iod din plante variază foarte mult în funcţie de regiunea în care acestea au fost cultivate, vegetarienii care nu consumă aproximativ o linguriţă de sare iodată pe zi ar trebui sa ia zilnic un supliment de 100-150 mcg (sau multivitamine care conţin cantitatea aceasta) pentru a preveni deficienţa de iod. Nu consumaţi mai mult de o linguriţa de sare iodată pe zi (sau suplimente care conţin mai mult de 150mcg), pentru că este mai periculos consumul de iod în exces.

Astăzi am făcut o plimbare prin împrejurimile oraşului natal. Vremea era frumoasă, soarele strălucea încă de la prima oră, aşa că m-am încumetat să merg la pas pe dealurile şi câmpiile aflate la picioarele Munţilor Făgăraş.
Pe drum, am observat ceva alb-strălucitor în iarba uscată şi nu mare mi-a fost mirarea când am descoperit o delicatesă în materie de ciuperci: pălaria şarpelui sau cum i se mai spune prin zona Făgăraşului, sula calului. Ha ha!

Acum, de ce scriu acest articol. Pentru că vreau să clarific un aspect important în materie de ciuperci. Există anumite ciuperci total diferite, care însă în popor poartă aceeaşi denumire. Astfel că, renumita ciupercă otrăvitoare de culoare roşie cu pete albe (muscariţă), în unele zone, poartă acelaşi nume de pălăria şarpelui. Prin urmare, iată că avem două ciuperci care poartă acelaşi nume, una comestibilă – o adevărată delicatesă, şi alta otrăvitoare. Ambele ciuperci mai sunt cunoscute şi sub denumirea de burete şerpesc. O să le prezint separat.

Macrolepiota procera – Pălăria şarpelui, Burete şerpesc

Pălăria şarpelui (Macrolepiota procera)

Face parte din familia ciupercilor lamelate Agaricaceae.
Localizare geografică: Originară din Europa, Asia şi America de Nord (regiuni cu climă temperată din emisferele de est şi de vest).
Este o ciupercă mare, spectaculoasă, cu pălăria de 10-30 cm diametru, ovoidă la început apoi semisferică, întinsă, central mamelonată, de culoare brună-deschis sau cenuşie, brună-închis şi netedă în centru, acoperită în rest cu solzi bruni, dispuşi concentric.
Lamelele sunt cărnoase, largi, libere, albe, cenuşii sau gălbui, devenind brune cu vârsta, îndepărtate de picior.
Piciorul este de 15-35 cm înălţime şi 1-3 cm grosime, de culoare cenuşie, cu numeroşi solzi bruni, dispuşi în benzi transversale, cilindric, bulbos la bază.
Inelul este mobil, alb-gălbui, neted către picior şi păros la extremitatea cealaltă.
Carnea este albă, devine brună, cu gust dulce de alună şi miros plăcut.
Sporii sunt lungi-ovoizi, de 8-12 x 16-20 μ, hialini, albi în masă, netezi, multigutulaţi.
Creşte pe sol, izolat sau în grupuri, în păduri deschise, pajişti sau locuri înierbate.
Apare vara şi toamna şi este o ciupercă comestibilă.
Deşi sunt considerate comestibile în toate atlasurile cu ciuperci, fiind o adevărata delicatesă, totuşi oamenii le privesc cu oarecare neîncredere pentru că sunt mai mari. Nu ştiu ce pierd!
Atenţie însă, nu le recomand decât cunoscătorilor. Această ciupercă nu se confundă cu altele, căci nu are corespodent în rândul celor otrăvitoare, însă fiecare trebuie să ştie ce culege.
De la ciuperca mare se consumă numai pălăria, deoarece piciorul este foarte tare. De la cele tinere se poate folosi inclusiv piciorul. Datorită dimesiunilor mari pot fi gătite mai ales pane sau pe grătar. Sunt absolut delicioase!

Amanita muscaria – Muscariţă, Pălăria şarpelui, Burete şerpesc, Bureţi pestriţi, Burete de gâze, Muscarin

Muscariţă (Amanita muscaria)

Pălăria ajunge la 8-20 cm în diametru, are culoare roşie sau roşie-portocalie, acoperită cu numeroşi solzi albi sau puţin gălbui, este convexă la început, apoi întinsă, cărnoasă, umedă sau puţin vâscoasă, cu marginea striată.
Lamelele serate, distanţate, libere, albe sau cu o tentă gălbuie, sunt inegale.
Piciorul este alb, până la 25 cm înălţime şi 2,5 cm grosime, plin la început, apoi în interior, neted, dilatat la bază într-un bulb sferic, înconjurat de resturi de volvă sub forma unor veruci în cercuri concentrice.
Inelul este membranos, alb sau galben pal, lăsat în jos.
Volva friabilă rămâne sub formă de resturi, dispuse concentric în partea bazală. Carnea este albă, galbenă-roşiatică sub cuticula pălăriei, are miros şi gust dulce, destul de plăcut.
Sporii sunt hialini, albi în masă, netezi, ovoizi, de 10-12 x 6-7 μ, gutulaţi.
Creşte în luminişuri de păduri de conifere şi foarte rar în păduri de foioase.
Apare vara şi toamna.
Este o ciupercă otrăvitoare având în componenţă, substanţe toxice care induc sindromul panterinian.

Sindromul panterinian este provocat de o gamă largă de toxine (acidul botenic, muscazona, muscimolul etc.) prezente în unele ciuperci din familia Amanitaceae. Toate aceste substanţe sunt reunite sub denumirea generică de micetoatropină.
Simptomele sunt asemănătoare sau chiar identice cu cele provocate de intoxicaţia cu atropină, fiind oarecum opuse semnelor caracteristice sindromului muscarian. Intoxicaţia se manifestă prin: tahicardie, hipertensiune arterială, uscarea mucoaselor, midriază (dilatarea pupilelor), uscăciunea gurii, agitaţie psihomotorie, delir halucinatoriu.
Sindromul debutează după 0,5-4 (de obicei 1-2) ore de la consum, prin tulburări digestive iritative uşoare, urmate de fenomene de excitaţie psihomotorii cu delir şi halucinaţii. În acest stadiu de agitaţie, luciditatea se pierde, instalându-se nebunia panteriniană, care se manifestă prin alternaţa stărilor de mare veselie cu cele de mare furie. Brusc sau treptat, stadiul de excitaţie este urmat de o fază de somnolenţă sau uneori de comă care durează între 3 şi 8 ore. După faza de somn sau de comă, persoana intoxicată se trezeşte spontan, fără sechele, puţin ameţită, cu uşoare halucinaţii auditive şi total amnezică cu privire la perioada manifestării intoxicaţiei. La 24-48 de ore de la consum, imprudentul intoxicat se reface complet.

În urma acestui sindrom se semnalează rar complicaţii, cazurile de deces fiind puţin frecvente, însă nu excepţionale.
Ciupercile care provocă sindromul panterinian au fost folosite, şi încă mai sunt, în diferite ritualuri şi ceremonii religioase, mai ales în Siberia, Alaska şi America Centrală.
Principalele specii responsabile de instalarea sindromului panternian sunt: buretele pestriţ (Amanita pantherina), muscariţa (Amanita muscaria) şi Amanita gemmata.

Ciupercile comestibile – calităţi

Sunt un bun cunoscător al ciupercilor comestibile şi apreciez foarte mult calităţile nutritive şi medicale ale acestora. Conţinutul lor bogat în proteine, lipide, glucide, calciu, clor, cupru, fier, fosfor, iod, magneziu, mangan, potasiu şi zinc conferă ciupercilor calităţi energetice, remineralizante sau stimulante cerebrale. Consumul de ciuperci este indicat în afecţiuni precum: anemia, convalescenţa, demineralizarea sau în regimuri alimentare vegetale.

Şi pentru că pălăria şarpelui este ciuperca mea preferată, iată mai jos ipostaze în care puteţi găsi această ciupercă în natură.

[Vezi slideshow]

[View with PicLens]