În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
Oaspeţii primăverii (Vasile Alecsandri – Pasteluri – 1868)
Ia atitudine şi comentează!
Articole similare:
- Ce, cum şi când să mâncăm?
- Foşti, actuali, viitori, viitori foşti… şi din nou foşti, viitori actuali “dragi” nouă!…
- Terapia Gerson – O terapie naturală şi eficientă pentru tratarea cancerului şi a altor boli grave
- Aurora boreală | Luminile nordului | Aurora polară
- În ziua în care m-am iubit cu adevărat | Charlie Chaplin
