Medicină holistică – Terapia iertării

Medicină holistică – Terapia iertării

by adisandu on 17 aprilie 2010

in Lifestyle

10 comentarii | 7712 VIZITE 

Dragii mei, vă recomand călduros şi chiar vă rog să acordaţi zece minute din timpul vostru liber pentru a citi sau reciti acest articol.

În urmă cu vreo douăzeci de ani, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile.
Violenţa acestora era atât de mare încât, deşi purtau cătuşe la mâini şi la picioare, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceştia, iar cei mai mulţi psihologi obişnuiau să-şi dea demisia după aproximativ o lună de muncă în clinică cu acest gen de pacienţi.
În ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care încercau să-l convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu o sinucidere în plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totuşi postul. Şi atunci au început să apară miracolele. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul mai multor pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe.

Dozele medicaţiei au scăzut simţitor la majoritatea pacienţilor, iar în cazul unora chiar s-au sistat. După circa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie închis din lipsa de… pacienţi violenţi.
Partea cea mai interesanta este că în aceşti patru ani dr. Len nu a vorbit cu niciunul dintre temuţii săi pacienţi. Mai mult, nici măcar nu i-a văzut! Cerinţele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizaţi.
“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine.”

În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase, precum UNESCO si Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat in psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

KahunaKahuna - huna
În hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin păstrător al tainei, cunoscător al secretului, expert, maestru. Daca vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meşteşug avea proprii săi kahuna. Termenul a devenit însă cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abundă în descrierea puterilor acestor kahuna, capabili să realizeze vindecări miraculoase, sa influenţeze vremea, sa meargă pe cărbuni încinşi, să-şi atragă prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial în 1983 de către autorităţi drept o comoară vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a înfiinţat Foundation of I, o organizaţie non-profit, menită să răspândească filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a îndrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi măiastră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru raţional şi stiinţific.

Lumea este o reflectare a gândurilor noastre
Asemeni lui Buddha, Lumea - reflectarea gandurilor noastreLumea - reflectare a gandurilor noastre
vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se petrece în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.
În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se petrece în interiorul nostru. Daca ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutam cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.

• Dacă o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.
• Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.
• Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.

Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată, declară cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.

Mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţeMintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat.
În viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Ele încolţesc şi dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate, lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur, căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona.

Circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă
Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns.
Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ, dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se petrece în viaţa noastră, pentru tot ce se petrece în jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii
Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se petrece în viaţa noastră?
Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, şi nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti, afirma dr. Len, conştient că declaraţia sa poate fi şocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, într-o societate în care ne-am obişnuit să ne găsim scuze la tot pasul, sa dăm vina pe alţii pentru ce nu merge în viaţa noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat şi de către persoanele considerate supraresponsabile. Căci una este sa îţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este să îţi asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legătura pe care o ai este că locuiţi împreună în acelaşi oraş.

Mulţi psihologi ar spune că o astfel de gândire nu face decât să ne culpabilizeze în mod excesiv.

Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa
Accesul la miracol şi implicit la supraconştient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii. Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical.

Nu-ţi fă probleme. Întreaga lume este creaţia ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram, afirmă dr. Len.

Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul că aceştia apăruseră în viaţa sa.
Problemele lor erau creaţia sa şi, de aceea, tot ce a trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuşi, să şteargă el însuşi gândurile care le-au generat. Exagerare dusă la extrem, am putea spune, chiar dacă descoperirile recente din fizica cuantică par a conduce la aceleaşi concluzii. Asta înseamnă ca dacă copiii noştri au o problemă de sănătate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoară, noi am făcut ca acel lucru să se petreacă; dacă soţul ori soţia ne înşeală, noi am atras asta.

Trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă
Pare absurd. Totuşi, evenimentele din viaţa noastră actualizează amintiri, tipare de acţiune trecute si reacţii ciudate. La urma urmei, toţi am experimentat reacţii care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoşteau foarte bine – reacţii în care parcă nu eram noi înşine, nu-i aşa? Dacă te confrunţi cu o problemă, o situaţie limită, un necaz, o suferinţă, întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui automat este: ce anume din ceea ce se petrece în mine a generat sau a atras aceasta problemă? Apoi trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă.

Dar cum putem şti care gânduri au creat-o?
Nu vă faceţi probleme, spune dr. Len. O parte din voi ştie. Trebuie doar să-i daţi permisiunea să o facă. “Când judec o persoană, acea persoana devine un “prizonier al gândurilor mele”.

Creăm lumea prin gândurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metaforă. Este o realitate. În viziunea lor – care este comună cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinţe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest lucru, fiindcă între ceea ce exista în realitate şi ceea ce vedem se interpune gândul.

Noi nu mai vedem ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile gânduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirmă Serge Kahili King, doctor în psihologie şi o autoritate internaţională în materie de huna. Psihologia modernă tinde să ajungă la aceleaşi concluzii, de vreme ce afirmă ca oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arată ca oamenii tind să se conformeze percepţiilor altor oameni. Altfel spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că este rău, el va ajunge să se comporte ca atare. Daca unui angajat i se laudă în mod repetat performanţele, chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să lucreze din ce în ce mai bine.

A nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană
În limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un prizonier al gândurilor mele. Asta înseamnă că ea tinde să se conformeze percepţiei mele şi, mai devreme sau mai târziu, se va comporta în aşa fel încât să-mi confirme percepţia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinţă a ceea ce gândesc despre ea şi trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană.

Dacă este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. Aşa stând lucrurile, atunci poate că nu ar trebui să ne mire foarte mult ca dr. Len şi-a vindecat pacienţii, lucrând doar asupra lui însuşi.
Ce a făcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca pacienţii? Am repetat încontinuu: Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.
De-a dreptul şocant! Bănuiesc că doctorului Len îi place să şocheze, să surprindă printr-o lovitură puternică şi neaşteptată, rutina noastră mentală. El spune că oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact, sunt prinşi în rutina unor programe care rulează inconştient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susţine cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Cred că Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problema nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”.

Cere-ţi iertare

De aceea, nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, emoţional, mental etc., apoi să începi să îţi purifici gândirea care a atras-o, printr-un proces de căinţă şi iertare.
“Te rog, iartă-mă pentru că te-am făcut prizonierul gândurilor mele şi fiindcă, prin negativismul gândurilor mele, ţi-am influenţat în mod distructiv comportamentul”. Aşa este în creştinism: ruga trebuie precedată de căinţă şi de cererea iertării. Asta este ceea ce poate face conştientul: să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba supraconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem prizonierii propriei minţi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul însuşi.

Cum te poţi ajuta în viaţa de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit în cele mai diverse situaţii: când suntem bolnavi, când cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Dacă problema ţine de sănătate, atunci putem spune trupului:
Îmi pare rău pentru că ţi-am făcut rău prin gândurile mele negative. Te rog, iartă-mă! Şi repetăm acest lucru cu sinceritate, până problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoală, putem repeta mental:
Îmi pare rău pentru că ţi-am creat aceste probleme prin gândurile mele. Te rog, iartă-mă!

Este esenţial ca trăirea să fie autentică, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar dr. Len şi Morrnah Simeona declară că acesta este un semnal că vindecarea a început.

Probabil că la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul că sunt prostii, poveşti de adormit copiii. Dar kahuna afirmă ca supraconştientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorând formulările savante. Interesant este că psihanaliza a ajuns la o concluzie asemănătoare: interpretările pretenţioase, deştepte, intelectualizate nu ajung la pacienţi.
Accesul la miracol, şi implicit, la supraconştient nu este posibil, decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii.
Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical: renunţăm la a ne complica viaţa inutil şi ne redobândim bucuria de a trăi, devenim mai creativi, ne adaptăm mai suplu şi mai eficient schimbărilor; iar calitatea relaţiilor noastre se îmbunătăţeşte semnificativ.

În încheiere

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi în faza terminală şi a descris experienţele şi concluziile sale în două cărţi devenite bestseller-uri.
Una dintre ele se numeşte „The Four Things that Matter Most” (Cele patru lucruri care contează cel mai mult) şi se referă la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Iar acestea sunt:
Terapia Iertarii: Iarta-ma Te iert Te iubesc Multumesc
IARTĂ-MĂ

TE IERT

MULŢUMESC

TE IUBESC

Nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaraţii care au un potenţial imens în a ne vindeca relaţiile şi în a ne transforma profund viaţa.

Vă recomand de asemenea un articol despre cea mai importantă piedică în calea iertării şi anume autocompătimirea.

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 10 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

olteanu 27 septembrie 2010 la 9:59

foarte frumos si interesant

Răspunde

Madalina 5 mai 2011 la 14:35

Eu ti-am zis ca esti un zen guy . And you are peaceful

Răspunde

adisandu 6 mai 2011 la 1:29

ma straduiesc, dar nu prea ma lasa astrele. sunt scorpion si simt nevoia sa intep din cand in cand.
si totusi, cand revin la bucuresti, poate ni se intersecteaza drumurile pe la satya.

Răspunde

Madalina 6 mai 2011 la 9:35

Yeee . Pai da . Satya e un loc pozitiv si frumos . Acolo sigur nu ma intepi :P

Răspunde

vasile 10 iunie 2011 la 14:18

Ce-i determina pe cei aflati pe patul de moarte sa spuna iarta-ma sau multumesc? frica cumva? sau iubirea?
Studii recente au aratat cum e influentata “coloana vertebrala” a celulei umane in cazul celor doua cele mai importante sentimente care ne ghideaza pe drumul vietii si al mortii: frica si iubirea – vezi si trezirea la punctul zero sau cartile lui Neale Donald Walsch .

S-ar putea ca pe patul de moarte sa vezi, asa, ca printr-o usa intredeschisa ce e dincolo de ganduri si sa devii dintr-o data impacat; sa vezi, asa, ca printr-o usa intredeschisa ce-i cu toti oamenii acestia de pe pamant si sa realizezi ce mult inseamna iertarea; de unde porneste iertarea? de ce avem nevoie de iertare? raspunsurile le-am simtit intr-un fel sau altul pe propria piele fiecare dintre noi; iertarea e in noi, vom vedea pe patul de moarte sau mai devreme ( si-atunci acest devreme nu mai are nici o importanta) ce e intre noi si iertare: iluzia iertarii…

Un sfant spunea despre inselare ca e vatamarea firii omenesti prin minciuna ( iluzie); un foarte bun antidot pentru a nu mai vatama firea omeneasca este acceptarea iertarii; e, si aici ar incepe o noua discutie, caci iertarea se vede in imbratisare; iertarea invinge frica, iertarea este in iubire si la infinit se contopeste cu ea; matematic iertarea e ca o curba iar iubirea e verticala ( asimptota) cu observatia ca acea curba devine una cu verticala – cat de repede? depinde numai de noi.

Sa alegem cu atentie si sa fim din ce in ce mai constienti pana in cele mai profunde straturi ce emotie ne misca : iubirea sau frica……

Răspunde

adisandu 10 iunie 2011 la 15:21

Vasile, ai citit si seria Conversatii cu Dumnezeu?

Răspunde

Doina 31 mai 2012 la 11:01

Inainte de orice, cred ca trebuie sa ne iertam pe noi insine pentru tot ceea ce am dorit si, mai mult, am crezut ca ne apartine sau ca ni se cuvine. Atunci cand vom intelege ca nimic nu ne apartine vom fi neutri si egali cu tot si toate…

Răspunde

maria 2 aprilie 2013 la 19:44

Multumesc pt.acest material!
Este f.f. interesantsi educativ pt.sanatatea noastra.
Va multumesc ca existati!

Răspunde

maria 2 aprilie 2013 la 19:52

Poate acest an 2013 va face minuni cu noi sa realizam ca nu plecam cu nimic material di ce am facut decit cu faptele noastre dupa care vom fii judecati.Sa ne rugam cu totii pt. mintuire.

Răspunde

maria 2 aprilie 2013 la 19:57

Trebuie sa fim cit se poate de intelepti.
Daca tineva iti da o palma intoarce si celalt obraj
Iertarea este un lucru divin.Dumnezeu sa fie cu noi toti!

Răspunde

Lasa un comentariu

Articolul precedent:

Articolul urmator: