Vocea interioara | Vocea launtrica | There is a voice inside of you that whispers all day long

Ce faci când nu ştii ce să faci? There is a voice inside of you that whispers all day long…

by adisandu on 8 decembrie 2012

in Lifestyle

7 comentarii | 1300 VIZITE 

Ce faci când nu ştii ce să faci?

Există o voce în tine care-ţi şopteşte în continuu…

“Simt că acest lucru este bun pentru mine,

ştiu că acest lucru este greşit”.

Niciun profesor, părinte, predicator, prieten sau înţelept

nu poate decide ceea ce este mai bun pentru tine.

Trebuie doar s-o asculţi!Vocea Interioara | Asculta-ti instinctul, intuitia | There is a voice inside of you that whispers all day long

Sau, dacă ai o nevastă, amantă, prietenă… :)

you-re-already-the-voice-inside-my-head

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 7 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

M 8 decembrie 2012 la 20:05

Imi place crucea :)

Răspunde

Camelia 10 decembrie 2012 la 11:41

lasa-te ghidat de acea voce interioara sau de intuitia ta, ca atribut al inimii.

acea intuitie, pe care Osho o numeste “cunoasterea dincolo de logica”.
actionam, insa, foarte des, in acord cu partea logica, masculina a fiintei, creand dezechilibrul minte-inima, nu aducandu-le pe amandoua pe aceeasi linie, acordandu-le.

“Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia.

În toate trei este folosită particula in. Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară.”

Intuiţia îţi oferă posibilitatea de a-ţi da răspunsuri la întrebări fundamentale – nu în mod verbal, ci în mod existenţial.

Intelectul este un mecanism frumos, este foarte util oamenilor de ştiinţă, dar dacă devine stăpân şi te domină, este periculos. Dacă mintea se comportă ca un sclav al conştienţei este un sclav frumos; dar mintea în postura de stăpân al conştienţei este un stăpân foarte periculos.” OSHO – INTUITIA- CUNOASTEREA DINCOLO DE LOGICA

sa va fie minunat, oriunde sunteti, acordandu-va gandul-simtamantul-actiunea!

Camelia

Răspunde

adisandu 10 decembrie 2012 la 12:20

Multumim Camelia!

Adevarul e ca ne este foarte teama sa iesim din tiparele in care ne-am nascut si am crescut. Adevarata evedare se face spre inauntru, insa ne este teama de necunoscut, cine stie, s-ar putea sa descoperim lucruri despre noi pe care nu le putem defini sau cuprinde in cadrul limitarilor noastre existente… Si asta te poate ingrozi, nu mai detii ‘controlul’, apar intrebari pe care nu ti le-ai adresat niciodata etc etc. Stiati ca, creierul uman proceseaza in medie pe secunda circa 200 de miliarde de biti? Insa noi percepem in mod constient, prin vizorul limitarilor noastre, doar informatia primita din circa 2000 de biti. Daca am indrepta vizorul in alta directie, ne temem ca s-ar putea sa nu intelegem ceea ce ‘vedem’, si ca intreaga noastra lume va colapsa asemeni unui joc de domino. Este in natura noastra sa ne temem? Poate ca da, poate ca nu. Un lucru cert este faptul ca, societatea si religiile in general, alimenteaza acest sistem al temerilor, un sistem care pana la urma are un singur scop: controlul! Pentru cei care cele trei dimensiuni expuse aici de tine, sunt prea mult: Inima cunoaste ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste! Nu stiu daca Pascal se gandea inclusiv la acest aspect al dimensiunilor constientei, insa afirmatia lui se potriveste ca o manusa in acest context. Nu intru in detalii de fizica cuantica… S-ar putea sa ne prinda o alta dimineata… Si, ce-ar fi rau in asta? :)

O zi frumoasa tuturor!

A.

Răspunde

Camelia 12 decembrie 2012 la 15:43

da, este in natura umana teama, porneste chiar din prima clipa de viata si asta inseamna, in inconstient, frica de moarte, de imbatranire.
pentru ca tocmai aceasta dimensiune este necunoscuta de fiinta existenta aici pe pamant.
de la aceasta teama ancestrala au pornit si multe studii ale psihologilor si psihiatrilor, iar in prezent, multe productii cinematografice au acest subiect pentru reflectie (chiar si in The Best Marigold Hotel apare, sub o alta forma, de depasire a granitelor impuse de catre societate, de tiparele mentalului colectiv).

si in K-PAX apare acest subiect.
http://filme-online-gratis.com/blog/2011/10/14/k-pax-2001/
” moartea e ceva ce nu poate fi controlat. de ce sa iti irosesti viata, temandu-te de ea?!” este una dintre replicile unui pacient al spitalului de psihiatrie, unde se petrece actiunea.

filmul se incheie cu urmatoarele reflectii: ” orice greseli ai comite acum, ele iti vor afecta urmatoarul pas. toate greselile pe care le faci iti vor afecta urmatorii pasi, iarasi si iarasi, pentru totdeauna. sfatul meu este sa cantaresti bine clipa, pentru ca aceasta clipa este singurul lucru pe care il ai.”

sunt in acord cu tine, ca teologiile accentueaza aceasta teama, pentru ca asa oamenii pot fi stapaniti si manuiti, in aceasta energetica joasa, adica se poate exercita controlul. acest control este foart evident in orice tip de relationare, pornind de la nucleul familiei, cand unul dintre parinti, prin toate actiunile sale cauta sa controleze. de ce? tot din teama ca nu are curajul sa fie el insusi.
religia lui Dumnezeu este, insa, una singura, aceea a iubirii, fiind doar doua emotii de baza: iubirea si frica.

asa ca, sa-l intelegem pe Krishnamurti, cand ne indeamna la Eliberarea de cunoscut.(o carte de suflet, pe care o recomand din suflet).
omul, in inconstienta si neatentia sa, intra in acea obisnuinta a cunoscutului, un asa zis confort dat de planul mental si chiar daca ii provoaca suferinta se amageste sa ramana asa.

dar, fiecare traieste asa cum isi asterne, facandu-si mai mult sau mai putin partea.

o zi minunata, oriunde sunteti! cu povesti albe.

Răspunde

adisandu 12 decembrie 2012 la 19:13

Camelia, cum apari tu asa, ca o boare… :)
Cand te referi la religia lui Dumnezeu, subinteleg si ghilimelele de rigoare ale “religiei”… :)
Acelasi lucru il subinteleg si pentru… “greseli”…
Totul e relativ la sistemul de referinta fata de care ne raportam, nu?
Divinul nu cred ca ‘eticheteaza’ actiunile ca fiind ‘drepte’ sau ‘gresite’, ‘bune’ sau ‘rele’, etichete care alcatuiesc ‘cunoscutul’ de care merita sa incercam sa ne eliberam. Sau, nu. Unii s-ar putea sa ‘innebuneasca’…
Personal nu mai cred ca exista greseli, ci doar alegeri pe care le facem la un moment dat, cu toate consecintele ulterioare.
Krishamurti nu cred ca le-a ‘picat’ bine nici unor maestri de-ai lui la un moment dat, acesta sustinand cu ardoare faptul ca omul nu are nevoie de niciun fel de dogme SAU maestri spirituali pentru a atinge iluminarea. Ce-ar spune toti ghizii spirituali… Mai ales ca el fusese crescut si educat toata viata pentru a deveni un mare guru…Citez “Vă înspăimântă faptul că dacă nu aţi urma pe cineva, atunci v-aţi simţi singuri? Atunci fiţi singuri! Deoarece aceasta e singura modalitate prin intermediul căreia să aflaţi cine şi ce sunteţi: stupizi, vinovaţi şi pustii în suflet. Dar în explorarea pe care o veţi face, să nu vă izolaţi de restul lumii, iar această cercetare nu trebuie să vă transforme în nişte nevrotici. Acceptaţi faptul că nu există nici o deosebire între individual şi colectiv, aşa că aţi participat la crearea lumii cu tot ceea ce vă reprezintă, prin urmare lumea oglindeşte ceea ce sunteţi.”
Cat despre vocea launtrica, pentru ca tot ai pomenit “Eliberarea de cunoscut”, tot el spunea “Cu greu găseşti puţin spaţiu în tine însuţi. Pentru a înţelege acel ceva care este sacru, spaţiul vast şi nemărginit trebuie să fie în tine, înlăuntrul tău, iar nu în afară. Spaţiul nu înseamnă separaţie. Spaţiul nu înseamnă despărţire…
Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit. Pentru a fi simplu trebuie să fi trecut prin mari experienţe.”

Multumim Cami!

Răspunde

Camelia 13 decembrie 2012 la 13:49

nici eu nu consider ca exista greseli, ci alegeri in urma experientelor parcurse, lectii de viata de inteles/acceptat/rezolvat.
acel citat reprezinta flashul unui pacient dupa o anumita experienta traita in clinica.
iar daca, cumva, etichetam actiunile ca si greseli, e bine sa privim, cat mai repede, oglinda. dar, asa se petrece in lumea duala, in care am ales sa revenim pentru a mai intelege cate ceva.

cel mai mult avem de lucru pentru a invata traiul simplu si curat, dar este atat de multa lumina si pace in acest mod de existenta! elimini sacii plini cu “deseuri” psihoemotiomale si mii de tipare mentale, amuzandu-te cat de tembel/a ai putut fi sa ii tragi dupa tine atata vreme! (rad de mine, desigur!)

“Pentru a fi simplu trebuie să fi trecut prin mari experienţe.”, iar eu adaug: si sa fii invatat cate ceva din acele experiente, sa nu treci pe acolo ca gasca prin apa, pentru ca avem, cu totii, parte de astfel de experiente transformatoare.

si numai ajungand in solitudine stii ca iti esti indeajuns, iar asa cum spun mereu, cand tu iti esti indeajuns, stii ca maestria este inscrisa in tine! nu mai ai nevoie de temple, de asa-zis maestri (deja acest termen mie mi se pare perimat), teologii, raportari la ceva, stii ca tu esti totul integrat. interiorul iti este sursa bucuriei, observand exteriorul, peisajul. devii, din nou, libertatea.

citez, putin, din Ce ne spunem cand nu ne vorbim, o carte deosebita a lui Chris Simion, ce a pus in scena si continuarea intr-o deosebita piesa de teatru, cu acelasi nume (merita sa va faceti o noua bucurie vizionand piesele sale de teatru, in atmosfera destinsa a unei cafenele).
“Nu poti sa vezi decat ceea ce esti.
Greselile pe care un om le face sunt experiente necesare pentru ca el sa se alcatuiasca, sa se adauge. Daca ajungi sa crezi ca greseala celuilalt poate sa fie oricand greseala ta, ierti. Si fiecare gest de iertare este suficient prin el insusi.

Orice, oricand poate sa ne bucure fiinta.
In raul cel mai rau se ascunde ceva frumos, care tine de noi, de cat de adanc sapam ca sa il gasim.

Indepartandu-ne de Dumnezeu, ne indepartam de esenta, de adevar. Indepartandu-ne de adevar, ne indepartam de iubire, indepartandu-ne de iubire, ne indepartam de fericire. Nu exista nici o limita legata de cata iubire putem darui sau primi. Apropierea de sublim se produce cand esti autentic. Nu poti iubi din alt loc, decat din inima.

Trezirea la real nu inseamna indepartarea de Dumnezeu, ci acceptarea lui neconditionata. Absolutul nu se cuprinde cu mintea. Absolutul se traieste. Daca ajungi sa il simti pe Dumnezeu asta depinde numai de tine, nu de el.”

va multumesc si eu ca sunteti!
Camelia

Răspunde

nicoleta 15 decembrie 2012 la 20:36

bine bine suntem oameni suntem supusi greselii deci????????????

Răspunde

Lasa un comentariu

Articolul precedent:

Articolul urmator: