“fiecare dintre teoriile/aplicatiile psihologice care exista au aparut urmare a trairilor si intrebarilor (pornite din suferinte, angoase, frustrari, etc), celor care le-au elaborat, ca urmare a:

- proiectiilor/transferurilor (teoria lui Freud), care de fapt reflecta legea oglindirii;
- descoperirii umbrelor sau demonilor interiori (teoria lui Jung);
- perceptiilor (stim cu totii ca suntem 6,5 miliarde de perceptii asupra aceluiasi subiect, depinde cum si din ce punct privim – iar in anii ’20, a fost elaborata “teoria gestaltista” de catre Kohler, Koffka si Wertheimer, “care sustine ca organismul uman dispune de o capacitate innascuta de a organiza perceptia, dupa anumite reguli, iar aceste reguli sau legi de organizare nu sunt achizionate in procesul dezvoltarii copilului, ci exista potential in psihicul lui, inca de la nastere” – am citat aici o definitie din cartea Umbra a lui Adrian Nuta (este minunat tot ceea ce scrie acest maestru psiholog);
- tranzactiilor – de unde a rezultat analiza tranzactionala a lui Eric Berne, privind toate starile eului si identificarile noastre cu aceste stari.

de ceva vreme, este foarte discutata psihologia transpersonala a lui Stan Groff (personal o indragesc foarte mult, pentru ca este o abordare holistica, o integrare pe mai multe planuri – stiintific, spiritual, filozofic – a ceea ce ni se petrece, la fel cum si expunerile academicianului Dulcan se potrivesc viziunii mele).

aceste teorii au si ele, ca orice, in aceasta lume duala, parti bune si mai putin bune in aplicatiile practice.
fiecarui subiect ii este mai abordabila o anumita tehnica/practica psihoterapeutica functie de starea in care se afla, la fel cum si psihoterapeutii au afinitate fata una dintre ele si o aplica (este mai aproape de de ei insisi si o pot aborda).

important este, zic eu, ca aceste teorii exista si ca ne pot ajuta pe toti, doar sa vrem sa fim deschisi.

si acum ajungem la partea cu sitemul inchis sau deschis.

suntem sisteme deschise, dam si primim informatie, ca si cuante de energie.

” omul este integrat in mediu si mediul lui, in permanenta, ii raspunde. legatura reciproca dintre noi si mediu este cea care constituie garantia eficientei implinirii noastre. fizica cuantica spune ca in profunzimea materiei, toti suntem interconectati si nimeni nu-si datoreaza existenta doar siesi, ci ne datoram existenta celorlalti“. – academicianul Constantin Dulcan

si, de aici, ajungem la povata antica: “sa fii in lume, dar sa nu fii lumea!” sau, desigur, putem pleca de la ea, o putem lua cum vrem, tot acolo ajungem, asa este cercul.

“cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ESTI!” Arsenie Boca

iar “Daruind, vei dobandi“, asa cum ne-a indrumat si drumetul Steinhardht.

Noua Biologie (a credintei – Bruce Lipton) spune: “ iesi din mediul nociv sau din perceptia ta ca e nociv, nu mai raspunde perceptual la acel mediu nociv si vei produce o chimie diferita la aceeasi stimuli.”

“Nu mai permite mediului sa-ti controleze gandirea si, atunci, gandirea si sentimentele tale sunt cele care vor controla mediul.”

citez, acum, din Umbra a psihologului Adrian Nuta: “stiu ca sunt in acord cu traditiile spirituale autentice, atunci cand afirm ca noi, oamenii, continem un intreg univers inauntrul nostru. acest microcosmos psihologic reflecta, la nivelul structurii psihologice individuale, macrocosmosul, adica ansamblul tuturor calitatilor si caracteristicilor umane. este ca si cum fiecare om ar contine intreaga omenire inauntrul lui. dintre sutele sau miile de caracteristici launtrice, cateva sunt pe deplin dezvoltate, unele sunt in curs de manifestare, in timp ce altele sunt inca in stadiul latent, asteptand conditii potrivite pentru a germina……… Sinele unui om este atat de vast incat nu exista nimic care sa existe in afara lui. din acest punct de vedere, intre om si univers, microcosmos si macrocosmos, exista o identitate de structura, intreaga lume se reflecta intr-un om, diferite fiind doar dimensiunile.”

si, prin acest citat, ajungem si la partea cu “Dar, ce ştia amărâtul ăla, nu?”
cine a emis, in cele scrise, o judecata, spunand: “amaratul ala?” acel om este si el, asemenea Celui care l-a creat, dar, desigur, pe o anumita treapta a dezvoltarii si intelegerii spirituale a lectiilor reincarnarii si a spiralei filosofice.

suntem aici, doar frati si surori, oglinzi si oglinditi (asa ca, e util, atunci cand emitem o judecata, sa vedem in ce pozitie de viata ne situam – sa facem o succinta analiza tranzactionala, ce umbra avem de imbratisat, acceptat, pentru ca sinele nu emite judecati si nu pune etichete, cel care o face este egoul).

insa, ceea a spus el, este o chintesenta a ADEVARULUI FIINTEI: SA TRAIESTI!
ce inseamna oare? sa fii prezenta, sa fii atentie, si sa stii ca esti doar observatorul desfasurarii spectacolului 3D. desi te vezi pe scena, nu ESTI acolo, din nou, “sa fii in lume, dar sa nu fii lumea”.

suntem cocreatorii trecerii noastre pe aici, acum, suntem regizori, actori, scenografi, spectatori, important sa nu ne idenficam si doar sa observam spectacolul, sa nu de identificam cu rolurile sau cu starile emotionale cauzate de acestea.

“suntem aici, in acest colt de Univers, expresia ultima a evolutiei. mana unui arhitect inteligent si nevazut ne-a desprins din lut si ne-a construit dupa un plan din care transpare unicitatea sursei, treapta cu treapta, pana la nivelul creierului, capabil sa se gandeasca pe sine. omul este rodul unei inteligente superioare, unei forte spirituale.” academicianul Constantin Dulcan, in emisiunea lui Oreste din data de 28.01.2012

este minunat ca avem atatea informatii din afara noastra si este extraordinar ca sunt si inauntrul nostru, ca sunt tot atatea cai de desavarsire si regasire a sinelui pentru fiecare dintre noi, important este sa avem curajul sa ne recunoastem.

iar desavarsirea noastra porneste din punctul in care constietizam starea de suferinta pe care o traversam, ce anume o genereaza continuu si de ce nu am alege sa nu ne mai complacem in ea? sa ne recanalizam energia pe activitati creatoare, transformatoare a propriilor realitati.

nu, nu-i nevoie sa devii, neaparat mucizian, poet, scriitor pentru a fi creator, poti sa plantezi, sa ingrijesti cateva ghivece ori sa copiezi cateva cd-uri sau dvd-uri si sa le daruiesti sau poti duce de mancare unor animale si, astfel, iti recreezi si reinventenzi propria viata, in acord cu armoniile universale.

poti zambi celor pe care ii intalnesti, fara sa ii cunosti (dar, oare, noi ne cunoastem, cine suntem?) sau poti sa fii amabil pentru ca asa devii, nu ca iti impui.

legat de cele expuse mai sus, atasez selectia pe care mi-am facut-o urmarind filmul ‘Puterea gandurilor’, dar si doua carti (poate le stii deja). ”

Cele doua carti la care se refera Camelia sunt: ‘Umbra’ de Adrian Nuta si ‘Inteligenta materiei’ de DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN.

Multumindu-i inca o data Cameliei, revin cu intrebarea: Tu, care crezi ca e sensul vietii?

Si aici deschidem alta cutie a Pandorei …