Despre conştiinţă – Deepak Chopra

Despre conştiinţă – Deepak Chopra

by adisandu on 11 iulie 2011

in Ezoteric

7 comentarii | 2908 VIZITE 

Cât de mult acceptaţi existenţa unei singure realităţi?

Deschid dialogul cu un extras din Cartea Secretelor a lui Deepak Chopra.

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa noastră de viaţă nu se schimbă.
O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o nouă modalitate de a trăi viaţa.
Imaginaţi-vă un pasager într-un avion, care nu ştie că zborul este posibil. Pe măsură ce avionul decolează, va avea următoarele gânduri: “Ce ne ţine în aer? Dar dacă avionul este prea greu? Aerul nu poate susţine nimic, iar acest avion e făcut din oţel!” Copleşit de propriile sale percepţii, pasagerul panicat pierde orice simţ care ar putea să-i spună că deţine controlul, devenind prizonierul unei experienţe care ar putea duce la dezastru. În cabină, pilotul se simte mai puternic, pentru că a fost învăţat să zboare. El cunoaşte avionul, înţelege cum funcţionează acesta. De aceea, nu are niciun motiv să intre în panică, chiar dacă undeva în mintea sa există gândul că ar putea apărea o defecţiune tehnică. Dezastrul nu depinde de el.

Acum, gândiţi-vă la constructorul de avioane care poate construi orice avion doreşte, bazându-se pe principiul zborului. El ocupă o poziţie mai înaltă decât pilotul, în ceea ce priveşte controlul, pentru că, dacă ar fi cercetat în continuare, ar fi realizat un avion care nu se poate prăbuşi.

Această trecere de la pasager la pilot şi apoi la constructor, simbolizează o călătorie spirituală. Pasagerul este prizonierul lumii celor cinci simţuri. El poate percepe zborul ca fiind imposibil, deoarece atunci când oţelul este comparat cu aerul, e clar că avionul va cădea. Pilotul cunoaşte principiile zborului, care transcend cele cinci simţuri, făcând apel la o lege mai profundă a naturii, şi anume, principiul lui Bernoulli, care spune că aerul ce se deplasează deasupra unei suprafeţe curbate creează fenomenul de ridicare. Constructorul transcende şi mai departe, sfidând legile naturii, pentru a ajunge la un efec dorit. Altfel spus, constructorul este mai aproape de sursa realităţii, acţionând nu ca o victimă a celor cinci simţuri sau ca participant pasiv al legilor naturii, ci ca un co-creator împreună cu natura.

Puteţi să faceţi această călătorie voi înşivă. Este mai mult decât simbolică, deoarece creierul, care realizează deja orice viziune, sunet, atingere, gust şi miros pe care le experimentaţi, este ca o maşină cuantică. Atomii săi sunt în contact direct cu legile naturii şi, prin magia conştiinţei, atunci când aveţi o dorinţă, creierul trimite un semnal chiar la sursa legii naturale. Cea mai simplă definiţie a conştiinţei este conştienţa. Cele două sunt sinonime.

Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii. Cu cât deţii mai multă conştiinţă, cu atât ai mai mult potenţial ca să creezi. Trebuie să-ţi pui această întrebare: Vrei să fi o victimă a celor cinci simţuri sau un co-creator? Posibile opţiuni sunt:

În funcţie de cele cinci simţuri: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.

În funcţie de legile naturale: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi spaţiului.

În funcţie de conştienţă: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce se schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică.

Stadiile conştienţei

Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este „acolo, afară”. Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc.

Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii, la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, putând descifra legea gravitaţiei,  utilizând matematica şi experimentele gândului. Newton nu trebuia să stea sub un copac şi să aştepte să-i cadă un măr în cap – putea să realizeze anumite experimente ale gândului, folosind imagini şi numerele care se potrivesc cu acele imagini. Acesta este procesul pe care l-a urmat, şi tot aşa a făcut şi Einstein, care şi-a imaginat cum funcţionează relativitatea.

Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot „acolo, afară” şi aşteptă să fie încă explorată. La acest nivel este câştigată mai multă putere asupra naturii, dar dacă acest nivel al conştienţei ar fi ultimul, utopia ar fi un triumf tehnologic.

În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece, dacă goleşti creierul de orice gând (ca în meditaţie), conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.

Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe o plastilină.

În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în experienţe. Disecaţi fiecare experienţă până la cel mai fundamental detaliu şi ceea ce obţineţi sunt unde care se propagă în câmpul cuantic. Nu există nicio diferenţă şi, printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă, activaţi butonul creaţiei.

Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei: căpătaţi putere deplină, doar prin înţelegerea faptului că aţi folosit acea putere tot timpul, pentru a vă contracara pe voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera – toate la un loc.

Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate. Chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriul creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, găsirea butonului creaţiei îţi scapă. Dar există totuşi o cale. În spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când voi găsi acel punct în care se găseşte acesta, mă voi afla în acel punct zero, în jurul căreia se învârte întreaga lume. Ajungerea în acel punct este un proces care începe aici şi acum.

Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu, ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură.

Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar altele apar la nivel subtil, fiind greu de exprimat: un tremur de la ceva care vă atrage, pe neaşteptate, atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune. Dacă există doar o singură realitate, fiecare indiciu trebuie să ducă, până la urmă, în acelaşi loc în care legile creaţiei operează liber – iar aceasta este conştienţa.

Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a şti că sunt în siguranţă. Din acest punct, pot trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, fără nicio îndoială, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut: Sunt în siguranţă.

Pentru a stăpâni conştienţa pură, trebuie să învăţăm cum să o trăim.

Într-un text fascinant din India, numit Sutrele Shiva, ce datează de mai multe secole, se pot găsi revelaţii din acest domeniu. Aici cuvântul Shiva înseamnă Dumnezeu, iar cuvântul Sutra înseamnă fir sau cale, astfel ca în mod deliberat, cititorului i se arată firele invizibile care duc înapoi la sursa eternă.

Ele au şi un context mai larg, care necesită să urmăm calea deschisă de revelaţie. În tradiţia acestora, fiecare persoană poate alege patru căi ce provin din: a simţi, a gândi, a acţiona şi a fi.

Fiecare dintre aceste căi se numeşte Yoga, cuvânt sanskrit care înseamnă uniune, pentru că scopul este unitatea, contopirea cu realitatea unică. De-a lungul timpului, cele patru Yoga au ajuns să definească anumite căi:

Bhakti Yoga –  duce la găsirea unităţii, iubindu-l pe Dumnezeu.

Karma Yoga – duce la găsirea unităţii, prin acţiunea altruistă.

Gyana Yoga – duce la găsirea unităţii, prin cunoaştere.

Raja Yoga -  duce la găsirea unităţii, prin meditaţie şi renunţare.

Cum este trăită, efectiv, fiecare din aceste căi?

Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi o exprimăm. Pe această cale, emoţiile noastre personale se lărgesc, pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.

Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea. Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională. A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare, intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.

Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale, controlul ego-ului asupra acţiunii slăbeşte. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în non-ataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.

A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.

În occident, Yoga este văzută ca o cale a renunţării, un mod de viaţă care necesită abandonarea familiei şi a bunurilor. Yoghinii rătăcitori, cu bolurile lor de cerşit, care puteau fi văzuţi în orice sătuc din India, simbolizează o astfel de viaţă. Însă aspectul exterior nu înseamnă renunţare -  care se întâmplă în interior, indiferent cât de mult sau cât de puţin posedăm, la nivel material. În noi înşine, luăm o decizie crucială: O iau de la capăt. Cu alte cuvinte, renunţăm la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre.

Atunci când inima ţi se îmbolnăveşte de violenţa şi de separarea existente în lume, a o lua de la capăt reprezintă singura alegere. Universul, ca orice oglindă, este neutru. El reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Dacă poţi avea încredere în asta, atunci ai făcut pasul crucial, numit renunţare. Ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Aşa cum se întâmplă cu orice aflat pe calea către unitate, acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.

Pentru a vă apropia cât mai mult de această stare putem experimenta următoarele:

-A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea persoană.

-A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.

-A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.

-A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.

Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă. Vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte, începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Preţuiţi acest nivel de conştienţă – el se va dezvolta numai dacă îl preţuiţi. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a Creaţiei, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.

Deepak Chopra – Cartea Secretelor

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 7 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

Madalina 15 iulie 2011 la 1:34
adisandu 15 iulie 2011 la 22:10

„O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.(…) La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne”. Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine”.

cati altii or mai fi fost… :)

Răspunde

Madalina 16 iulie 2011 la 1:49

o sa ajungi si tu ca stimabilul domn Li :)

Răspunde

M 31 iulie 2011 la 12:36

Recomand ”Iubirea neconditionata” -Drunvalo Melchizedek & ”Calea tacerii” – Aivanhov.
Inspiratie ;) ,
M

Răspunde

monica visan 5 iulie 2012 la 14:51

Sunt Monica Visan, Editura For You si as aprecia foarte mult daca atunci cand luati argumente din cartile mele sau scrieti despre ele, sa anuntati si ca au fost publicate de Editura For You. Motivul este ca 1. asa e corect; 2. este recunoscuta munca unei edituri si 3.cititorii sunt informati corect, pana la capat, intrucat li se spune unde pot gasi cartea. Va multumesc pentru intelegere. Monica Visan
PS Iar referitor la comentariul de mai sus – una dintre cartile scrise de Drunvalo se numeste Spatiul sacru al inimii.

Răspunde

adisandu 5 iulie 2012 la 22:09

Buna ziua d-na Visan,

Daca va uitati la imaginea asociata articolului, am pus coperta cartii “tradusa si editata” de Editura For You. Din imagine reiese clar care este editura. Speram ca este mai mult decat relevant acest lucru.

Adrian Sandu

Răspunde

Camelia 9 iulie 2012 la 10:10

stimata doamna Monica Visan,

cu respect, va transmit ca acelea sunt doar carti editate de catre editura pe care o conduceti…… nu sunt cartile dumneavoastra sub nici o forma, aveti doar dreptul de a le edita.

iar daca tot accentuam partea spirituala, asa cum doriti sa atrageti atentia, ar fi util sa reflectati la urmatoarele:
- nimic nu-i al nostru….
- egoul are nevoie de foarte multa atentie si atunci utilizeaza toate parghiile pentru a-si canaliza aceasta energie sub toate formele pe care le gaseste…
- da, sunt multe carti utile pe care le tipariti si eu am cumparat o mare parte din ele, insa din punctul de observator, nu-i greu de vazut ce mega afacere devine aceasta editura, care a inceput sa tipareasca fascicule din anumiti autori, fragmentand scrierile in scop comercial…

acceptare si pace,
Camelia

Răspunde

Articolul precedent:

Articolul urmator: