Sa fim fericiti fara a astepta inseamna, printre altele, fara a astepta sa fim intelepti. Aceasta reprezinta intelepciunea lui Montaigne: viata este mai pretioasa decat filosofia, iar o fericire adevarata – chiar imperfecta, asa cum este orice fericire – valoreaza mai mult decat o fericire ideala, care nu e altceva decat mit sau minciuna. Sa nu mai visam la intelepciune! Sa nu mai visam la fericire! Fericirea nu este la capatul drumului, ea este chiar drumul. Un drum plin cu obstacole, confuz, anevoios? Da, aproape intotdeauna. Dar, daca nu ne place dificultatea sau daca nu o acceptam, cum am putea iubi viata? Fericirea nu inseamna odihna; este un efort care ne duce la reusita sau la esec, pe care trebuie sa-l depasim. Prin urmare, nu exista fericire fara curaj, ceea ce da dreptate stoicilor. Dar nu exista fericire nici fara placere, ceea ce i da dreptate lui Epicur, nici fara iubire, ceea ce le da dreptate lui Socrate, Aristotel, Montaigne, Spinoza si Freud. Fericirea nu consta nici in a fi, nici in a avea. Ci in actiune, in placere si in iubire…

Experienta fericirii nu este deloc o experienta a sensului, este o experienta a prezentului, a realitatii, a adevarului imediat disponibil. Scopul vietii este viata insasi. Cea mai intensa fericire este experienta unui moment, am putea spune eternitatea, in care problema sensului nu se mai pune, fiindca viata, acum si aici, este suficienta ca sa ne implineasca…

Din Cea mai frumoasa istorie a fericirii…