La o vorbă cu un prieten, mi-am amintit de filmul ăsta pe care am avut ocazia să-l văd anul trecut, bineînţeles la cinemateca-mi Union.:) De ce zic asta, pentru că de cele mai multe ori suntem maxim trei persoane în sală: eu, nu-mai-ştiu-cine şi nenea ăla care se tot plânge că o să-l scoată la pensie cu unşpe milioane, după treizeci şi cinci de ani de cinematografie. Curat murdat!

Dar să revenim la film. Am savurat preţ de 150 min un film dur, bărbătesc, dar nu înţeleg totuşi de ce este interzis în Romania celor sub 18 ani. Mă rog, hai sub 12 maxim 14 ani. Adică, buletinele dvs. la control?! 

Malik, un personaj marginalizat social şi venit de nicăieri, ajunge la închisoare, unde pentru a supravieţui trebuie să înveţe să-şi descopere veleităţile ascunse. Şi o va face foarte bine, pentru ca după şase ani să iasă pe porţile închisorii cu un trecut şi o identitate. Pentru că personajul iniţial nu părea să aibă vreuna.

Acum, filmul m-a captivat şi a meritat cele 150 de minute. Poate puţin cam lung, mai ales că regizorul francez a exploatat la maxim personajul principal, lucru care poate deveni plictisitor pentru unii. Titlul “Un prophète”, care deşi poate fi uşor explicat prin ‘viziunile’ protagonistului, iarăşi mi s-a părut puţin forţat. Şi sincer să fiu, aşa am ajuns să-l văd, trecând pe lângă avizierul cinematecii, de pe care zâmbea mare în alb-roşu “UN PROFET”. După juma’ de oră mă întrebam dacă nu am greşit filmul. 

Oricum, îl recomand!