Recunosc meritele acestui guvern, precum la fel recunosc şi jafurile comise de el şi acoliţii acestuia.
Nu vreau o ţară de asistaţi sociali, precum la fel nu vreau nici o ţară de huligani şi descreieraţi.
Nu vreau o ţară de bugetari atârnători, precum la fel nu vreau nici o ţară cu servicii medicale pentru bogaţi.
Nu vreau o ţară de revoluţionari. Nici un certificat de revoluţionar!
Nu vreau să mi se mai pretindă sau să mai dau şpagă!
Nu mai vreau o ţară de funcţionari acri!
Nu vreau o ţară cu autostrăzi pe Marte!
Nu vreau un stat poliţienesc!
Nu mai vreau să fim conduşi de securişti expiraţi, dirijaţi la rândul lor de mari concerne!
Nu mai vreau o ţară cu reprezentanţi agramaţi în Parlamentul European!
Nu mai vreau să plec capul la fiecare nouă taxă cu iz de colectă naţională!

Aceşti dinozauri nu vor renunţa niciodată la ‘dreptul’ lor la ciolan. Vor lupta şi se vor agăţa cu disperare de orice posibilitate de a-şi exercita dreptul la ciolaniadă.

România are nevoie de o nouă clasă politică. Fără autoproclamaţii reprezentanţi ai tinerilor precum Ponta, Guşă sau penala de Lavinia Şandru. Fără pedeleuri, useleuri sau dedeuri.

Marea parte a intelectualilor, tinerilor, preferă să-şi vadă de propria dramă. Sau mai rău, nu pot să vadă dincolo de propria dramă, de propria îndestulare. Deşi penalul de Iulian Urban mi-e absolut antipatic, poate că în acest sens avea dreptate (şi nu în sensul exprimat de măria sa urbanul): marea masă a românilor se comportă ca nişte viermi, stând acasă în coconul lor călduţ şi privind consternaţi la televizor mulţimea din piaţă. Atât timp cât lor le este bine, este bine.

Tineri români, de ce nu vă pasă? De ce asistaţi inert la modul în care vă sunt dirijate vieţile? De ce atât jemanfişism?!

Ne lipseşte o viziune. Ne lipsesc liderii! Haideţi să facem o schimbare. Iubiţi-vă cu adevărat! Acum!