Organismele se intoxică în mod sistematic şi fără întrerupere pe întreaga durată a vieţii, una dintre cheile sănătăţii găsindu-se în intestin. Printre cauzele principale ale îmbătrânirii premature şi ale senilităţii se numără acumularea de toxine în organism, prin autointoxicare. Orice celulă vie produce toxine. Există însă o sursă de autointoxicare extrem de periculoasă, fiind alcătuită din otrăvurile care se filtrează prin peretele intestinal pentru a îmbâcsi întregul organism. Chiar şi aceia care nu sunt constipaţi, sau cel puţin cred că nu sunt, au totuşi o sursă permanentă de autointoxicare în intestinul gros.
Evacuarea zilnică a intestinului nu exclude faptul că mucoasa poate fi acoperită cu o coajă de sedimente, ele încrustându-se acolo, puţin câte puţin, şi nefiind aproape niciodată eliminate. Aici, ele provoacă fermentaţii putrede ale căror toxine se împrăştie în întregul organism. Irigaţia permanentă a mucoasei intestinale se află la originea unor forme numeroase de cancer. Cazurile de cancer ale intestinului bat toate recordurile in comparaţie cu alte organe ale corpului. Această boală nu este însă singurul rău de temut pentru persoanele cu colonul acoperit de o coajă din materii fecale neeliminate.
Bolile direct imputabile autointoxicaţiei: ciroză, reumatism, dizenterie, artrită, nevrită, psihoză, maladiile inimii, boli ale pielii, miros în gură, litiază, insomnie, sciatică, anemie. Aceste boli se datorează recirculării toxinelor în organism.
Sedentarismul favorizează autointoxicaţia, iar clismele nu reprezintă o soluţie, acestea produc constipaţie şi tulburarea peristaltismului.

SHANK PRAKSHALANA – DESCRIEREA METODEI

Metoda ideală de purificare este o tehnica yoghină denumită SHANK PRAKSHALANA. În această tehnică, apa uşor sărată este absorbită pe gură, ajungând în stomac, de unde, condusă de mişcări simple, parcurge tot intestinul până la ieşire. Dacă aceasta nu se produce imediat, sau cel puţin după un interval de 5 minute, se vor reface din nou mişcările indicate mai jos, fără a se mai bea apă, apoi ne reîntoarcem la toaletă. Dacă, în mod cu totul excepţional, rezultatul nu se produce, va trebui să amorsăm evacuarea, eventual printr-o clismă cu ½ l apă, cu mijloace obişnuite (ex: un irigator). Odată ce sifonul a fost amorsat, sau imediat ce primele scaune au apărut, restul urmează în mod automat.
După fiecare trecere la toaletă, după folosirea hârtiei uzuale, se va spăla anusul cu apă călduţă, şi se va şterge ungându-l cu ulei, pentru a preveni o iritaţie datorată sării.
După această primă trecere la toaletă, trebuie:
• să bem din nou un pahar cu apă caldă sărată;
• să efectuăm toate mişcările şi să ne întoarcem la toaletă, pentru că inevitabil va avea loc o nouă evacuare.
Se va continua astfel alternanţa ingerării apei calde sărate cu exerciţiile de mai jos şi mersul la toaletă, până când apa iese din corp tot atât de curată şi limpede ca la intrare, ceea ce, după gradul de acoperire cu coajă a colonului corespunde absorbţiei a circa 10-14 pahare de apă sărată, rareori necesitând mai mult.
În momentul în care apa devine îndeajuns de curată, veţi putea alege, după cum urmează:
a) să nu mai faceţi nimic, situaţie în care, în ora care va urma, veţi mai merge la toaletă încă de câteva ori (acesta ar fi singurul inconvenient);
b) să mai consumaţi 3 pahare cu apă caldă NESĂRATĂ şi să vă provocaţi reflexul vomitiv (VAMANA DHAUTI), acesta dezamorsând sifonul şi golind complet stomacul. Majoritatea yoginilor fac VAMANA DHAUTI după SHANK PRAKSHALANA. Nu este obligatoriu şi pentru voi. Puteţi recurge la soluţia de la punctul a).

SHANK PRAKSHALANA – pregătirea pentru execuţia tehnicii
Lăsăm să se încălzească apa sărată într-un dozaj de 5-6 grame sare la litru, ceea ce reprezintă mai puţin decât concentraţia serului fiziologic (circa o linguriţa rasă de sare la un litru de apă). Recomand să se folosească sarea de mare. ATENŢIE, este absolut OBLIGATORIU CA APA SĂ FIE SĂRATĂ, altminteri, dacă este pură, aceasta va fi absorbită prin osmoză în organism, străbătând mucoasa intestinală, apoi fiind evacuată pe cale normală sub formă de urină, şi nu prin anus, cum se doreşte prin executarea acestei tehnici de purificare.
Daca apa vi se pare prea sărată la gust, puteţi să reduceţi concentraţia până când vi se va părea acceptabilă.

SHANK PRAKSHALANA – Momentul propice pentru execuţie
Tehnica se execută cel mai bine dimineaţa, pe nemâncate. Vom ţine cont de faptul că tehnica durează mai mult de o oră. În acea zi şi în ziua următoare nu se fac ‚asanas’ (exercitii de yoga) şi nici un fel de efort (valabil pentru toată lumea).

SHANK PRAKSHALANA – Modul de execuţie al tehnicii
Iată schema desfăşurării complete a purificării, în afară de mişcările necesare pentru a asigura trecerea apei de-a lungul tubului digestiv, care vor fi descrise la sfârşitul materialului:
1. beţi un pahar cu apă sărată caldă (temperatura va fi precum a unei supe calde);
2. imediat după aceea se vor executa toate mişcările indicate în articol;
3. beţi apoi încă un pahar de apă, care va fi urmat din nou de întreaga serie de mişcări.
Continuaţi astfel absorbţia a câte unui pahar de apă sărată cu exerciţiile indicate.
În timp ce faceţi SHANK PRAKSHALANA, datorită setului de mişcări, apa trece aproape imediat în tubul digestiv, fără a cauza senzaţie de greaţă. Va trebui să continuaţi alternanţa: absorbţie apă – mişcările indicate, până când veţi fi băut 6 pahare în total. În acest moment trebuie să mergeţi la toaletă. În mod normal, o primă evacuare se produce instantaneu, fecalele normale muiate sunt urmate de scaune şi mai moi, apoi lichide (gălbui).

Cauze ale unui eventual eşec în amorsarea sifonului
După ce aţi consumat 4 pahare de apă, de exemplu, simţiţi o senzaţie de supraîncărcare ce ajunge până la greaţă. Aceasta înseamnă că gâtul pilorului nu se deschide cum ar trebui. Odată însă ce sifonul este amorsat, nu mai există niciun fel de dificultate, şi puteţi continua liniştiţi. Este posibil ca la unele persoane, un dop de gaze, datorat fermentaţiei, să împiedice amorsarea normală a sifonului. În acest caz, este suficient sa apăsaţi în mod ferm abdomenul cu mâinile, realizând masajul abdominal (sahaj agnisar dhauti) sau să faceţi ‚lumânarea’ (sharvangasana) în afara seriei de exerciţii indicate.
În situaţia cea mai nefavorabilă, atunci când apa nu părăseşte deloc stomacul, aveţi de ales între 2 soluţii:
1. să faceţi „vamana dhauti”, sau cu alte cuvinte sa goliţi conţinutul stomacului, gâdilându-vă la baza limbii cu trei degete, pentru a declanşa reflexul vomitiv;
2. să nu faceţi nimic, apa evacuându-se de la sine din corp, progresiv, sub formă de urină.

DUPĂ EXECUTAREA SHANK PRAKSHALANA

După spălarea intestinelor prin această metodă, este absolut necesar să vă odihniţi şi să evitaţi frigul.

Prima masă după executarea tehnicii
După ce aţi terminat SHANK PRAKSHALANA trebuie neapărat să mâncaţi cel puţin la o jumătate de oră şi cel mai târziu la o oră. ESTE ABSOLUT INTERZIS SĂ LĂSAŢI TUBUL DIGESTIV GOL MAI MULT DE O ORĂ!
Prima masă va fi alcătuită din orez alb (nu orez complet sau cu coajă, care ar irita mucoasa intestinală) fiert foarte bine în apă, astfel încât boabele să se topească în gură. Acesta poate fi servit în bulion puţin sărat, dar fără piper; eventual poate fi însoţit de morcovi bine fierţi. La această primă masă ESTE ABSOLUT NECESAT SĂ SE CONSUME CEL PUŢIN 40 DE GRAME DE UNT. Acesta poate fi topit chiar deasupra orezului, fie să-l consumaţi în mod direct, separat.
În cazul în care nu dispuneţi de orez, acesta poate fi înlocuit cu paste făinoase (macaroane, spaghete etc.) cernute cu brânză tare, răzuită sau cu o fiertură de grâu ori de ovăz.
ATENŢIE: Sub nicio formă, orezul nu va fi fiert în lapte. În timpul primelor 24 de ore care urmează după executarea tehnicii, este absolut interzis să consumaţi lapte, iaurt, chefir, etc. De asemenea, alimentele sau băuturile acide (aceasta este una din raţiunile interzicerii consumului de iaurt), fructele şi legumele crude sunt interzise. Pâinea este permisă numai la a doua masă. Toate brânzeturile cu pasta tare sau semitare sunt permise; sunt absolut interzise brânza albă şi brânzeturile fermentate, caşcavalul de Bries, sau brânza Camembert.
După 24 de ore puteţi reveni la regimul dvs. alimentar obişnuit, evitând orice exces de carne.

Băuturi permise
Absorbţia apei sărate va antrena cu sine, prin osmoză, o parte din lichidele organismului către tubul digestiv. Este deci normal sa simţiţi o sete accentuată după ce aţi terminat execuţia tehnicii. Este absolut necesar să nu consumaţi lichide, nici măcar apă curată, până după prima masă, deoarece veţi continua să alimentaţi sifonul şi veţi merge fără oprire la toaletă.
După prima masă, puteţi să beţi moderat apă sau infuzii uşoare (tei, mentă), exclus însă apa minerală. Alcoolul este strict interzis în intervalul de 24 de ore care urmează.
Nu trebuie rămâneţi surprinşi dacă scaunele nu vor apărea decât după 24 sau 36 de ore. Ele vor fi acum galben – aurii şi inodore, precum acelea ale unui bebeluş.
Aceasta tehnică poate fi efectuată de două ori pe an, la schimbarea anotimpurilor. Cei care vor să se purifice foarte bine, se pot supune la această tehnică o dată pe lună.
În cazurile de intoleranţă la sare, se poate recurge la o fiertură de praz, morcovi sau alte legume, chiar şi bulion.
Persoanele constipate pot să realizeze SHANK PRAKSHALANA în fiecare săptămână, dar numai cu 6 pahare de apă. În acest caz, ciclul se realizează într-o jumătate de oră. Aceasta este cel mai bun reeducator al intestinului. Unul dintre avantajele tehnicii este că nu slăbeşte pereţii colonului.

SHANK PRAKSHALANA – EFECTE ŞI BENEFICII
Primul efect este de ordin eliminatoriu, prin evacuarea totala a sedimentelor incrustate in mucoasa intestinului gros.
Practicanţii cărora o evacuare cotidiană le dădea iluzia ca nu au fost şi că nu sunt constipaţi, vor constata că în materiile fecale sunt eliminate coji, sâmburi, fire de păr etc., toate acestea fiind încrustate în intestin de luni, sau uneori, chiar de ani de zile.
Prin SHANK PRAKSHALANA toate aceste mizerii sunt eliminate, pericolele de intoxicare datorate prezenţei toxinelor în permanenta distilare sunt suspendate.
Este posibil ca efectele benefice să nu apără imediat, dar ele nu vor întârzia, după 2-3 zile manifestându-se prin prospeţimea mirosului respiraţiei, printr-un un somn mai bun, prin dispariţia erupţiilor sau a coşurilor de pe faţă sau corp. Toate acestea se menţin, cu condiţia de a alege un regim alimentar, fără un consum excesiv de carne (eventual fără carne deloc).
Veţi constata foarte rapid dispariţia mirosurilor corporale neplăcute. Transpiraţia devine inodoră, putând astfel să renunţaţi la deodorantele cu efecte nocive. Pielea în general, şi mai ales tenul, devin luminoase, privirea devine strălucitoare şi magnetică. Acest procedeu nu este numai pur eliminatoriu, el fiind în acelaşi timp şi tonic. Prin SHANK PRAKSHALANA se stimulează profund ficatul, acest fapt constatându-se după culoarea primelor scaune. Tehnica acţionează şi asupra celorlalte glande anexe ale tubului digestiv, în special asupra pancreasului. Cazurile de diabet puţin pronunţate, sunt tratate în spitalele yoghine din India, punându-l pe pacient să execute SHANK PRAKSHALANA la fiecare două zile, timp de două luni, aceasta realizându-se în paralel cu un regim alimentar adecvat, fiind asociată cu tehnici respiratorii (pranayana) şi alte metode yoghine. Glandele lui Langerhans, situate în pancreas vor secreta mai multă insulină sub efectul stimulator al acestei tehnici.
Curăţirea completă a tubului digestiv antrenează o asimilare corectă a hranei şi îi va ajuta pe cei slabi să se împlinească fizic armonios, iar cei cu kilograme în plus să piardă din greutate.

SHANK PRAKSHALANA  - CONTRAINDICAŢII
La SHANK PRAKSHALANA interdicţiile sunt mai puţine: persoanele suferind de ulcer în formă gravă trebuie să se abţină şi să-şi trateze mai întâi ulcerul. Persoanele suferind de afecţiuni acute ale tubului digestiv, cum ar fi dizenterie, diaree, colită acută, apendicită acută sau afecţiuni grave precum tuberculoza intestinală sau cancer, nu trebuie să execute această tehnică. Cazurile de colită cronică pot fi totuşi ameliorate prin SHANK PRAKSHALANA, în afara perioadelor de criză.
Aceste contraindicaţii nu sunt totuşi absolute. În India s-au întâlnit cazuri de dizenterie vindecată radical prin SHANK PRAKSHALANA, la spitalele yoghine, chiar atunci când bolnavii fuseseră trataţi luni de zile prin metode clasice fără a se vindeca. SHANK PRAKSHALANA este foarte eficientă pentru a completa tratamentul oxiurozei. Întregul conţinut al intestinului fiind evacuat, în aceasta situaţie viermii (şi ouăle) sunt antrenaţi afară.

SHANK PRAKSHALANA – SETUL DE MIŞCĂRI NECESARE
Pentru a conduce apa prin tubul digestiv până la ieşire, trebuie să faceţi un set de 4 mişcări: fiecare mişcare trebuie să fie repetată de 4 ori pe fiecare parte, în mod alternativ, într-un ritm suficient de rapid. Seria completă nu ia mai mult de 2 minute şi jumătate.
Mişcările nr. 1, 3 şi 4 se pornesc spre stânga, iar mişcarea nr. 2 este singura care va fi pornita spre dreaptă.

Prima mişcare:
Poziţia de pornire în picioare, tălpile depărtate la aproximativ 30 cm, degetele înlănţuite, cu palmele orientate în sus, spatele drept, se va respira normal, de voie.
Fără a face să se răsucească bustul înclinaţi-vă mai întâi spre stânga, apoi fără oprire în poziţia finală reveniţi pentru a vă înclina pe cealaltă parte. Se va repeta această mişcare dublă de 4 ori, făcându-se deci opt înclinări alternative la stânga şi la dreapta. Aceste mişcări deschid pilorul, şi la fiecare înclinare o parte din apă părăseşte stomacul în duoden şi intestinul subţire.

A doua mişcare
Această mişcare face ca apa să înainteze în intestinul subţire. Poziţia de pornire este aceeaşi: în picioare cu tălpile depărtate. Se va întinde braţul drept la orizontală şi se va îndoi braţul stâng până când arătătorul şi degetul mare ating clavicula dreaptă.
Urmează o rotaţie a trunchiului, îndreptând braţul întins către spate, căt mai departe cu putinţă. Se va privi vârful degetelor. Nu vă opriţi la sfârşitul cursei, ci reveniţi imediat la poziţia de plecare. Continuaţi mişcarea şi în cealaltă parte. Această dublă mişcare va fi repetată de 4 ori: se vor face deci 8 mişcări de rotaţie a trunchiului spre dreapta şi spre stânga.

A treia mişcare
Apa continuă să înainteze în intestinul subţire şi va pătrunde în intestinul gros datorită acestei mişcări. Se va efectua o variantă a asanei cobra (bhujangasana) în care numai degetele de la picioare şi palmele ating solul (ca la flotări în poziţia de plecare). Braţele întinse. Atenţie însă, este foarte important ca picioarele să fie depărtate la circa 60 cm. Când poziţia este fixată, întoarceţi capul, umerii şi trunchiul până ce ajungeţi să priviţi călcâiul opus (deci daca începeţi rotaţia pe stânga veţi privi călcâiul drept). În continuare, reveniţi la poziţia de plecare şi reîncepeţi pe cealaltă parte. Se va repeta de 4 ori pe fiecare parte, în total 8 rotaţii.

A patra mişcare
Apa ajunsă la extremitatea intestinului gros va fi condusă prin colonul sigmoid datorită celei de-a patra mişcări, cea mai complicată din serie, cu toate că este accesibilă oricui, cu excepţia persoanelor suferind de genunchi sau menisc. Aceste persoane vor recurge la varianta de înlocuire.
Poziţia de pornire: pe vine, picioarele depărtate la 30 cm, călcâiele fiind orientate către exteriorul pulpelor şi nu sub fese. Mâinile sunt aşezate pe genunchi, care la rândul lor sunt depărtaţi la aproximativ 50 cm. Se va roti trunchiul şi se va aşeza genunchiul stâng la sol, în faţa piciorului opus. Palmele împing în mod alternativ pulpa dreaptă către partea stângă şi pulpa stânga către partea dreaptă, astfel încât să comprime jumătatea inferioară a abdomenului pentru a apăsa colonul. Se va privi cât mai mult în spate, răsucindu-se capul pentru a se accentua torsiunea trunchiului şi pentru a mări presiunea asupra abdomenului.
Aici este absolut necesar să se înceapă prin punerea genunchiului stâng la sol, pentru a se comprima mai întâi partea dreaptă a abdomenului, apăsându-se astfel mai ales colonul ascendent. Aceasta dublă mişcare se va executa de 4 ori (deci 8 torsiuni).
În caz că nu puteţi executa cea de-a patra mişcare, veţi recurge la o variantă de înlocuire:
Poziţia de plecare: aşezat la sol, picioarele întinse, trunchiul ridicat, sprijin pe braţele întinse. Se îndoaie piciorul drept şi se trece peste stângul, punându-se în acelaşi timp palma dreaptă pe talpa piciorului, şi se răsuceşte trunchiul mult spre stânga, privind înapoi. Se revine imediat şi se execută mişcarea şi pe cealaltă parte. Se fac patru torsionări pe fiecare parte.

Mai jos avem şi un filmuleţ cu o demonstraţie de executare a tehnicii.

Dacă o să încercaţi să executaţi această tehnică măcar o dată, veţi înţelege de ce am asociat metodei imaginea înaripatului. Zborrr…

Cât de mult acceptaţi existenţa unei singure realităţi?

Deschid dialogul cu un extras din Cartea Secretelor a lui Deepak Chopra.

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa noastră de viaţă nu se schimbă.
O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o nouă modalitate de a trăi viaţa.
Imaginaţi-vă un pasager într-un avion, care nu ştie că zborul este posibil. Pe măsură ce avionul decolează, va avea următoarele gânduri: “Ce ne ţine în aer? Dar dacă avionul este prea greu? Aerul nu poate susţine nimic, iar acest avion e făcut din oţel!” Copleşit de propriile sale percepţii, pasagerul panicat pierde orice simţ care ar putea să-i spună că deţine controlul, devenind prizonierul unei experienţe care ar putea duce la dezastru. În cabină, pilotul se simte mai puternic, pentru că a fost învăţat să zboare. El cunoaşte avionul, înţelege cum funcţionează acesta. De aceea, nu are niciun motiv să intre în panică, chiar dacă undeva în mintea sa există gândul că ar putea apărea o defecţiune tehnică. Dezastrul nu depinde de el.

Acum, gândiţi-vă la constructorul de avioane care poate construi orice avion doreşte, bazându-se pe principiul zborului. El ocupă o poziţie mai înaltă decât pilotul, în ceea ce priveşte controlul, pentru că, dacă ar fi cercetat în continuare, ar fi realizat un avion care nu se poate prăbuşi.

Această trecere de la pasager la pilot şi apoi la constructor, simbolizează o călătorie spirituală. Pasagerul este prizonierul lumii celor cinci simţuri. El poate percepe zborul ca fiind imposibil, deoarece atunci când oţelul este comparat cu aerul, e clar că avionul va cădea. Pilotul cunoaşte principiile zborului, care transcend cele cinci simţuri, făcând apel la o lege mai profundă a naturii, şi anume, principiul lui Bernoulli, care spune că aerul ce se deplasează deasupra unei suprafeţe curbate creează fenomenul de ridicare. Constructorul transcende şi mai departe, sfidând legile naturii, pentru a ajunge la un efec dorit. Altfel spus, constructorul este mai aproape de sursa realităţii, acţionând nu ca o victimă a celor cinci simţuri sau ca participant pasiv al legilor naturii, ci ca un co-creator împreună cu natura.

Puteţi să faceţi această călătorie voi înşivă. Este mai mult decât simbolică, deoarece creierul, care realizează deja orice viziune, sunet, atingere, gust şi miros pe care le experimentaţi, este ca o maşină cuantică. Atomii săi sunt în contact direct cu legile naturii şi, prin magia conştiinţei, atunci când aveţi o dorinţă, creierul trimite un semnal chiar la sursa legii naturale. Cea mai simplă definiţie a conştiinţei este conştienţa. Cele două sunt sinonime.

Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii. Cu cât deţii mai multă conştiinţă, cu atât ai mai mult potenţial ca să creezi. Trebuie să-ţi pui această întrebare: Vrei să fi o victimă a celor cinci simţuri sau un co-creator? Posibile opţiuni sunt:

În funcţie de cele cinci simţuri: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.

În funcţie de legile naturale: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi spaţiului.

În funcţie de conştienţă: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce se schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică.

Stadiile conştienţei

Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este „acolo, afară”. Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc.

Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii, la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, putând descifra legea gravitaţiei,  utilizând matematica şi experimentele gândului. Newton nu trebuia să stea sub un copac şi să aştepte să-i cadă un măr în cap – putea să realizeze anumite experimente ale gândului, folosind imagini şi numerele care se potrivesc cu acele imagini. Acesta este procesul pe care l-a urmat, şi tot aşa a făcut şi Einstein, care şi-a imaginat cum funcţionează relativitatea.

Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot „acolo, afară” şi aşteptă să fie încă explorată. La acest nivel este câştigată mai multă putere asupra naturii, dar dacă acest nivel al conştienţei ar fi ultimul, utopia ar fi un triumf tehnologic.

În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece, dacă goleşti creierul de orice gând (ca în meditaţie), conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.

Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe o plastilină.

În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în experienţe. Disecaţi fiecare experienţă până la cel mai fundamental detaliu şi ceea ce obţineţi sunt unde care se propagă în câmpul cuantic. Nu există nicio diferenţă şi, printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă, activaţi butonul creaţiei.

Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei: căpătaţi putere deplină, doar prin înţelegerea faptului că aţi folosit acea putere tot timpul, pentru a vă contracara pe voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera – toate la un loc.

Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate. Chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriul creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, găsirea butonului creaţiei îţi scapă. Dar există totuşi o cale. În spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când voi găsi acel punct în care se găseşte acesta, mă voi afla în acel punct zero, în jurul căreia se învârte întreaga lume. Ajungerea în acel punct este un proces care începe aici şi acum.

Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu, ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură.

Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar altele apar la nivel subtil, fiind greu de exprimat: un tremur de la ceva care vă atrage, pe neaşteptate, atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune. Dacă există doar o singură realitate, fiecare indiciu trebuie să ducă, până la urmă, în acelaşi loc în care legile creaţiei operează liber – iar aceasta este conştienţa.

Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a şti că sunt în siguranţă. Din acest punct, pot trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, fără nicio îndoială, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut: Sunt în siguranţă.

Pentru a stăpâni conştienţa pură, trebuie să învăţăm cum să o trăim.

Într-un text fascinant din India, numit Sutrele Shiva, ce datează de mai multe secole, se pot găsi revelaţii din acest domeniu. Aici cuvântul Shiva înseamnă Dumnezeu, iar cuvântul Sutra înseamnă fir sau cale, astfel ca în mod deliberat, cititorului i se arată firele invizibile care duc înapoi la sursa eternă.

Ele au şi un context mai larg, care necesită să urmăm calea deschisă de revelaţie. În tradiţia acestora, fiecare persoană poate alege patru căi ce provin din: a simţi, a gândi, a acţiona şi a fi.

Fiecare dintre aceste căi se numeşte Yoga, cuvânt sanskrit care înseamnă uniune, pentru că scopul este unitatea, contopirea cu realitatea unică. De-a lungul timpului, cele patru Yoga au ajuns să definească anumite căi:

Bhakti Yoga –  duce la găsirea unităţii, iubindu-l pe Dumnezeu.

Karma Yoga – duce la găsirea unităţii, prin acţiunea altruistă.

Gyana Yoga – duce la găsirea unităţii, prin cunoaştere.

Raja Yoga -  duce la găsirea unităţii, prin meditaţie şi renunţare.

Cum este trăită, efectiv, fiecare din aceste căi?

Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi o exprimăm. Pe această cale, emoţiile noastre personale se lărgesc, pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.

Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea. Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională. A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare, intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.

Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale, controlul ego-ului asupra acţiunii slăbeşte. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în non-ataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.

A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.

În occident, Yoga este văzută ca o cale a renunţării, un mod de viaţă care necesită abandonarea familiei şi a bunurilor. Yoghinii rătăcitori, cu bolurile lor de cerşit, care puteau fi văzuţi în orice sătuc din India, simbolizează o astfel de viaţă. Însă aspectul exterior nu înseamnă renunţare -  care se întâmplă în interior, indiferent cât de mult sau cât de puţin posedăm, la nivel material. În noi înşine, luăm o decizie crucială: O iau de la capăt. Cu alte cuvinte, renunţăm la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre.

Atunci când inima ţi se îmbolnăveşte de violenţa şi de separarea existente în lume, a o lua de la capăt reprezintă singura alegere. Universul, ca orice oglindă, este neutru. El reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Dacă poţi avea încredere în asta, atunci ai făcut pasul crucial, numit renunţare. Ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Aşa cum se întâmplă cu orice aflat pe calea către unitate, acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.

Pentru a vă apropia cât mai mult de această stare putem experimenta următoarele:

-A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea persoană.

-A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.

-A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.

-A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.

Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă. Vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte, începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Preţuiţi acest nivel de conştienţă – el se va dezvolta numai dacă îl preţuiţi. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a Creaţiei, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.

Deepak Chopra – Cartea Secretelor

Punerea în evidenţă a aurei energetice umane se poate face prin mai multe metode, folosind atât mijloace tehnice cât şi anumite forme de percepţie în afara simţurilor umane obişnuite (extrasenzoriale).

Înregistrarea aurei pe un suport fotografic tip polaroid

Aura corpului uman poate fi pusă în evidenţă prin captarea şi prelucrarea computerizată a unor semnale electrice şi termice provenite din palma subiectului examinat. Cu ajutorul unor senzori optici speciali se captează şi se măsoară câmpul energiei electromagnetice al unor puncte special alese. Datorită caracteristicilor specifice ale punctelor, valorile măsurate diferă de la un punct la altul, deci şi culorile corespondente rezultante vor fi diferite.

Se foloseşte un aparat de tip polaroid căruia i s-au făcut modificări constructive, pentru ca datele transmise de senzori să se materializeze în culori pe hârtie fotografică, prin folosirea unor substanţe chimice şi a unui traductor încorporat. Aceste culori se suprapun simultan pe imaginea bust a celui fotografiat, rezultatul fiind deosebit de expresiv.

Înregistrarea aurei pe hârtie

Se bazează pe acelaşi principiu de preluare a informaţiei din palmă folosind senzori speciali. Diferenţa constă în folosirea unui calculator electronic şi a unui program special pentru prelucrarea datelor. Culorile obţinute sunt suprapuse peste o imagine standard a corpului uman şi incluse într-o suprafaţă eliptică dinainte delimitată în jurul desenului corpului. Rezultatul acestei acţiuni se poate transpune pe o hârtie prin intermediul unei imprimante color. Datorită capacităţii mari de preluare şi analizare a datelor, prin această metodă se mai pot analiza concomitent şi alţi parametri energetici care caracterizează subiectul investigat.

Înregistrarea aurei pe suport video

Folosind echipamente video, se pot filma şi înregistra imaginea în mişcare a subiectului împreună cu reprezentarea colorată a aurei sale energetice. Bineînţeles că, pentru a se obţine astfel de performanţe, se folosesc programe speciale şi calculatoare electronice eficiente, precum şi echipamente adaptate acestui tip de investigaţii.

Detectarea aurei prin intermediul simţurilor fiinţei umane

În funcţie de persoană, perceperea aurei se poate face prin mai multe metode care presupun folosirea simţurilor.

Kinestezia

Kinestezia reprezintă percepţia conştientă a poziţiei şi mişcărilor diverselor părţi ale corpului.
În momentul în care partea cea mai extinsă a propriei aure interferează cu zone similare din aura altei persoane, această interferenţă este percepută şi decodificată după propriul cod de detectare a aurei altei persoane.
Rezultatele semnificative ale detecţiei prin intermediul acestei percepţii presupun practică şi antrenament corespunzător şi se aplică atât subiectelor proximale cât şi celor distale.

Feeling-ul

Prin feeling definim perceperea conştientă la nivelul mâinilor a diferitelor senzaţii (cald, rece, presiune, pulsaţii, vibraţii etc.) atunci când mâinile ating straturile energetice subtile ale unei alte persoane sau ale propriei persoane.
Detectarea aurei prin feeling se poate efectua şi prin intermediul fotografiei.

Clarvederea sau clarviziunea

Clarvederea sau clarviziunea reprezintă o formă de percepţie în afara simţurilor obişnuite (extrasenzoriale). Se manifestă atunci când facultatea vizuală a corpurilor subtile (în special a corpului vital sau eteric) acţionează asupra corpului fizic ca rezultat al unor excitaţii şi conexiuni speciale reprezentate, în această situaţie, de straturile aurice ale unei persoane. Corpul fizic, respectiv ochii, preiau informaţiile vizuale formate în urma unor conexiuni între câmpul fizic si facultăţile vizuale ale corpului vital (eteric).
În clarviziunea pură, acumularea de informaţie privitoare la aura unei persoane se manifestă sub formă de imagini dinamice, fenomenul reprezentând o extindere la distanţă a simţului vizual. Se pot obţine informaţii privitoare la aură pentru persoane aflate proximal sau distal.

Clarauzul  sau claraudiţia

Perceperea prin clarauz sau claraudiţie a aurei unei persoane constă în perceperea undelor sonore din preajma unei terţe persoane, care lovesc membrana timpanului, fiind transformate în impulsuri neuronale. Acestea sunt transmise creierului prin intermediul nervului auditiv, subiectul primind informaţiile ca o notă sau o serie de note muzicale care diferă de la o persoană la alta.
Prin antrenament se acumulează date ce sunt arhivate în coduri personale care permit detectarea şi interpretarea aurei unei persoane cu mare precizie folosind claraudiţia.

Detectarea olfactivă a aurei

Tot nativ sau în urma unor antrenamente corespunzătoare, unele persoane şi-au dezvoltat facultatea de detectare şi decodificare olfactivă a vibraţiilor provocate de câmpurile energetice, respectiv câmpurile energetice aurice ale unei persoane.

Detectarea aurei cu ajutorul instrumentelor radiestezice

Detectarea radiaţiilor câmpurilor aurice se poate face şi cu ajutorul instrumentelor radiestezice. Acest mod de a detecta aura se bazează pe sensibilitatea radiestezică (adică sensibilitate la radiaţii de diferite tipuri precum şi la discontinuităţi în medii omogene) proprie fiinţei umane.

Detectarea şi decodificarea aurei prin vizualizare

Detectarea şi decodificarea aurei prin vizualizare se manifestă obiectivând achiziţia de informaţii referitoare la aură prin apariţia, conturarea şi dezvoltarea statică şi/sau în mişcare a imaginilor pe un ecran mental imaginar.
Este o metodă care permite detectarea aurei şi decodificarea ei atât proximal cât şi distal, în funcţie de reprezentările mentale, de acumulările intelectuale ale subiectului care efectuează investigaţia.

A se vedea şi interpretarea aurei energetice umane.

Indiferent de ceea ce tu percepi, fii conştient că există o realitate mult mai vastă, care în această clipă îţi scapă. Indiferent de persoana cu care vorbeşti, imaginează-ţi că există o fiinţă invizibilă pentru cel care nu este receptiv la realitatea subtilă, care îţi vorbeşte prin intermediul acelei fiinţe. Indiferent de acţiunea pe care o realizezi, urmăreşte să percepi o altă prezenţă alături de tine care te priveşte, te ghidează şi-ţi dăruieşte putere. În momentul în care priveşti în ochii oamenilor, fii conştient că primeşti prin intermediul privirii lor un mesaj de la Dumnezeu. – PARAMAHAMSA YOGANANDA

Se spune că omul contemporan a reuşit să călătorească în viitor, să se întoarcă în trecut. Se ştie că a reuşit să pătrundă în structurile subatomice. Ştim că a reuşit să trimită mesaje în alte galaxii. Un singur lucru i-a mai rămas de făcut. Să regăsească drumul spre sine însuşi.

Fiinţa umană are o capacitate de adaptare extraordinară, cele mai sofisticate pârghii, sisteme de protecţie şi posibilităţi de reacţie. Totul e proiectat să meargă perfect. Şi asta pentru că, aşa cum asigură pasajul din Geneză, “este făcut după chipul şi asemănarea” Creatorului suprem.

Fizicienii secolului al XX-lea au fost şocaţi. Aceste cuvinte, pe care ştiinţa pozitivistă le suspectase de lirism si nimic mai mult, s-au confirmat. Universul funcţionează ca o hologramă gigantică în care orice fragment este reflectarea în miniatură a întregului. Masa unei particule, de pildă, deţine informaţii codificate despre sistemul solar. Biblia este deci tradiţie spirituală, metaforă şi, în acelaşi timp, ştiinţă de avangardă.

Ai văzut vreodată o hologramă? Poate că nu. Dar te-a fascinat vreodată un computer de ultimă generaţie? Foarte probabil. La fel de probabil că şi faptul că ai privit cu emoţie un copac înflorit sau un apus de soare.

De cate ori însă ai înmărmurit de uimire privindu-te în oglindă sau gândindu-te cine eşti tu? Când ai fost ultima oară copleşit de revelaţia că fiinţa ta este un triumf al Creaţiei? Lasă-te purtat înăuntrul tău şi vei descoperi un secret tulburător: ai cheile întregului univers. Da, poţi deschide oricând porţile altor dimensiuni, doar să ştii cum funcţionează. Îndreaptă-ţi atenţia spre interior şi observă că tu nu eşti corpul. Spui “mâna mea”, “piciorul meu”, “faţa mea”. Dacă toate acestea sunt ale tale, înseamnă că eşti posesorul lor, dar nu te poţi confunda cu ele. Trebuie deci să căutăm ceva mai subtil decât materia ca să ajungem la un răspuns.

Te gândeşti? Ia loc pe un scaun, ca să gândeşti mai relaxat. Priveşte scaunul. Atinge-l. Pare, dar nu este solid. Scaunul pe care te-ai aşezat este un joc uluitor de particule de lumină care vibrează, rezonează şi se învârtesc în oceanul misterios şi turbulent al spaţiului. Iar asta nu o spun poeţii sau misticii. Asta susţin specialiştii în fizica atomică. Materia, afirmă ei, este de fapt energie încătuşată în manifestare. Până şi ceea ce este lipsit de viaţă reprezintă o pulsaţie perpetuă şi intensă de energie. Te mai poţi îndoi de ceea ce dezvăluie tradiţia ezoterică despre corpul uman?

Orientul vorbeşte despre şapte centri subtili de forţă (chakre), şapte vortexuri energetice situate de-a lungul coloanei vertebrale în afara corpului fizic, care corespund celor şapte plexuri cunoscute în medicina clasică. Aceste focare asigură schimbul permanent de informaţie dintre fiinţa umana şi macrocosmos; ele sunt locuri de întâlnire dintre individ şi univers. Primele şase au o dublă natură: o parte receptivă – yin, lunară, feminină – şi o parte emisivă – yang, solară, masculină. La nivelul ultimei chakre, omul transcende dualitatea şi îşi regăseşte unitatea interioară.

Descoperi parfumul prosperităţii

Primul centru energetic se afla în zona perineului, între anus şi sex, în afara corpului fizic. Este Muladhara chakra, patronul vitalităţii şi al stabilităţii fizice. Ai un simţ al mirosului foarte fin? E semn că rezonezi spontan cu elementul Pământ. Poţi să-i mulţumeşti lui Muladhara chakra care controlează acest tip de energie. Instinctul de conservare, pofta de viaţă, creşterea, vitalitatea, forţa fizică, puterea de a experimenta şi de a duce la bun sfârşit ceea ce începi sunt în legătura directă cu acest centru subtil. Aici se activează resursele prosperităţii. Vrei sa alegi o emblemă care să se potrivească perfect acestui prim etaj al fiinţei? Elefantul este întruchiparea energiei colosale înmagazinate în Muladhara. De ce? Pentru că este puternic şi curajos. Pentru că înlătură orice obstacol din cale.

Când Muladhara chakra e dezechilibrată, rişti să experimentezi violenţa, furia, constipaţia, teama de anihilare fizică. Energiile sale perturbate fac trupul să pară greoi, predispun la viaţă monotonă, obezitate şi lăcomie. Frica şi neliniştea fără motiv real sunt problema cea de toate zilele a lui Muladhara.

Cum s-o echilibrezi? Multe asane ştiu răspunsul. Pe lângă practica posturilor yoga, rezervă-ţi un timp zilnic pentru a simţi pământul sub tălpile goale. Şi… dansează!

Toate pânzele sus!

Ştii că grăsimea de crocodil este un stimulent excelent al virilităţii şi potentei? Ai auzit despre substanţele răvăşitor de afrodiziace care se extrag din organele genitale ale acestei reptile uriaşe? Atunci înţelegi unul dintre motivele pentru care yoghinii au desemnat această vietate ca simbol al centrului energetic de deasupra organelor sexuale, Swadhistana chakra. Aligatorul este versatil. Se confundă uşor cu mediul în care trăieşte, are puterea de a-şi seduce prada din priviri şi o devorează în adâncuri. La fel sunt şi oamenii care au dominantă energetică la nivelul lui Swadisthana. Aici este cartierul general al sexualităţii şi impulsurilor tale. Aici e la pupitrul de comandă verbul “a crea”. De aici sunt coordonate simţul gustului şi imaginaţia, senzualitatea rafinată şi mimetismul social. De aici eşti pus în rezonanţă cu energiile subtile ale Apei. Toate pânzele sus şi călătorie plăcută!

Dezechilibrul acestei chakre face sa apară invidia şi o forma perversă de gelozie. Ai văzut vreodată o bulboană? Cam aşa se învolburează Swadhisthana atunci când energiile ei o iau razna. Reacţiile emoţionale exagerate şi fluctuaţiile de stare, dependenţa de sex sau ataşamentul obsesiv sunt la o extremă. La cealaltă extremă apar frigiditatea, impotenţa şi chiar frica de plăcere. O astfel de persoană este “acra” şi bârfitoare. Piatra de încercare la nivelul lui Swadhisthana chakra este sentimentul de culpabilitate. Dar nu te îngrijora, ai la dispoziţie o mulţime de tehnici yoga – asane, exerciţii de respiraţie, meditaţii – ca să atingi punctul de echilibru al acestei chakre.

Îmblânzeşte focul

Urcam la următorul palier. Cine crezi ca ne întâmpina? Un berbec puternic, dinamic, plin de iniţiativă. Sigur, nu apare în carne şi oase, este doar un simbol al lui Manipura chakra, situată la 2 degete sub ombilic, în afara corpului fizic. Aici este sediul voinţei, al pasionalităţii, al personalităţii şi al capacităţii de a conduce. Deviza? “A vrea”. Energia acestui centru are efervescenţa Focului şi controlează simţul văzului. Aici apare nevoia identităţii prin diferenţiere şi ierarhie. Spontaneitatea, curajul, bucuria de a trăi, hotărârea, încrederea în sine, optimismul, toate sunt vii atunci când Manipura se află în armonie. Dacă energiile sale sunt din cale afară de solare, omul este dominator, hiperactiv, critic până la necruţare, cu ifose de superioritate şi porniri agresive. Dacă energiile lunare -yin- sunt în exces, Manipura te împinge în corzile pasivităţii, laşităţii, voinţei slabe, respectului de sine scăzut. Violenţa este problema atunci când Manipura chakra şi-a pierdut busola.

Ca şi exerciţiu pentru purificarea lui Manipura, priveşte cinci, zece, cinsprezece minute sau chiar mai mult flacăra unei lumânări fără să clipeşti. Acest exerciţiu, de altfel, te va pune în rezonanţă cu Focul arhetipal.

Iubirea îţi dă aripi

Am ajuns în dreptul plexului cardiac. Ce scrie pe turnanta dintre chakrele inferioare şi superioare ale fiinţei? Anahata. Căprioara cu ochii umezi şi catifelaţi, blânda şi afectuoasă este stăpâna acestui nivel. Pentru că de aici se alimentează iubirea, compasiunea universală, empatia şi altruismul. Emoţiile şi sentimentele pline de afecţiune pentru ceilalţi sunt adesea ca un fluviu de energie euforică ce izvorăşte din inima ta. Acum trăieşti revărsarea şi dilatarea afectivă cu mult în afara propriului trup, acum simţi că te contopeşti total cu cel iubit, atunci când faceţi dragoste. Acum îţi vin pe buze expresii ca: “i-am dăruit inima”, “inima mea este cu ea/el” sau “iubesc din inimă”.

Anahata este focarul de rezonanţă cu energiile subtile ale Aerului, de aici sunt controlate simţul tactil, mângâierea. Aceasta chakra este maestra relaţiilor de suflet. Este marea iniţiatoare în arta de a iubi. Empatia te ajuta să ieşi din carcasa egoismului primar. Descătuşarea puterii de a te dărui şi compasiunea sunt pasul major către un nivel superior de conştiinţă. Dacă nesocoteşti această etapa, rişti să naufragiezi pe insula unde singurii tai tovaraşi sunt codependenţa, labilitatea afectivă, ataşamentul. Da, a iubi începe cu tine însuţi, cu autoacceptarea, cu împăcarea de sine.

La nivelul lui Anahata descoperi cât preţuieşte iubirea faţă de ceilalţi, aici traieşti bucuria de a dărui. Devoţiunea şi dragostea de Dumnezeu sunt trăite profund de cei care au Anahata Chakra deplin înflorită şi susţinută totodată de trezirea lui Sahasrara.

Cine câştiga teren atunci când Anahata chakra e lipsită de armonie? Amărăciunea. Iar de la amărăciune la o inima împietrită nu e mare distanţă, mai ales când îşi fac apariţia şi sentimentul izolării, înstrăinarea, autodesconsiderarea, lipsa de empatie şi iubire. Bine că exista rugăciunea, meditaţiile, exerciţiile de pranayama, care ştiu să-ţi facă inima să cânte.

Ai acces nelimitat la arhiva universală

Încă o treaptă şi suntem deja la etajul 5. Aerul este din ce în ce mai elevat. Situat în afara corpului fizic, în zona din dreptul gâtului, Vishuddha este centrul de unde îţi devine accesibilă puritatea. Simţul controlat de aici este auzul, iar elementul arhetipal cu care te pune în rezonanta este Eterul. Ai rafinament estetic şi intuiţie spirituală? Eşti creativ, vorbeşti convingător? Înseamnă că acest centru energetic este cu adevărat activ în fiinţa ta. Cu atât mai bine! Pentru că la acest nivel de vibraţie subtilă este posibilă stăpânirea paranormală a energiei timpului. Aici primeşti permisul de liberă trecere în arhivele memoriei universale, unde citeşti trecutul şi viitorul. De aceea şi animalul care îl reprezintă simbolic nu este unul real, ci elefantul mitologic de culoare albă. Acest nivel ne ajută să dobândim starea de receptivitate superioară, să ne deschidem faţă de inspiraţia divină care sunt apoi dăruite umanităţii în creaţii sublime.

Acum lecţia principală este exprimarea elevată, armonia. Cine a învăţat-o manifestă spontan şi extrem de rafinat ceea ce simte şi trăieşte, atât prin vorbire, cât şi prin artă. Când Vishuddha suferă un dezechilibru, puterea de autoexprimare se degradează, fiinţa îşi pierde blândeţea şi egalitatea de spirit, puritatea. Sunt însă asane care activează Vishuddha chakra atat în aspectul feminin, lunar, cat şi în aspectul masculin, solar. Trebuie doar să le practici…

Bun sosit în dimensiunile paralele

Atunci când intri in contact cu mentalul macrocosmic, se deschide Ajna chakra, “al treilea ochi”, ochiul viziunii interioare. El se află în spaţiul dintre sprâncene, în afara corpului fizic. Aici este sursa ta de forţă mentală, concentrare, focalizare, sinteza şi memorare. Ajna îţi coordonează şi corpul fizic, şi corpurile subtile, invizibile. Amplifică la maximum energia din Ajna! Aşa atingi clarviziunea şi starea de genialitate. Aici se dezvoltă percepţia extrasenzorială şi capacităţile telepatice, aici deprinzi controlul asupra energiilor mentale, iar explorarea universurilor paralele devine realitate.

Dezechilibrul la nivelul lui Ajna chakra expune la migrene, iluzionare, coşmaruri, capacitate redusă de concentrare. O slaba activare a energiei yang înseamnă memorie proasta, lipsa discernământului şi chiar neputinţa de a înţelege structurile abstracte.

Ai auzit proverbul “Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus”? Nu vorbeşte, aşa cum se crede, despre fatalitate, ci despre forţa lui Ajna chakra, care-ţi poate transforma destinul din temelii. Căci ceea ce gândeşti… devii.

Fericire, numele tău e libertate

Iată şi ultima treaptă! Nivelul desăvârsirii, Sahasrara, este situat deasupra creştetului capului. Când este complet trezit, trăieşti fericirea spirituală, pură, savoarea comuniunii cu Divinul. Trăieşti beatifica realizare a Sinelui Absolut. Oamenii care au atins acest nivel sunt mai mari decât zeii pe pământ şi rămân în eternitate înţelepţii acestei lumi muritoare. Nicio umbra nu îi atinge. Ei sunt respectaţi atât în universurile văzute, cât şi în cele nevăzute, ca încarnări glorioase ale Supremului Divin. Supranumit “lotusul cu o mie de petale”, Sahasrara dăruieşte detaşarea autentică şi accesul la planul supramental. Aici descoperi Adevărul suprem: totul este Unul si Unul este tot. Iisus a numit acest nivel Împărăţia Tatălui ceresc. Aici trăieşti extazul suprem numit în Zen Satori sau Kensho, iar în yoga Samadhi. Oricum ai alege să-i spui, defineşte, de fapt, eliberarea ultimă. Oricum ai alege să-i spui, este experienţa unităţii contrariilor, a fuziunii depline cu Absolutul, cu întreaga Creaţie pe care acum o poţi transcende.

Când energiile acestui centru subtil sunt blocate, omul este prins în capcana materialismului, confuz, cu credinţe mărunte. Fără receptivitate către Conştiinţa macrocosmică, sufletul este orb şi nu poate înţelege sensul ultim al vieţii, al universului.

Vrei sa vezi departe? Urcă până în vârf!

Aceasta este fiziologia yoga. Nu o căuta în cărţile de anatomie, n-o vei găsi acolo. Este o metaforă, dar în acelaşi timp este o hartă care figurează un teritoriu foarte precis al corpului energetic uman, la fel de real ca şi corpul fizic. Eşti surprins? Să nu fii! Puţin sceptic? Te poţi convinge singur de existenţa şi rolul acestor chakre în viaţa ta.

Te concentrezi intens, înveţi sau citeşti cu atenţie. Percepi o presiune puternică în zona frunţii? Sigur că da, e Ajna chakra.

Te îndrăgosteşti, inima îţi bate nebuneşte şi simţi cum îţi cresc aripi din piept. Anahata chakra, al patrulea centru, este hrănit cu energia iubirii. Ei, şi când eşti excitat… Senzaţia este atât de puternică, încât mintea renunţă pentru câteva momente la obişnuinţele zilnice. Este “vina” lui Swadisthana chakra, supraponderalul, extremistul.

Cum aşa, aplicăm chakrelor un regim preferenţial? Cam… da. Majoritatea dintre noi răsfăţăm peste măsură cel de-al doilea centru, Swadhisthana chakra. Dorinţele, ambiţiile sociale, plăcerile de orice fel, preocuparea noastră sexuala ţin de acest nivel, pe care îl alimentam zilnic cu o energie disproporţionată. Dar ce facem cu ceilalţi centri energetici? Pe ei cui îi lăsăm?

Aici s-a produs ruptura. Ai un pian şi apeşi continuu pe o singură clapa, cânţi obsesiv o singură notă. Ai o casă cu şapte etaje, scări interioare, gradină şi piscină, iar tu te înghesui într-o debara, plângându-te de sărăcie, fără să-ţi iei în stăpânire propriul cămin, fără să te bucuri pe de-a întregul de el. Din fericire însă lucrurile nu sunt bătute în cuie, putem alege sa trăim la înălţimea şi complexitatea adevăratului nostru potenţial, putem alege să facem o capodoperă din fiinţa şi din viaţa noastră.

În viziunea holistică chakrele funcţionează împreună, cu un splendid efect de sinergie, aşa cum muzicienii dintr-o orchestră îşi armonizează instrumentele pentru a crea o simfonie. Fiecare centru subtil de forţă, ca centru intrapsihic de organizare, motivaţie şi inteligenţă înnăscută a corpului uman, are funcţii specifice, care contribuie la funcţionarea întregii fiinţe.

Psihologii contemporani sunt de acord cu modelul propus de yoga, o străveche ştiinţă a vieţii, si descriu cele şapte chakre drept şapte stadii ale conştiinţei: Muladhara – securitate, Swadhisthana – senzaţie, Manipura – putere, Anahata – dragoste, Vishuddha – exprimare, Ajna – integrare, Sahasrara – realizare interioară şi desăvârşire spirituală.

Yoghini, fizicieni, psihologi… la începutul secolului al XXI-lea se întrevăd deja semnele fuziunii dintre ştiinţă şi mistică. Iată că întreaga cultură şi întreg Universul conspiră pentru ca omul să îşi reamintească şi să celebreze adevărata sa condiţie, aceea de triumf al Creaţiei.

Mulţumiri Alinei P.

Pentru a înţelege cât mai bine conceptul de „Aură” am să fac o scurtă introducere în biomagnetismul uman, câmpul energetic şi centrii energetici ai corpului uman.

Biomagnetismul uman
La nivelul corpului uman, creierul are rolul unei baterii electrice care este încărcată de traiectul digestiv, conductorii de energie electrică fiind nervii, meridianele şi canalele energetice.
Prin absorbţia hranei la nivelul tubului digestiv, se introduc în organism minerale, care datorită proceselor de electroliză chimică produc curent electric în creier. Acesta din urmă, o disipează prin sistemul nervos pentru a realiza coordonarea tuturor funcţiilor organismului. Pentru că energia circulă prin traiecte nervoase, în jurul corpului apare şi se dezvoltă un câmp magnetic. Dacă organele implicate în acest circuit complex nu funcţionează la capacitatea lor optimă, atunci potenţialul electric al creierului scade, având consecinţe asupra biocâmpului uman.
Datorită faptului că la nivelul corpului fizic canalele energetice primare sunt traiectele nervoase, sanguine, coloana vertebrală şi meridianele, iar canalele bioenergetice subtile merg paralel, corelat şi cu faptul că magnetismul se dezvoltă perpendicular pe distanţa transmiterii impulsurilor energetice, impulsurile se induc şi se potenţează reciproc. Rezultatul acestei acţiuni este mărirea şi întărirea câmpului bioelectromagnetic propriu. Este absolut necesar ca aceşti curenţi de energie să se afle în fază şi în armonie pentru ca procesul de inducţie şi potenţare să poată fi menţinut.

Câmpul energetic
Câmpul energetic este alcătuit din trei elemente:
- centrii energetici (cunoscuţi sub denumirea sanscrită de chakre)
- aura
- meridianele

Centrii energetici (chakrele)
Chakrele reprezintă legătura dintre corpul fizic şi cel subtil.
Există şapte centri energetici principali situaţi liniar, în plan vertical, astfel:
- primul în perineu (Muladhara Chakra)
- al doilea la două degete sub ombilic (Swadhisthana Chakra)
- al treilea în plexul solar (Manipura Chakra)
- al patrulea la mijlocul sternului (Anahata Chakra)
- al cincilea la mijlocul gâtului (Vishuddha Chakra)
- al şaselea între sprâncene (Ajna Chakra)
- al şaptelea în creştetul capului (Sahasrara Chakra)

Aceştia preiau energie din mediul înconjurător şi, după ce este folosită de organism, eliberează în exterior energia uzată.

Meridianele
Meridianele sunt canale energetice, pe care vi le puteţi imagina ca pe un păienjeniş luminos, a căror structură este paralelă cu cea a vaselor de sânge. Prin această reţea circulă energia captată de chakre. Există douăsprezece meridiane principale şi două extraordinare: cel conceptor şi cel guvernor care formează micul circuit ceresc.

Aura umană

Aura reprezintă învelişul corpului uman în plan subtil şi este compusă din mai multe straturi de energie subtilă. Aura este de fapt produsă de mişcarea continuă a chakrelor, luminozitatea şi acurateţea ei descriind starea de sănătate a corpurilor care o compun.

Straturile aurei:
- corpul fizic care reprezintă miezul aurei
- corpul eteric care este un strat de 5 aure în jurul corpului
- corpul afectiv este stratul perceput în culori
- corpul mental care este vizibil în jurul capului şi al umerilor
- corpul spiritual este stratul care face o persoană carismatică sau strălucitoare

Intensitatea gândurilor şi a sentimentelor, starea psihică şi de sănătate, determină mărimea aurei, claritatea culorilor şi uniformitatea acesteia. Aura umană se poate contracta sau dilata în funcţie şi de influenţele mediului ambiant. În cazurile de boală, de frică şi şoc emoţional, aura se strânge în jurul corpului. Aura se poate extinde în situaţii favorabile.

Aura energetică poate fi interpretată după multitudinea de culori vizualizată (şi nu numai după culori). Ca orice fenomen care se manifestă, aura umana este supusă procesului evolutiv. Ea se formează în jurul fătului în viaţa intrauterină şi culorile sale sunt strălucitoare în momentul naşterii. Aceasta se modifică în funcţie de evoluţia spirituală a fiinţei umane. În general, aura poate fi strălucitoare sau ternă, mai îngustă sau mai largă, multicoloră sau unicoloră, perturbată sau calmă, maculată sau pură.

Culorile întalnite în aură sunt culorile de bază primare: roşu, galben şi albastru.
Din combinaţiile lor se obţin alte nuanţe spectrale numite culori secundare :
- rosu + galben = portocaliu
- galben + albastru = verde
- albastru + roşu = violet
Culorile complementare sunt:
- roşu-verde
- galben-violet
- albastru-portocaliu
Culorile calde sunt: roşu, portocaliu şi galben.
Culorile reci sunt: albastru, indigo şi violet.
Culoarea neutră: verde.

Interpretări ale culorii de bază a aurei
Roşu aprins = agresivitate, supărare, tendinţe spre suicid, probleme sentimentale, blocaje energetice
Roşu pal = epuizare excesivă, depresie
Galben închis = tiranie, tendinţe de posesivitate şi gelozie, dezechilibru
Galben deschis = persoana evoluată spiritual cu sănătate foarte bună, corp echilibrat energetic
Albastru deschis = creativitate, logică, comunicare bună, intuiţie
Albastru închis = înţelept, karmă deosebită, intelect deosebit
Verde deschis = caracter deschis, evlavios, bunăvoinţă, milă
Verde închis = persoană cu capacităţi mari de a vindeca pe ceilalţi
Mov deschis = nervos, fantezie, iritabil uşor, schimbător, evoluţie spectaculoasă, boli de stomac
Indigo = spiritualitate şi putere
Alb = caracter drept, puternic, nu acceptă compromisul, curăţenie spirituală deosebită
Gri = tristeţe, depresie psihică, tendinţe de suicid, nefericire, boală

Câmp auric pozitiv sau negativ?
Culorile închise în aură denotă energie slabită. Culori cum ar fi gri sau maro în aură nu sunt pozitive. Dar fiecare culoare are atât efecte pozitive cât şi negative. Nicio culoare nu este mai bună decât alta, este doar diferită!

Cât de des se schimbă aura?
Aura se schimbă la fel de des ca persoana însăşi. De exemplu: o persoană care studiază şi acumulează foarte multe date, are mult galben în aură. Lucrează cu intelectul şi cu puterea logicii şi nu are timp pentru alte lucruri, astfel că va avea aura stabilă o anumită perioadă de timp, săptămâni sau poate chiar luni. Dacă o persoană are violet la baza aurei, aceasta însemnă că este foarte sensibilă şi legată de sentimentele ei interioare. Dacă nu îşi găseşte sinele interior, aura acesteia se poate schimba dramatic în doar câteva ore.
De asemenea, pot fi mari diferenţe între aura de dinainte şi cea de după meditaţie sau tratament.

Cum se poate schimba sau echilibra aura?
Schimbarea aurei nu este aşa simplă cum s-ar crede, dar nu este imposibilă. Aura oamenilor este într-o schimbare continuă, putând sa fie asemănată mai mult cu apa sau gazul. Echilibrarea aurei înseamnă a-ţi face din câmpul auric un singur câmp armonios şi curat şi a-l păstra astfel o lungă perioadă de timp. Nu contează ce culoare are câmpul ci puritatea lui, care înseamnă cunoaşterea posibilităţilor şi a planurilor de viitor ale cuiva, şi dă armonie şi echilibru între minte, trup şi spirit.
Îţi poţi echilibra câmpul auric purtând haine de culoarea aurei tale sau/şi a unui cristal de culoarea câmpului tău energetic. Meditaţia are un puternic efect asupra tuturor celor şapte chakre, mai ales dacă e combinată cu exerciţii de respiraţie. Îţi poţi încheia exerciţiul imaginându-ţi un cristal alb în jurul tău, dar poţi de asemenea să vizualizezi propria ta culoare sau cea de care simţi că ai nevoie. Puteţi pune de asemenea un cristal pe cel de-al treilea ochi (ajna chakra, în mijlocul frunţii) şi să staţi o perioadă culcaţi pe spate. Aceste tehnici vă pot aduce un somn adânc şi liniştitor.
Şi nu în ultimul rând, nu uitaţi că fiecare culoare are atât efecte pozitive cât şi negative!

Protecţia aurei

Dispozitivul Torser vă protejează şi măreşte aura.

O altă metodă de creare a unei aure de protecţie (nu am încercat-o încă) o puteţi găsi aici.

Fotografierea / citirea aurei
Există aparate foarte performante cu care se poate fotografia / citi aura.