Gayatri mantra este una dintre cele mai vechi si mai puternice mantre sanscrite, fiind totodata cel mai popular imn hindus. Hindusii cred cu tarie ca prin interpretarea constanta si fixarea ferma in minte a acestei mantre, pot atinge fericirea suprema si duce la bun sfarsit toate sarcinile care le-au fost randuite in aceasta existenta de Divinitate. Cuvantul “Gayatri” explica motivul existentei acestui imn, referindu-se la mantra care il salveaza pe cel care-o invoca, de toate situatiile adverse care pot duce la mortalitate.

Zeita “Gayatri” este de asemenea cunoscuta ca si “Veda – Mata” sau mama tuturor Vedelor – Rig, Yajur, Saam si Atharva, pentru ca reprezinta insasi esenta Vedelor. Aceasta este esenta ultima, realitatea suprema dincolo de universul accesibil experientelor si cunoasterii noastre.

Mantra contine 24 de silabe si este formata din 3 linii a cate 8 silabe fiecare. Cea mai raspandita formula a Gayatri mantra contine o linie in plus (Aum Bhur Bhuvah Svah) considerata o invocatie si care practic nu facea parte din formula originala a mantrei.

Aum Bhur Bhuvah Svah,

Tat Savitur Varenyam

Bhargo Devasya Dhimahi,

Dhiyo Yo Nah Prachodayat

ॐ भूर्भुव: स्व: तत्सवितुर्वरेण्यं । भर्गो देवस्य धीमहि, धीयो यो न: प्रचोदयात् ।।

Intr-o traducere simplista, Gayatri mantra inseamna:

Tu, Existență Absolută, Creatorul celor trei dimensiuni,

Contemplăm lumina Ta divină.

Fie ca Ea să stimuleze intelectul nostru și să reverse asupra noastră Cunoașterea Adevărată!

Si acum, sa luam pe rand fiecare din cele patru versuri.

Primul cuvant Om (Aum)

Este denumit de asemenea Pranav deoarece sunetul sau provine din Prana (vibratia vitala – care “simte” Universul). Scripturile spun “Aum Iti Ek Akshara Brahman” (Aum, aceasta silaba este Brahman).

Cand pronuntam AUM:

A – iese din gat si are ca origine zona buricului
U – se rostogoleste peste limba
M – se incheie pe buze
A – trezire, U – visare, M – adormire
Reprezinta suma si substanta tuturor cuvintelor care pot fi emise de om. Este sunetul primordial ce simbolizeaza Universul Absolut.

Cele trei “Vyahrities”: Bhur Bhuvah Svah

Cele trei cuvinte din Gayatri, inseamna “trecut”,“prezent” si “viitor” si sunt numite Vyahrities. Vyahriti este ceea ce da cunoasterea intregului cosmos sau “ahriti”. Scripturile spun: “Visheshenh Aahritih sarva viraat, praahlaanam prakashokaranh vyahritih”. Astfel, prin rostirea acestor trei cuvinte, cel care invoca contempleaza Slava lui Dumnezeu, care lumineaza cele trei lumi sau regiuni de experienta.

Celelalte cuvinte din Gayatri mantra

• Tat inseamna simplu “acel” -  acea Ultima Realitate suprema.
• Savitur inseamna “Soare Divin” (lumina suprema a intelepciunii) – a nu se confunda cu soarele de pe cer.
• Vareniam inseamna “adoram”
• Bhargo inseamna “iluminare”
• Devasya inseamna “Gratie Divina”
• Dheemahi inseamna “noi contemplam”
• Dhi inseamna “intelect” sau “minte”
• Yo inseamna “care”
• Nah inseamna “al nostru/ a noastra”
• Prachodayat inseamna “cerem / imploram / rugam”

Ultimele cinci cuvinte reprezinta rugaciunea pentru Eliberarea Suprema prin Trezirea Cunoasterii Absolute in noi.

As mai vrea sa mentionez ca exista mai multe semnificatii alte celor trei cuvinte principale din aceasta mantra Bhur Bhuvah Svah.:

Gayatri mantra intr-o interpretare deosebita Deva Premal

Un material deosebit oferit de către astrologul Larry din Bucureşti. Mulţumim Larry!

Mi-a parvenit acest material si am dorit sa-l impartasesc cu voi. Este vorba despre un fragment din cartea Psihoterapeutului Mariana Caplan, scrisa in limba engleza si intitulata “Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path”.

Autoarea ne informeaza ca urmatoarele 10 categorii nu se vor a fi definitive, dar sunt niste repere pentru a deveni constienti de unele dintre cele mai comune boli cu transmitere spirituala:

• Spiritualitatea de tip Fast-Food: Aceasta combina spiritualitatea cu o cultura care motiveaza viteza, multifunctionalitatea si gratificarea instanta, iar rezultatul este foarte probabil sa fie o spiritualitate fast-food. Spiritualitatea fast-food este un produs al fanteziei comune, usor de inteles cum ca eliberarea de suferinta conditiei umane poate fi rapida si usoara. Insa un lucru este clar: TRANSFORMAREA SPIRITUALA NU POATE FI DOBANDITA, POCNIND DIN DEGETE.

• Spiritualitatea gresita:  Spiritualitatea gresita este tendinta de a vorbi, de a ne imbraca si purta, imaginandu-ne cum ar face-o o persoana spirituala. Este un fel de imitare spirituala, care mimeaza realizarea spirituala, la fel cum pielea de leopard artificiala mimeaza o piele de leopard veritabila.

• Motivatiile confuze: Cu toate ca dorinta noastra de a evolua este veritabila si pura, de multe ori este amestecata cu motivatii mai marunte, incluzand dorinta de a fi iubiti, dorinta de a apartine, nevoia de a ne umple golurile interioare, credinta in Calea Spirituala ca ne va elibera de suferinta si ambitie spirituala, nevoia de a fi special, de a fi mai bun decat, de a fi “Acela”.

• Identificarea cu Experienta Spirituala: In aceasta boala, ego-ul se identifica cu experienta spirituala si o adjudeca ca si cum ar fi a lui si ajungem sa credem ca integram intelegeri care au rasarit din noi, in anumite momente. In cele mai multe cazuri, aceasta boala nu e definitiva, desi tinde sa tina perioade lungi de timp, in cazul acelora care se cred iluminati  si/sau care functioneaza ca invatatori spirituali.

• Ego-ul spiritualizat: Aceasta boala apare atunci cand tocmai structura personalitatii egotice devine adanc cufundata in concepte si idei spirituale. Rezultatul este o structura egotica, care este “anti-glont”. Cand ego-ul devine spiritualizat, devenim invulnerabili la ajutor, la informatii noi sau la raspunsuri constructive. Devenim fiinte umane impenetrabile, fiind impietriti in cresterea spirituala, toate in numele spiritualitatii.

• Productia de invatatori spirituali, in masa!: Exista cateva traditii de curente spirituale la moda care produc oameni care cred ca au ajuns la un nivel de iluminare spirituala sau la starea de maestru, ceea ce este mult peste nivelul lor real. Aceasta boala functioneaza ca si o banda rulanta de spiritualitate: imbraca stralucirea asta, atinge acea intelegere, si – BAM! – esti iluminat si pregatit sa iluminezi si pe altii, intr-un mod asemanator. Problema nu este ca astfel de invatatori instruiesc, ci ca ei se prezinta pe sine ca si cum ar fi obtinut maiestria spirituala.

• Mandria spirituala: Mandria spirituala apare cand practicantul, dupa ani de munca grea, a atins un anumit nivel de intelepciune si foloseste acesta realizare ca sa justifice blocarea spre alte experiente. Un sentiment de “superioritate spirituala” este alt simptom al acestei boli. Se manifesta ca un sentiment subtil de “Sunt mai bun, mai intelept si deasupra celorlalti, pentru ca sunt spiritualizat”.

• Spiritul de turma: Descrisa ca si gandirea de grup, mentalitatea de cult sau “boala de ashram“, spiritul de turma este un virus inselator, care contine multe elemente co-dependente traditionale. Un grup spiritual face conventii subtile si inconstiente, privind modul corect de a gandi, vorbi, de a se imbraca si actiona. Indivizii si grupurile infectate cu “spiritul de turma” resping indivizii, atitudinile si circumstantele care nu se conformeaza cu legile nescrise ale grupului.

• “Complexul celui Ales”: Acest complex nu se limiteaza la evrei. El reprezinta credinta cum ca “Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, cu alte cuvinte, mai bun decat alt grup”. Este o distinctie importanta intre recunoasterea ca cineva a gasit calea cea dreapta, invatatorul sau comunitatea potrivita lui.

• Virusul mortal: “Am ajuns” – Aceasta boala este atat de distrugatoare, incat are capacitatea de a fi terminala si mortala pentru evolutia noastra spirituala. Aceasta este credinta cum ca “Am ajuns” la scopul final al caii spirituale. Progresul nostru spiritual se opreste in punctul unde aceasta credinta devine cristalizata in psihicul nostru, in momentul in care credem ca am ajuns la capatul caii, iar progresul viitor inceteaza.

Surse:
www.huffingtonpost.com
crisscelverde.weebly.com

Vreau să împărtăşesc cu voi un discurs din 22 aprilie 1982 al părintelui “balaurului înaripat”, Omraam Mikhael Aivanhov. Acum, sunt întru totul de acord cu înţeleptul indian Krishnamurti, care după ce o viaţă întreagă a fost crescut şi educat ca să devină un guru, a concluzionat că omul nu are nevoie de niciun ghid spiritual, pentru a-l descoperi pe Dumnezeu. Totuşi, merită să vizionaţi această înregistrare din timpul unei conferinţe din 1982, care a avut loc în Franţa. Aştept comentarii după.

Cine a fost Omraam Mikhael Aivanhov?

Omraam a fost un maestru spiritual de origine bulgară. Se spune că a experimentat primul extaz mistic la numai 16 ani. Ulterior s-a stabilit în Franţa în anul 1937, pentru a împărtăşi oamenilor din învăţaturile Fraţiei Albe Universale. Învăţăturile sale sunt eminamente orale. În paralel cu numeroasele conferinţe susţinute, acesta a călătorit foarte mult în Orient.

Mai jos o să redau câteva dintre învăţăturile maestrului Omraam.

“La originea tutoror nenorocirilor omenirii, stă iubirea inferioară a bărbaţilor şi femeilor.[...] Fiindcă ei furnizează astfel materiale tuturor spiritelor dornice să facă rău umanităţii, ei le hrănesc, ei le întăresc.”

“Adevărata iubire este o stare de conştiinţă.”

“Una dintre metodele acestui tantrism este aceea de a învăţa să iubeşti fără să aştepţi să fii la rândul tău iubit, fiindcă atunci devii liber şi poţi face multe lucruri cu această libertate.”

“Un Maestru adevărat nu se lipseşte de nimic: mănâncă, bea, respiră, iubeşte, dar în regiuni, în stări de conştiinţă necunoscute omului obişnuit.”

Omraam Mikhael Aivanhov – “Forţa sexuală sau Balaurul înaripat”

Aşa cum am promis, continuăm seria documentarelor semnate Dr. Miceal Ledwith.
Vă reamintesc că interpretările acestuia sunt absolute revoluţionare pentru minţile obişnuite să li se spună ce, cum şi când să creadă. Şi nu numai…

Cum a devenit Iisus un Christos – Partea I

Cum a devenit Iisus un Christos – Partea a II-a

Partea a doua devine şi mai interesantă: vezi aici.

Cine este Dr. Miceal Ledwith?
Dr. Miceal Ledwith a fost un membru distins al Comisiei Teologice Internaţionale timp de 17 ani, practic un fost om de la vârful ierarhiei Bisericii Catolice. A fost preot catolic, profesor de teologie şi presedinte de colegiu teologic pentru mai mult de 25 de ani în Irlanda, catolic distins care se “converteşte” la învăţăturile “Şcolii de Înţelepciune Străveche a lui Ramtha”.

Pentru că tot am intrat în 12.12.2012 şi urmează să ne întâlnim cu 21.12.2012…
Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit până acum despre acest domn care are un discurs extraordinar: Dr. Miceal Ledwith.
Am vizionat multe materiale înregistrate de acesta şi pot să vă spun că merită să renunţaţi la câteva dintre filmele de duzină pentru a câştiga, cine ştie, depinde numai de voi, o cu totul şi cu totul altă viziune asupra existenţei şi sensului acesteia.
Nu spun mai multe, vă invit să vizionaţi materialul şi aştept comentarii.
Vor urma multe alte materiale, însă prefer să le luăm pe rând.

Link material: aici

Cu toţii am auzit de IQ (inteligenţă intelectuală sau raţională) şi ulterior de EQ (inteligenţă emoţională). Dacă la un moment dat testele de IQ au ajuns o „necesitate obligatorie” la angajare pentru majoritatea companiilor, ulterior s-a dovedit că EQ-ul poate fi mai important atunci când căutăm noi membri pentru echipa noastră. Nu pot să nu-mi aduc aminte când în al treilea an de facultate, m-am angajat la o firmă mare de profil IT din Bucureşti. La angajare am primit pe lângă testele de competenţă tehnică şi testul de IQ. Nu comentez testul IQ, oricum pentru cârcotaşi, mi-a ieşit peste medie. Nu spun şi cât peste medie.

Bun-aşa până aici. „Problema”, dacă nu e prea mult s-o numesc aşa, din considerente de relativitate, apare atunci când persoane cu IQ şi EQ mediu spre mare, au probleme uriaşe în a-şi găsi un loc în societate şi / sau un sens în viaţă. Sau, mai rău, la polul opus, când le găsesc, dar nu reuşesc să răzbată dincolo de propria dramă existenţială. În ultimii trei ani am avut şansa de a cunoaşte oameni din ambele categorii. Spun şansa, pentru că, dincolo de introspecţie, întâlnirea cu astfel de oameni te ajută enorm să realizezi unde eşti şi încotro te îndrepţi.

Înainte de a continua, voi încerca să definesc pe scurt, cele două tipuri de inteligenţă mai sus relevate.

Ce este inteligenţa?

Inteligenţa poate fi definită ca o proprietate a minţii, care cuprinde multe abilităţi, cum ar fi cele legate de capacitatea de a raţiona, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gândi abstract, de a înţelege ideile, de a folosi un limbaj şi de a învăța.

Inteligenţa nu are legatură cu cât de multe știe o persoană sau cât de multă experiență are, ci mai degrabă, este vorba despre cât de repede o persoană este capabilă de a dobândi cunoştinţe şi competenţe, precum şi cât de bine o persoană este în măsură să îndeplinească sarcinile pentru care nu are nicio expertiză.

Ce este IQ –  Inteligenţa Intelectuală sau Raţională

IQ-ul măsoară inteligenţa. IQ-ul pleacă de la premiza că există diferențe între oamenii dintr-o anumită populație, diferență exprimată printr-un scor, care arată cât de inteligentă este o persoană în raport cu alta. De obicei, asociată cu înalte calităţi de logică, strategie, matematică şi lingvistică. IQ-ul nu este o măsură absolută pentru a testa inteligența. Mai degrabă, este un mod de a compara inteligența unei persoane cu a altora.

Ce este EQ – Inteligenţa Emoţională

Personal, îmi place să definesc inteligenţa emoţională ca şi capacitatea de a identifica emoţiile tale şi pe ale celorlalţi spre a le armoniza.

Altfel, inteligenţa emoţională este cea care te ajută sa iei decizii oricând şi oriunde şi să foloseşti emoţiile tale şi pe ale celorlalţi ca să-ţi atingi scopurile.

EQ  presupune îndeplinirea a trei condiţii:

- să-ţi cunoşti emoţiile;

- să ştii să le gestionezi;

- să înţelegi emoţiile celorlalţi.

Există cinci dimensiuni ale EQ

Conştientizarea: cunoaşterea punctelor tari şi slabe alături de un puternic simţ al identităţii şi al valorii personale;

Autocontrolul: stăpânirea emoţiilor pentru a le face să lucreze în favoarea, nu împotriva ta;

Automotivarea: să dai din tine tot ceea ce este mai bun şi să perseverezi în atingerea obiectivelor personale;

Conştientizarea socială: conştientizarea sentimentelor şi a nevoilor celorlalţi;

Abilităţile sociale: care creează relaţii interpersonale de calitate şi te ajută să fii un bun membru al echipei.

Chiar dacă o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, dacă nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează atât pe ei, cât şi pe cei din jur. În viaţa reuşesc nu cei ce au coeficient de inteligenţă ridicat neapărat, ci mult mai des cei ce au un coeficient ridicat de inteligenţă emoţională.

Iată cum am vorbit mai mult despre EQ, emoţiile fiind mult mai puternice şi mai mari decât intelectul.

Să revenim deci. Ce se întâmplă cu aceste persoane cu IQ şi EQ mare, dar cu „probleme”? În ultimul an am început să conştientizez că trebuie să existe ceva mai presus de IQ şi EQ, şi anume, o a treia dimensiune, o inteligenţă de factură spirituală, care le guvernează pe primele două. O să mă întrebaţi ce înseamnă „probleme”. „Problemele” se pot traduce, de exemplu, prin: anxietate în formă repetată, lipsa unui scop în viaţă sau lipsa sensului existenţei, gânduri sinucigaşe, inadaptare la locul de muncă, lipsa încrederii în sine, teama de singurătate etc etc.

Ce este SQ – Inteligenţa Spirituală

Inteligenţa spirituală, deşi nu este recunoscută la ora actuală, este cea care ne transpune existenţa individuală într-un context mai larg. Aceasta dă sens şi scop vieţii noastre şi ne permite să creăm noi şi noi posibilităţi. Inteligenţa spirituală ne permite să ne utilizăm IQ-ul şi EQ-un într-un mod unificat armonios, pentru a exprima potenţialul nostru benefic în lume, atât pentru noi, cât şi pentru celelalte fiinţe.

Pe scurt, SQ-ul reprezintă cu adevărat o inteligenţă supremă, regăsită în lideri precum Ghandi sau Mandela şi înseamnă: înţelepciune, compasiune, integritate, bucurie, iubire, creativitate, pace şi armonie.

Cu toţii am „experimentat” spontan inteligenţa spirituală în anumite momente din viaţă.  Şi totuşi, poate prea rar. Din păcate mult prea rar. Este important să ne antrenăm pentru a putea experimenta în mod intenţionat astfel de trăiri.

Cum recunoşti o persoană cu SQ ridicat

- se simte împlinită

- găseşte scopuri şi sensuri profunde

- transformă negativitatea în gânduri şi emoţii pozitive

- dă tot ce are mai bun în ea pentru rezolvarea unei situaţii

- îi ajută pe ceilalţi şi îmbunătăţeşte societatea folosind o dimensiune înaltă a gândirii

Tu crezi în inteligenţa spirituală?

Graţie unui amic, ieri am ajuns la o meditaţie susţinută pe muzică de boluri tibetane. Pe scurt, muzicoterapie sau terapie prin sunete.

Cât timp suntem treji, undele generate de creierul nostru sunt cele Beta. Deci practic, suntem în starea Beta. În timpul acestei meditaţii, sunetul bolurilor tibetane ne influenţează sistemul nervos simpatic, şi astfel, undele noastre cerebrale se sincronizează gradat cu vibraţiile produse de boluri, intrând în starea Alpha sau Theta, şi mai rar în starea Delta. Călugării tibetani intră destul de uşor în starea Delta, putând la fel de uşor să rămână în această stare pentru un timp îndelungat.

Acum, de ce sunt importante aceste stări diferite de Beta, starea în care se găsesc oamenii obişnuiţi atunci când sunt treji?

Pentru aceasta trebuie să facem puţină teorie.

Ce sunt undele cerebrale?

Manifestările electrice ale activităţii creierului sunt undele cerebrale. Acestea sunt particularizate în funcţie de amplitudinea undei, frecvenţa şi pattern-ul specific.

Aparatul care măsoară şi înregistrează aceste unde cerebrale este electroencefalograful. Acesta are 16 electrozi de contact (care iau contact direct cu pielea capului) şi sunt sensibili la curenţii bioelectricici ai creierului. Aceşti electrozi sunt amplasaţi în toate părţile craniului, pentru a înregistra modificările din toţi lobii creierului (frontal, central, parietal, occipital şi temporal)

Exista cinci tipuri de unde cerebrale principale si peste zece tipuri secundare.

Tipurile principale de unde sunt:

• Gamma: 40-70 Hz. (cicluri pe secundă)
• Beta:12-30 Hz
• Alfa: 8-12 Hz.
• Theta: 4-8 Hz.
• Delta: 0,5-4 Hz.

Undele secundare reprezintă modificări ale acestor tipuri de bază.

Fusurile de somn sunt unde specifice, care apar atunci când persoana visează. Fusurile de somn au frecvenţa de 14 Hz şi amplitudinea cuprinsă între 40-50 µV (uşor vizibile pe orice înregistrare.

Undele Beta sunt specifice stării de veghe.

Relaxarea organismului duce la formarea de unde mai lente de tip Alfa sau Theta.

Undele Delta sunt specifice somnului stabil şi profund, fără visuri, precum şi transformărilor meditative ale conştiinţei.

Desigur însă că trăirile subiective sunt infinit mai variate decât tipurile de combinaţii ale undelor cerebrale prezentate în formele de mai sus.

Totuşi, anumite tipare generale ale experienţelor conştiente pot fi studiate prin investigarea activităţii bio-electro-magnetice a creierului.

2. Care sunt stadiile somnului?

Sub aspect neurofiziologic stadiile somnului descrise de cercetătorii americani N. Kleitman si W. Dement sunt următoarele:

I. Somnolenţa

Undele Beta cresc în amplitudine (Beta subvigil); procentul de unde Alfa în lobul posterior (parietal-occipital) scade sub 50 % şi înlocuit treptat de unde Theta.

II. Somn uşor

Apar unde Theta, fusuri de somn (cu frecvenţa de 14 Hz, amplitudinea de 40-50 Hz); la o persoană adultă sănătoasă, acestea trebuie sa fie prezente simultan atât în emisfera stânga cât şi în cea dreapta. De asemenea, amplitudinea undelor creşte semnificativ în ariile cerebrale centrale.

III. Somn stabil

Procentul de unde Delta depăşeşte 20 %, fiind unde ritmice în cea mai mare parte; undele Theta sunt neregulate, existând încă fusuri de somn.

IV. Somn profund

Procentul de unde Delta ritmice creşte peste 50%; undele Theta apar acum regulat, dispărând fusurile de somn.

3. În ce stadiu al somnului apar visurile?

Visurile apar periodic la graniţa dintre faza I şi II de somn, la un interval de 90 de minute şi durează, de fiecare dată, în medie 15-20 de minute. Numit şi “somn paradoxal”, starea de somn cu visuri este caracterizată printr-o puternică activitate cerebrală, asemănătoare cu cea din starea de veghe. Un indicator al stării de somn cu visuri, pe lângă “fusurile de somn”, obiectivate electroencefalografic, sunt mişcările rapide ale ochilor (numite REM de la denumirea în engleză  „rapid eye movement”).

Somnul lent, fără visuri, este cel în care are loc “odihnirea” şi regenerarea forţelor organismului, atât fizice, cât şi mentale. Chiar dacă creierul continuă să lucreze, în faza de somn profund nu mai există alte activităţi mentale sau fiziologice suplimentare.

4. Putem trăi fără somn?

Cercetările realizate au evidenţiat că somnul REM cu visuri este absolut necesar pentru om (şi chiar pentru unele animale). Prin aplicarea metodei privărilor de somn s-a constatat ca întreruperea visării pe parcursul mai multor nopţi are efecte destabilizatoare asupra organismului şi minţii. Mai mult, în următoarele nopţi, în care individului i s-a permis visarea s-a constatat că perioada în care visează creşte direct proporţional cu durata privării de somn. S-a postulat astfel că declanşarea normală a stării de somn cu vis (REM) implică acumularea la un nivel critic în timpul somnului a unor substanţe, a unor metaboliţi, care trebuie să fie consumaţi de către procesele specifice care au loc în timpul somnului REM.

5. Prin ce se diferenţiază somnul cu visuri de somnul profund, fără visuri?

Elementele care diferenţiază somnul REM (cu visuri) de somnul fără visuri pot fi rezumate astfel:

a) Mişcări rapide oculare (REM), foarte similare cu cele din starea de veghe.

b) Aspectul particular, desincronizat al activităţii electrice corticale, foarte similar dar nu identic cu cel din starea de veghe. Acest aspect a determinat unii autori să considere perioada de REM ca cea mai superficială fază a variaţiei ciclice a profunzimii somnului.

c) Modificări ale ritmului cardiac şi ale presiunii sangvine.

d) Creşterea metabolismului cerebral.

e) Contracţii musculare ale unor grupe musculare izolate, în timp ce activitatea tonică musculară este diminuată sau abolită.

f) Un aspect particular este activitatea intensă a musculaturii urechii medii, asemenea muşchilor globilor oculari, similară cu cea din starea de veghe.

g) Răspunsurile evocate ale creierului la stimularea periferică sunt identice cu cele din starea de veghe.

h) Undele cerebrale de tip Theta foarte regulate în hipocâmp.

i) Creşterea debitului circulator sanguin cerebral.

6. Absolut toţi oamenii visează?

Conform cercetărilor asupra somnului, absolut toţi oamenii visează. Însă, doar o parte îşi aduc aminte de visurile pe care le au în timpul nopţii. Majoritatea oamenilor îşi aduc aminte de visuri doar în anumite perioade ale vieţii, cu intervale lungi în care nu-şi reamintesc visurile la trezire.

7. Ce efecte are somnul fără visuri pentru organism?

- Funcţie anabolică; rol în sinteza macromoleculară (proteine, ARN)

- Previne şi anihilează oboseala fizică

- Rol în procesele de memorie

- Reface energiile fizice

- “Odihna” propriu-zisă a sistemului nervos central

8. Care sunt efectele somnului cu visuri?

- Modelarea şi remodelarea memoriei (îndeosebi a memoriei de lungă durată) prin repararea, reorganizarea şi formarea de noi conexiuni în sistemele neuronale şi extensiile lor corticale.

- Oferă substrat energetic şi de memorie pentru atenţie, procesele de învăţare şi pentru modelarea şi integritatea personalităţii, a eu-lui.

- Reface sistemul nervos central după eforturile de învăţare, după solicitări psihice, după stresuri şi eforturi intelectuale.

- Rol în alte mecanisme psihice (interacţiuni, restructurări ale amintirilor memoriei).

Ce sunt bolurile tibetane şi cum se folosesc?

Bolurile tibetane sunt instrumente muzicale utilizate de sute de ani în Orient, în timpul meditaţiilor şi rugăciunilor din practica religioasă budistă.
Prin lovirea acestora cu un bastonaş din lemn, se produce sunetul primordial – OM – despre care se spune că a stat la baza Creaţiei.

În general, bolurile tibetane au în compoziţie şapte metale care sunt în corespondenţă cu şapte planete ale sistemului nostru solar:

Aur – Soare
Argint – Luna
Mercur – Mercur
Cupru – Venus
Fier – Marte
Staniu – Jupiter
Plumb – Saturn

Acestea emit prin urmare sunete aflate în armonie cu vibraţiile acestor sfere cereşti şi transmit aceste vibraţii atât celor care le produc, cât şi celor care le ascultă. Rezultă o adevarată simfonie pentru trup şi suflet, creându-se o armonie la nivelul fiecarei celule.

Efectele benefice ale muzicoterapiei cu boluri tibetane

- relaxarea profundă
- armonizarea tuturor celulelor corpului
- armonizarea chakrelor
- sincronizarea celor două emisfere ale creierului
- îndepărtarea blocajelor din meridianele energetice
- eliminarea stărilor de nervozitate
- ameliorarea concentrării
- vindecarea insomniei
- reactivarea propriului potenţial de vindecare
- stimularea creativităţii

Cine este Joel Silva?

Pentru mai multe informatii vizitati pagina de Facebook a lui Joel: http://www.facebook.com/joelsilva.bucaresti

Cât de mult acceptaţi existenţa unei singure realităţi?

Deschid dialogul cu un extras din Cartea Secretelor a lui Deepak Chopra.

Dacă încă mai considerăm că acest aspect este o idee ciudată a altcuiva, experienţa noastră de viaţă nu se schimbă.
O realitate unică nu este o idee, este o poartă spre o nouă modalitate de a trăi viaţa.
Imaginaţi-vă un pasager într-un avion, care nu ştie că zborul este posibil. Pe măsură ce avionul decolează, va avea următoarele gânduri: “Ce ne ţine în aer? Dar dacă avionul este prea greu? Aerul nu poate susţine nimic, iar acest avion e făcut din oţel!” Copleşit de propriile sale percepţii, pasagerul panicat pierde orice simţ care ar putea să-i spună că deţine controlul, devenind prizonierul unei experienţe care ar putea duce la dezastru. În cabină, pilotul se simte mai puternic, pentru că a fost învăţat să zboare. El cunoaşte avionul, înţelege cum funcţionează acesta. De aceea, nu are niciun motiv să intre în panică, chiar dacă undeva în mintea sa există gândul că ar putea apărea o defecţiune tehnică. Dezastrul nu depinde de el.

Acum, gândiţi-vă la constructorul de avioane care poate construi orice avion doreşte, bazându-se pe principiul zborului. El ocupă o poziţie mai înaltă decât pilotul, în ceea ce priveşte controlul, pentru că, dacă ar fi cercetat în continuare, ar fi realizat un avion care nu se poate prăbuşi.

Această trecere de la pasager la pilot şi apoi la constructor, simbolizează o călătorie spirituală. Pasagerul este prizonierul lumii celor cinci simţuri. El poate percepe zborul ca fiind imposibil, deoarece atunci când oţelul este comparat cu aerul, e clar că avionul va cădea. Pilotul cunoaşte principiile zborului, care transcend cele cinci simţuri, făcând apel la o lege mai profundă a naturii, şi anume, principiul lui Bernoulli, care spune că aerul ce se deplasează deasupra unei suprafeţe curbate creează fenomenul de ridicare. Constructorul transcende şi mai departe, sfidând legile naturii, pentru a ajunge la un efec dorit. Altfel spus, constructorul este mai aproape de sursa realităţii, acţionând nu ca o victimă a celor cinci simţuri sau ca participant pasiv al legilor naturii, ci ca un co-creator împreună cu natura.

Puteţi să faceţi această călătorie voi înşivă. Este mai mult decât simbolică, deoarece creierul, care realizează deja orice viziune, sunet, atingere, gust şi miros pe care le experimentaţi, este ca o maşină cuantică. Atomii săi sunt în contact direct cu legile naturii şi, prin magia conştiinţei, atunci când aveţi o dorinţă, creierul trimite un semnal chiar la sursa legii naturale. Cea mai simplă definiţie a conştiinţei este conştienţa. Cele două sunt sinonime.

Conştiinţa este potenţialul întregii Creaţii. Cu cât deţii mai multă conştiinţă, cu atât ai mai mult potenţial ca să creezi. Trebuie să-ţi pui această întrebare: Vrei să fi o victimă a celor cinci simţuri sau un co-creator? Posibile opţiuni sunt:

În funcţie de cele cinci simţuri: separare, dualitate, ego-ul, a fi supus fricii, a fi detaşat de Sursă, a fi limitat în timp şi spaţiu.

În funcţie de legile naturale: a deţine controlul, a fi mai puţin supus fricii, a fi conectat la resursele naturale, a fi inventiv, a fi înţelegător, a exploata bogăţiile timpului şi spaţiului.

În funcţie de conştienţă: apropiat de legile naturii, aproape de Sursă, graniţele dispar, intenţiile se transformă în rezultate, dincolo de timp şi spaţiu.

Conştienţa este tot ce se schimbă în călătoria de la separare la realitatea unică.

Stadiile conştienţei

Atunci când depinzi de cele cinci simţuri, eşti conştient că lumea fizică este realitatea primară. Singurul rol pe care-l are Conştienţa ta este să privească lumea care este „acolo, afară”. Cele cinci simţuri sunt foarte înşelătoare, căci ne spun că soarele răsare în est şi apune în vest, etc.

Următorul stadiu al conştienţei depinde de legile naturii, la care se ajunge prin gândire şi experimentare. Observatorul nu mai este o victimă a amăgelii, putând descifra legea gravitaţiei,  utilizând matematica şi experimentele gândului. Newton nu trebuia să stea sub un copac şi să aştepte să-i cadă un măr în cap – putea să realizeze anumite experimente ale gândului, folosind imagini şi numerele care se potrivesc cu acele imagini. Acesta este procesul pe care l-a urmat, şi tot aşa a făcut şi Einstein, care şi-a imaginat cum funcţionează relativitatea.

Când creierul uman are în vedere legile naturii, lumea materială se află tot „acolo, afară” şi aşteptă să fie încă explorată. La acest nivel este câştigată mai multă putere asupra naturii, dar dacă acest nivel al conştienţei ar fi ultimul, utopia ar fi un triumf tehnologic.

În cele din urmă cineva trebuie să întrebe: Cine sunt eu, cel care gândeşte toate aceste lucruri? Aceasta este întrebarea ce duce la conştienţa pură, asta deoarece, dacă goleşti creierul de orice gând (ca în meditaţie), conştienţa se dovedeşte a nu fi goală, vidă şi pasivă.

Dincolo de limitele timpului şi spaţiului, are loc un sigur proces şi doar unul, adică: creaţia se creează pe sine, folosind conştienţa ca pe o plastilină.

În lumea obiectivă, conştiinţa se transformă în lucruri, iar în lumea subiectivă în experienţe. Disecaţi fiecare experienţă până la cel mai fundamental detaliu şi ceea ce obţineţi sunt unde care se propagă în câmpul cuantic. Nu există nicio diferenţă şi, printr-o atingere magică, creierul uman nu trebuie să stea în afara procesului creator. Doar fiind atenţi şi având o dorinţă, activaţi butonul creaţiei.

Splendoarea călătoriei spirituale este aceeaşi ca şi ciudăţenia ei: căpătaţi putere deplină, doar prin înţelegerea faptului că aţi folosit acea putere tot timpul, pentru a vă contracara pe voi înşivă. Suntem la nivel potenţial, prizonierul, temnicerul, eroul care deschide carcera – toate la un loc.

Această dilemă a frustrat pe toată lumea care a încercat să accepte această realitate. Chiar şi atunci când înţelepciunea este dobândită şi-ţi dai seama că propriul creier dă naştere tuturor lucrurilor din jurul nostru, găsirea butonului creaţiei îţi scapă. Dar există totuşi o cale. În spatele fiecărei experienţe se află un experimentator care ştie ce se petrece. Când voi găsi acel punct în care se găseşte acesta, mă voi afla în acel punct zero, în jurul căreia se învârte întreaga lume. Ajungerea în acel punct este un proces care începe aici şi acum.

Orice experienţă ne vine într-una din cele patru modalităţi: ca sentiment, ca gând, ca acţiune sau simplu, ca un sentiment de a fi. În momente neaşteptate experimentatorul este mult mai prezent în aceste patru aspecte decât de obicei.

Conştienţa se defineşte pe sine însuşi ca: pură, vie, vioaie, tăcută şi plină de potenţial creator. Uneori, aproape că experimentaţi acea stare pură.

Anumite semne sunt palpabile şi se nasc ca nişte senzaţii de netăgăduit în corp, iar altele apar la nivel subtil, fiind greu de exprimat: un tremur de la ceva care vă atrage, pe neaşteptate, atenţia. La observarea unui astfel de semn, avem deja la îndemână o pistă care poate duce dincolo de gând, sentiment sau acţiune. Dacă există doar o singură realitate, fiecare indiciu trebuie să ducă, până la urmă, în acelaşi loc în care legile creaţiei operează liber – iar aceasta este conştienţa.

Există doar o diferenţă foarte fină între a simţi că sunt în siguranţă, ca de exemplu şi a şti că sunt în siguranţă. Din acest punct, pot trece mai departe la a acţiona ca şi cum sunt în siguranţă şi până când îmi dau seama în sfârşit că, fără nicio îndoială, întreaga mea existenţă a fost în siguranţă, încă de când m-am născut: Sunt în siguranţă.

Pentru a stăpâni conştienţa pură, trebuie să învăţăm cum să o trăim.

Într-un text fascinant din India, numit Sutrele Shiva, ce datează de mai multe secole, se pot găsi revelaţii din acest domeniu. Aici cuvântul Shiva înseamnă Dumnezeu, iar cuvântul Sutra înseamnă fir sau cale, astfel ca în mod deliberat, cititorului i se arată firele invizibile care duc înapoi la sursa eternă.

Ele au şi un context mai larg, care necesită să urmăm calea deschisă de revelaţie. În tradiţia acestora, fiecare persoană poate alege patru căi ce provin din: a simţi, a gândi, a acţiona şi a fi.

Fiecare dintre aceste căi se numeşte Yoga, cuvânt sanskrit care înseamnă uniune, pentru că scopul este unitatea, contopirea cu realitatea unică. De-a lungul timpului, cele patru Yoga au ajuns să definească anumite căi:

Bhakti Yoga –  duce la găsirea unităţii, iubindu-l pe Dumnezeu.

Karma Yoga – duce la găsirea unităţii, prin acţiunea altruistă.

Gyana Yoga – duce la găsirea unităţii, prin cunoaştere.

Raja Yoga -  duce la găsirea unităţii, prin meditaţie şi renunţare.

Cum este trăită, efectiv, fiecare din aceste căi?

Simţirea ne arată calea, ori de câte ori trăim experienţa iubirii şi o exprimăm. Pe această cale, emoţiile noastre personale se lărgesc, pentru a deveni atotcuprinzătoare. Iubirea de sine şi de familie se contopeşte cu iubirea pentru omenire. În forma superioară de expresie, iubirea noastră este atât de puternică, încât ÎL cheamă pe DUMNEZEU să ni se arate. Inima care tânjeşte îşi găseşte pacea supremă prin unirea cu inima CREAŢIEI.

Gândirea ne arată calea, ori de câte ori mintea noastră încetează să fie neliniştită şi speculativă. Pe această cale, ne oprim dialogul interior, pentru a găsi claritatea şi nemişcarea. Este nevoie de claritate, pentru ca mintea să vadă că nu trebuie să fie atât de unidirecţională. A gândi se poate transforma în a şti, adică în înţelepciune. Cu o claritate mai mare, intelectul nostru analizează orice problemă şi vede soluţia. Misterul existenţei este cel pe care mintea doreşte cu adevărat să-l cunoască. Întrebările bat la uşa eternităţii, moment în care CREATORUL este singurul care le poate da răspuns. Împlinirea acestei căi apare atunci când mintea noastră se contopeşte cu mintea lui DUMNEZEU.

Acţiunea ne arată calea, ori de câte ori ne predăm. Pe această cale, controlul ego-ului asupra acţiunii slăbeşte. Acţiune încetează să mai fie motivată de dorinţe egoiste. Cu timpul acţiunea se va detaşa de ego şi a face devine motivat de o forţă din afara noastră. Ataşamentul nostru personal faţă de propriile noastre acţiuni este transformat în non-ataşament, prin faptul că îndeplinim acţiunile lui DUMNEZEU. Calea îşi atinge împlinirea, atunci când abandonarea noastră este atât de completă, încât DUMNEZEU conduce tot ceea ce facem.

A fi ne arată calea, ori de câte ori cultivăm un SINE care trece dincolo de ego. Acest ego se dovedeşte a fi o iluzie, o mască ce ascunde un EU cu mult mai măreţ care există în fiecare din noi. Identitatea noastră reală este un simţ al existenţei pure, pe care-l numim EU SUNT. Toate fiinţele împărtăşesc acelaşi EU SUNT, iar împlinirea apare atunci când fiinţa noastră îmbrăţişează atât de multe, încât în sentimentul nostru de a fi vii este inclus şi DUMNEZEU. Unitatea este o stare în care nimic nu este lăsat în afara lui EU SUNT.

În occident, Yoga este văzută ca o cale a renunţării, un mod de viaţă care necesită abandonarea familiei şi a bunurilor. Yoghinii rătăcitori, cu bolurile lor de cerşit, care puteau fi văzuţi în orice sătuc din India, simbolizează o astfel de viaţă. Însă aspectul exterior nu înseamnă renunţare -  care se întâmplă în interior, indiferent cât de mult sau cât de puţin posedăm, la nivel material. În noi înşine, luăm o decizie crucială: O iau de la capăt. Cu alte cuvinte, renunţăm la vechile percepţii şi nu la bunurile noastre.

Atunci când inima ţi se îmbolnăveşte de violenţa şi de separarea existente în lume, a o lua de la capăt reprezintă singura alegere. Universul, ca orice oglindă, este neutru. El reflectă ceea ce se află în faţa sa, fără a judeca şi fără a distorsiona. Dacă poţi avea încredere în asta, atunci ai făcut pasul crucial, numit renunţare. Ai renunţat la credinţa că lumea exterioară are vreo putere asupra ta. Aşa cum se întâmplă cu orice aflat pe calea către unitate, acest adevăr va deveni adevărat, atunci când va fi trăit.

Pentru a vă apropia cât mai mult de această stare putem experimenta următoarele:

-A iubi pe cineva este mai subtil decât a avea resentimente sau respingere de acea persoană.

-A accepta pe cineva este ceva mai subtil decât a critica persoana respectivă.

-A promova pacea este ceva mai subtil decât a promova violenţa.

-A vedea pe cineva, fără a-l judeca este ceva mai subtil decât a-l critica.

Experienţa subtilă este liniştită şi armonioasă. Vă simţiţi stabil şi nu sunteţi în conflict cu nimeni. Odată ce aţi identificat această parte, începeţi să favorizaţi latura subtilă a vieţii noastre. Preţuiţi acest nivel de conştienţă – el se va dezvolta numai dacă îl preţuiţi. Trebuie să facem singuri alegerea, la nivelul conştienţei, deoarece, în diversitatea infinită a Creaţiei, fiecare percepţie dă naştere la o lume care o oglindeşte.

Deepak Chopra – Cartea Secretelor