Las` gloata să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ţi cu noroi.
Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;
M-afund, făr` să le caut rostul,
În chefuri – nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.
Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.
În larma gloatei ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi.
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeţi ne-om despărţi.
Лермонтов
poetul Caucazilor…
{ 4 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }
Si varianta audio http://tinysong.com/v8fh
Monsher, ce tanar era aici!
si un alt rus
http://www.youtube.com/watch?v=pAlBnpiXRNo
@luminita da, esenin… ma trec toti fiorii prin versurile alea…