The House of the Romanian Rising Sun…

The House of the Romanian Rising Sun…

by adisandu on 17 iulie 2012

in Lifestyle

6 comentarii | 318 VIZITE 

După o „meditaţie dinamică” de vamă, n-ai cum să nu-ţi aminteşti de reflecţiile unui mare gânditor. Fără excepţie, vară de vară, seară de seară, „yoghinii” din Vama Veche se pornesc într-un adevărat pelerinaj nocturn pe la mecca-urile vămii dătătoare de dureri de cap sau tabula rasa. From dusk till dawn, beţivi notorii sau aspiranţi recent iniţiaţi în tainele sticlismului, voyorismului şi exhibiţionismului de orice fel, se angrenează ascendent, aparent promiscuu, într-un adevărat supliciu al trupului şi minţii, sub biciuirea extatică nemiloasă a conjuraţiei vibraţiilor sonore, brizei sărate şi săgeţilor selenare. Când zorii zilei nopţile-şi dezleagă pe molotoave cu iz de bolero, umbre abandonate în absolut gravitează pe iarba nisipie, în aburii cafelei de la O. N-am făcut ocolul Pământului în optzeci de zile, n-am fost cu motocicleta până-n Mongolia şi-n apoi, şi nu sunt nici fericitul protagonist al primului zbor privat pe orbita măgăoaiei albastre, însă am gravitat suficient de mult şi de departe, încât să pot valida cu tărie fascinanta şi misterioasa energie a acestui loc: The House of the Romanian Rising Sun! Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul!

la ovidiu

Şi acum, să dăm citare din celălalt maestru O:

“Trăieşte total, trăieşte cu pasiune… În felul acesta fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.

Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.

Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Dacă tânjesti după o utopie, dorinţa ta se îndreaptă de fapt către o armonie individuală şi socială. Această armonie nu a existat niciodată, întotdeauna a fost un haos. Societatea a fost împărţită în diferite culturi, în diferite religii, în diferite naţiuni – toate având drept fundament diverse superstiţii. Nici una din aceste împărţiri nu e valabilă. Ele arată însă că omul este divizat în el însuşi, iar acestea sunt proiecţiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate lăuntrică si, prin urmare, nu este în stare să creeze o societate, o umanitate unică, nici în afara lui. Cauza nu se găseşte în exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiinţei sale lăuntrice.

Nu eşti niciodată mulţumit cu ceea ce eşti şi cu ceea ce ţi-a dăruit existenţa, deoarece atenţia ta se îndreaptă întotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a plănuit să fii. Nu te îndrepţi spre realizarea propriului tău potenţial. Tu încerci să fii ceea ce vor alţii să fii, însă acest lucru nu te va putea mulţumi niciodată. Iar când apare nemulţumirea, logica iţi spune: “Poate că ceea ce ai nu este suficient; străduieşte-te să obţii mai mult!” Atunci încerci să obţii mai mult, începi să cauţi. Şi toată lumea apare cu o mască zâmbitoare, toată lumea zâmbeşte fericită, astfel încât fiecare vrea să-i păcălească pe toţi ceilalţi. Şi tu porţi, la rândul tău, o mască, astfel încât ceilalţi cred că eşti ceva mai fericit; iar tu, la rândul tău, ai impresia că ei sunt mai fericiţi. Iarba pare a fi mai verde în curtea vecinului. El priveşte însă iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mlădie, mai frumoasă. Acestea sunt iluziile pe care le creează distanţa. Când te apropii însă mai mult, începi să vezi că nu este chiar aşa. Dar oamenii rămân la distanţă unii de alţii. Chiar şi prietenii, chiar şi iubiţii, se ţin unul pe altul la distanţă; o apropiere prea mare ar fi periculoasă, s-ar putea ca ei să vadă ceea ce eşti în realitate. Iar eroarea îşi are sursa în chiar modul în care pui problema, astfel încât – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de mulţi bani: îţi vine imediat ideea că banii reprezintă cauza fericirii. Priveşte la acest om! Cât de fericit pare să fie! Aşa că alergi după bani. Un altul este mai sănătos; alergi după sănătate! Un altul face altceva şi arată foarte mulţumit – îl urmăreşti! Dar de fiecare dată e vorba de celălalt…

Societatea a aranjat lucrurile astfel încât să nu îţi pui niciodată problema propriului tău potenţial. Şi toată nefericirea provine din faptul că nu eşti tu însuţi. Fii doar tu însuţi şi toată nefericirea şi toată competiţia cu ceilalţi dispare; nu îţi mai pasă că alţii au mai mult, că nu eşti tu cel care are mai mult. Dacă vrei ca iarba să fie mai verde, nu are rost să priveşti în curtea vecinului. Este atât de simplu ca iarba să fie mai verde!

Omul trebuie să fie înrădăcinat în propria sa energie potenţială, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atât de mulţumită astfel, încât acest fapt vi se va părea pur şi simplu incredibil.

Nu există nimic care să poarte eticheta “adevăr”; adevărul nu este un lucru pe care îl vei putea găsi într-o bună zi într-o cutie, şi pe care, deschizând-o, să exclami uimit: “Fantastic! Am găsit adevărul!” Nu există o astfel de cutie.

O persoană cu adevărat non-violentă este cea care nu ucide pe nimeni şi care nu face rău nimănui, deoarece este împotriva faptului de a ucide, este împotriva faptului de a face rău. Ea se va împotrivi însă şi în situaţia în care altcineva încearcă să îi facă ei vreun rău. Dacă cineva încearcă să o ucidă, ea se va împotrivi şi în acest caz şi nu va permite ca acest lucru să se întâmple. Ea nu va iniţia nici o violenţă, însă dacă împotriva ei va fi îndreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai aşa oamenii non-violenţi pot rămâne independenţi; altfel vor fi sclavi, vor rămâne săraci şi vor fi întotdeauna exploataţi de alţii.

Fii plin de neprevăzut şi mereu schimbător. Nu te împotrivi schimbării şi nu înceta niciodată să fii imprevizibil; numai atunci viaţa poate fi o permanentă bucurie. În momentul în care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Acţiunile unei maşini pot fi prevăzute. Ea este astăzi la fel ca ieri şi tot aşa va fi şi mâine. Este neschimbată. Numai omul are calitatea de a se schimba în fiecare clipă. În clipa în care încetezi să te schimbi, într-un mod foarte subtil ai şi murit.

Riscă tot ce ai! Fii asemenea unui jucător! Riscă totul, deoarece clipa următoare ar putea să nu mai vină, aşa că de ce să îţi pese? De ce să te intereseze? Trăieşte intens, trăieşte plin de bucurie. Trăieşte fără teamă, trăieşte fără să te simţi vinovat. Trăieşte fără să îţi fie frică de iad şi fără să doreşti raiul. Trăieşte pur şi simplu.”

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 6 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

Luminita 18 iulie 2012 la 9:27

din acelasi o. “Oamenii iubesc libertatea, însã nimeni nu doreşte vreo responsabilitate. Iar aceste douã lucruri sunt legate unul de altul; ele sunt inseparabile. “

Răspunde

Camelia 19 iulie 2012 la 9:31

si totusi, parca ce este, ACUM, la Vama (si in alte locuri…..) nu are nici o legatura cu libertatea si curajul, granita dintre libertate si libertinaj este invizibila………pentru ca omul este o fiinta sociala, hedonica, deci cu multe dependente, toate creatii ale fricii de cine este menit A FI….

frica ce se ascunde adanc in planul subconstient, la fel ca toate umbrele fiecaruia.

sa va fie minunat, acolo UNDE SUNTETI!

namaste,
Camelia

Răspunde

adisandu 19 iulie 2012 la 13:17

Camelia,

Foarte mult adevar in ceea ce spui, daca nu generalizam. Oamenii societatii de astazi sunt orientati mai mult spre A FACE si nu spre A FI. Probabil, asa cum spui si tu, din teama de A FI…

Namaste!

Răspunde

Camelia 19 iulie 2012 la 14:54

a fost doar o reflectie, o observare a momentului pe care il parcugem si nu vreau sa apara ca o generalizare sau ca o judecata.

pentru ca totul este doar ceea ce este si atat.

da, parcurgem etapa kali yuga, in care ne identificam cu a face si cu a avea – (deci cu rolurile pe care mintea le creeaza sau cu starile emotionale ) si foarte putin sau deloc cu a fi.
dar, noi nu suntem rolurile de parinti/fii sau fiice, de profesori, salariati, educatori, etc, nu suntem nici emotiile trecatoare…….doar suntem.

observandu-ma pe mine, mi-am realizat o harta si o diferentiere pentru intelegerea notiunilor si starilor datorate necesitatilor/nevoilor/dorintelor – toate cauze ale dependentelor umane (fiinta umana avand niste necesitati stricte, totusi – de aer, apa, lumina… ca asa este viata pe planeta Mamei Gaia).

insa, cand reusesti sa intelegi cat de multa suferinta provoaca nevoia si dorinta, atunci razi de tine si mergi pe calea deosebit de frumoasa a transformarii.

iar cand tu iti esti indeajuns, stii ca maestria este inscrisa in tine.

o zi minunata, acolo unde esti!
namaste,
Camelia

Răspunde

adisandu 19 iulie 2012 la 14:55

Camelia,

iti multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase si pline de adevaruri.
n-am gandit nicio fractiune de secunda ca mesajul tau apare ca o generalizare sau o judecata, ci doar, ca unii, l-ar putea interpreta astfel.

multumesc si astept cu drag oricand comentariile/sugestiile tale.

Adrian

Răspunde

adisandu 20 iulie 2012 la 1:18

ia te uita, nu-i de mirare de ce nu am auzit nimic de “La Camil” in ultimele incursiuni in vama… pare-se ca Oreste, iata alt O., tine o tabara de alchimie spirituala. daca sunteti interesati, gasiti mai multe informatii la adresa: http://www.ordo.ro

ps: si toate locurile sunt ocupate pana in septembrie?! mai sa fie…

Răspunde

Lasa un comentariu

Articolul precedent:

Articolul urmator: