Fiinţa monstruoasă supremă… omul!

Fiinţa monstruoasă supremă… omul!

by adisandu on 1 august 2011

in Vegetarianism

12 comentarii | 1195 VIZITE 

Pentru aceia care încă mai caută tot felul de scuze, un scurt filmuleţ de asezonat la un grătar. Sunt vegetarian de mai bine de doi ani şi-mi fac analizele regulat. Stau bine cu vitamina B12 şi am o sideremie mult peste media consumatorilor înrăiţi de carne. Deci se poate! Nimeni nu spune că trebuie să deveniţi vegani peste noapte, dar măcar un regim ovo-lacto-vegetarian pentru început, nu strică nimănui. Între timp, enjoy your steak! Doar suntem rasa supremă, nu?

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 12 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

bampi 1 august 2011 la 17:11

Geeez…. eu unu nu pot sa privesc asa ceva! Sad but true!

Răspunde

adisandu 1 august 2011 la 23:19

da, asa e. dar se pare ca mirosul gratarelor incinse bate aproape orice… barbarie…

Răspunde

Luminita 3 august 2011 la 13:30

E sa fim seriosi. Nu neg ca nu e ingrozitor, dar sunt fapte mult mai grave care trec sub tacere… nu doar animalele sunt fiinte fara aparare

Haide sa mai punem mana pe o carte, un documentar de exemplu
http://filmedocumentare.com/povestea-sovietelor/

Răspunde

Ana 10 august 2011 la 8:42

Nu avem dreptul sa ne infigem capetele in nisip. Daca inchidem ochii, asta nu face ca raul sa dispara. As trece filmuletul asta in programa obligatorie scolara, in fiecare an din clasa intii si pina la sfirsit. Nu avem dreptul sa spunem “nu pot sa vad asa ceva”. Asta ne face complici. Pentru ca toleram. Pentru ca refuzam sa privim in farfurie. Pentru ca am ajuns sa ascultam de mate mai mult decit de suflet si creier laolalta. Nu, acest film nu demonstreaza decit ca la om organul cel mai important nu este creierul ci stomacul.
Cit despre oameni ca Luminita de mai sus… e pacat. E pacat ca ajung atit de jos pe scara evolutiei incit sa considere omul mai important decit animalele si politica mai importanta decit amindoua la un loc… Doamne ajuta-le!

Răspunde

adisandu 10 august 2011 la 21:04

Monstruozitatea lui Hannibal Lecter paleste pe langa monstruozitatea ignorantei omului de rand… Se tot spune sa nu judecam, sa nu judecam, sa nu judecam… Da’ chiar, cum ai putea sa judeci niste biete fiinte larvare? Sau, tocmai am facut-o?

Răspunde

Ana 11 august 2011 la 8:08

:) Mda, tocmai ai facut-o… E greu. Pe de alta parte nu pot sa nu ma gindesc prin ce poate trece un om, cit de chinuit trebuie sa fie sufletul lui, ce parinti sau ce copilarie a putut avea, incit acum, la maturitate, sa nu mai simta nimic. Cit de lipsiti de dragoste au fost toti oamenii aia care lucreaza in locurile alea, cit de tare trebie sa te roada foamea ca sa traiesti din asa ceva, si, mai ales, cit vor avea de platit de acum inainte. Imi pare nespus de rau de toti cei care se poarta asa cu animalele sau cu oamenii, pentru ca le va fi nu greu, ci crunt cindva, si vor suferi exact la fel. Nu doresc nimanui sa sufere, le doresc sa fie fericiti, pentru ca doar fericirea ii va opri din a face rau.

Răspunde

M 13 august 2011 la 14:35

Am reusit sa-l vizualizez :-| …singurul comentariu pe care imi permit sa il fac este, de fapt, un citat din Nicolae Steinhardt.

”Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către Iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul Iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia Iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “

Răspunde

adisandu 16 august 2011 la 12:04

Draga M, da-mi voie sa-ti raspund prin cuvintele lui Dalai Lama. N-o sa le traduc, pentru ca exact asa au fost formulate de acesta in limba engleza:

If you want others to be happy, practice compassion. If you want to be happy, practice compassion.
True compassion is universal in scope. It is accompanied by a feeling of responsibility.
It is not enough to be compassionate. You must act. There are two aspects to action. One is to overcome the distortions and afflictions of your own mind, that is, in terms of calming and eventually dispelling anger. This is action out of compassion. The other is more social, more public. When something needs to be done in the world to rectify the wrongs, if one is really concerned with benefiting others, one needs to be engaged, involved.

Răspunde

M 18 august 2011 la 14:34

Draga A :) ,
incercam sa temperez ‘tonul’, si da, sunt de acord cu ce ziceti si voi si cu ce zice Dalai Lama. In special partea cu ”…dispelling anger”.
Si eu practic Compasiunea pe toate nivelurile, ma implic Responsabil in tot ce pot. In tacere, Fara asteptari.

Ca sa pastram discutia, ia uitati aici un documentar interesant, se numeste Food Inc. E prima parte, restul vin de la sine in istoricul Youtube.

Inspiratie…

http://www.youtube.com/embed/XMTECIrgKMw?version=3&rel=1&fs=1&showsearch=0&showinfo=1&iv_load_policy=1

Răspunde

adisandu 19 august 2011 la 9:26

M, nu cred in existenta raului, satanei, diavolului… niste etichete asociate de oameni cu alti oameni sau actiunile lor… :)

Răspunde

Oana 18 august 2011 la 20:59

Eu nu m-am putut uita decat la primele 10-15 secunde … Cruzimea oamenilor ma ingrozeste, ma scarbeste si imi afecteaza existenta in ultimul timp. Imi este rusine de specia din care fac parte. Imi este rusine de cat de multe putem invata de la patrupede (nu le pot jigni spunandu-le animale) dar orgoliul si monstruozitatea din multi dintre noi ne orbeste. Ocupam locul intai in topul pornirilor animalice, sadice, criminale … Pot continua, dar la ce bun?! Sunt prea putini ca mine, ca noi!

Răspunde

M 19 august 2011 la 10:00

A, nu am intervenit pe text…ultimul paragraf, da, e interpretabil :-) . Chiar sunt intr-o polemica aprinsa cu cativa preoti care nu reusesc sa-mi explice ”raul” si ”pacatul”. Cel putin la ”pacat” …e..silence :-|

Răspunde

Lasa un comentariu

Articolul precedent:

Articolul urmator: