Post Ludum

Post Ludum

by adisandu on 19 septembrie 2011

in Hobby

3 comentarii | 970 VIZITE 

poezie, să treci noaptea prin somnul celor ai mei,
sărută-i pe frunte, discută în şoaptă cu ei,
spune-le că am încheiat din caiet ultima filă
şi că îmi plâng şi pietrele de milă. 

poezie, spune mamei să mă ierte, sunt o poamă rea,
pe care o aruncă cine muşcă din ea;
lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors,
firul oftării pe buze s-a tors.

poezie, spune fratelui meu că n-am fost înger,
cum poate credea,
că mi-e inima pedeapsă, mustrare, nuia.
şi de gândurile crude care m-au bătut foarte sălbatec
mi-e un somn de jăratec.

spune iubitelor mele: el nu v-a iubit,
el, zăpăcindu-vă, s-a zăpăcit.
viaţa i-a fost ca un pahar
în care amesteci al întâmplării zar.

apoi,
să nu te mai întorci, poezie!
nu facem o nobilă pereche noi doi;
alianţa noastră e sfărmată
şi aş vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată!

Emil Botta

Merită din când în când să ne mai amintim că, limba română s-a mai bucurat şi de alţi mari poeţi, în afară de Mihai Eminescu, unul dintre aceştia fiind Emil Botta.

S-ar putea sa te intereseze si:

{ 3 comentarii… citeşte-le mai jos sau adauga comentariul tău }

Luminita 20 septembrie 2011 la 9:37

Foarte frumos.

Si n-ar trebui sa limitezi un comentariu daca e prea scurt (incurajezi aberatiile)

Răspunde

Luminita 20 septembrie 2011 la 15:03

Si o replica, de acelasi autor:

De un dor fără saţiu-s învins
şi nu ştiu ce sete mă arde.
Parcă mereu din adînc,
un ochi răpitor de Himeră
ar vrea să mă prade.
Şi pururi n-am pace,
nici al stelei vrăjit du-te-vino în spaţii,
izvoare sub lună, ori dornică ciută,
nimic nu mă stinge, nimic nu mă alină
şi parcă-aş visa o planetă pierdută.
E atîta nepace în sufletul meu,
bătut de alean şi de umbre cuprins…
Un dor fără saţiu m-a-nvins,
Şi nu ştiu ce sete mă arde mereu.

Răspunde

adisandu 20 septembrie 2011 la 15:14

ba ştii… iar fuga nu-i o soluţie. e doar fugă… ;)

Răspunde

Articolul precedent:

Articolul urmator: