Şapte reguli de viaţă… plus una

Si varianta extinsa

”Există mii de compromisuri pe care le-am făcut cu noi înşine, cu ceilalţi oameni, cu visul nostru despre viaţă, cu Dumnezeu, cu societatea, cu părinţii, cu soţia, cu copiii. Dar cele mai importante compromisuri sunt cele pe care le facem cu noi înşine. Aceste compromisuri ne spun cine suntem cu adevărat, ce trebuie să simţim, ce trebuie să credem şi cum trebuie să ne comportăm. Rezultatul este ceea ce noi numim personalitatea noastră.
Un singur compromis nu ar fi o problemă, dar există multe asemenea compromisuri care ne fac să suferim, să cădem, să greşim în viaţă. Dacă dorim să trăim o viaţă plină de bucurie şi împlinire, trebuie să avem curajul să rupem aceste compromisuri care sunt bazate pe frica si sa ne proclamam propria putere personala. Compromisurile născute din frică incumbă o mare pierdere de energie din partea noastră, dar legămintele care se nasc din dragoste ne ajută să ne conservăm energia şi chiar să câştigăm mai multă energie.
In cazul în care conştientizăm compromisurile care ne guvernează viaţa şi constatăm că visul vieţii noastre nu ne place, este necesar să ne schimbăm legămintele. Dacă suntem dispuşi să facem acest lucru, există patru legăminte foarte puternice care ne vor ajuta să eliminăm din viaţa noastră compromisurile şi condiţionările născute din frică şi care ne golesc de energie.
Atunci când rupem un compromis, când depăşim o condiţionare, toată puterea pe care o folosim pentru a le crea se întoarce la noi. Dacă vom adopta aceste patru noi legăminte, ele vor genera suficientă putere personală pentru a ne ajuta să ne schimbăm întregul sistem al vechilor noastre convenţii.

I.PRIMUL LEGĂMÂNT : Fii impecabil în tot ceea ce spui !

De ce pornim de la cuvinte? Cuvântul este puterea prin care noi creăm. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan din Biblie se spune, referitor la crearea universului:
„La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era cuvântul”. Prin cuvânt, noi ne exprimăm puterea creatoare. Prin cuvânt putem manifesta totul. Indiferent de limba pe care o vorbim, intenţia noastră se manifestă prin cuvânt. Tot ceea ce visăm, tot ceea ce simţim şi ceea ce suntem cu adevărat – toate acestea se manifestă doar prin puterea cuvântului…
Mintea umană este ca un sol fertil în care sunt plantate continuu seminţe. Seminţele sunt păreri, idei şi concepte. Plantezi o sămânţă, un gând, şi acesta rodeşte. Cuvântul este ca o sămânţă, iar mintea umană este atât de fertilă! Drama este că oamenii folosesc prea des această fertilitate pentru a planta seminţele fricii. Fiecare minte umană este fertilă, dar numai pentru acele seminţe pentru care este pregătită. Este important să observăm pentru ce fel de seminţe este fertilă mintea noastră, pregătind-o apoi pentru seminţele iubirii…
A fi impecabil în ceea ce spui înseamnă a nu folosi cuvintele împotriva ta. Dacă te văd pe stradă şi îţi spun că eşti prost, acest lucru poate apărea ca o folosire greşită a cuvântului împotriva ta. Dar, de fapt, eu folosesc cuvântul împotriva mea, deoarece tu mă vei urî pentru aceasta, iar ura ta nu este bună pentru mine. De aceea, dacă mă supăr şi prin cuvintele mele îţi trimit toată otrava mea emoţională ţie, eu folosesc cuvântul împotriva mea…
A fi impecabil cu cuvântul tău înseamnă a-ţi folosi corect energia; înseamnă a-ţi folosi energia în direcţia adevărului şi a iubirii faţă de tine însuţi. Dacă faci un legământ cu tine însuţi, acela de a fi impecabil în ceea ce spui, această simplă intenţie este suficientă pentru ca adevărul să se manifeste prin tine şi să cureţe toată otrava emoţională care există în fiinţa ta. Dar a face acest legământ este dificil, deoarece noi am învăţat să facem exact opusul. Comunicarea cu ceilalţi ne-a învăţat să minţim, iar apoi am preluat această obişnuinţă, minţindu-ne chiar pe noi înşine. Noi nu suntem impecabili în ceea ce spunem…
Dacă accepţi primul legământ şi devii impecabil cu cuvintele tale, începi să vezi toate schimbările şi transformările care pot apărea în viaţa ta. Apar mai întâi schimbări în felul în care te înţelegi pe tine, iar mai târziu schimbări în modul în care interacţionezi cu ceilalţi oameni, mai ales cu cei pe care-i iubeşti cel mai mult.
Dacă adoptăm primul legământ şi devenim impecabili cu cuvintele noastre, orice otravă emoţională va fi curăţată din mintea noastră şi din modul nostru de comunicare interpersonală, lucru valabil inclusiv în ceea ce priveşte comunicarea noastră cu o pisică sau cu un câine.
Impecabilitatea cuvântului ne va conferi imunitate faţă de blestemele altora, faţă de oricine gândeşte ceva urât despre noi. Nimeni nu poate recepta o idee negativă decât dacă mintea sa este un sol fertil pentru acea idee. Atunci când devii impecabil în ceea ce spui, mintea ta nu mai este un sol fertil pentru cuvintele ce provin din magia neagră. Ea se deschide însă (devine fertilă) pentru cuvintele care se nasc din dragoste. Noi putem măsura impecabilitatea cuvântului nostru prin nivelul iubirii de sine. Iubirea de sine şi bunăstarea interioară sunt direct proporţionale cu calitatea şi integritatea cuvântului nostru. Atunci când eşti impecabil în ceea ce spui, te simţi bine; te simţi fericit şi împăcat.
Tot ce aveţi de făcut este să vă imaginaţi ce veţi putea crea prin impecabilitatea cuvântului. Impecabilitatea cuvântului este suficientă pentru a transcende visul fricii şi pentru a trăi o viaţă diferită. Puteţi trăi în rai în mijlocul a mii de oameni care trăiesc în iad, deoarece aţi devenit imun la tot acel râu. Puteţi atinge împărăţia lui Dumnezeu doar prin intermediul acestui prim legământ: fii impecabil în tot ceea ce spui!

II.AL DOILEA LEGĂMÂNT : Nu considera nimic ca fiind personal!

Orice s-ar petrece în jurul dumneavoastră, nu consideraţi că este ceva personal.
Noi nu ne-am implica personal dacă nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune. Imediat ce ai fost de acord, otrava se răspândeşte în interiorul tău şi tu te laşi prins în visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce numim importanţa de sine. Importanţa de sine, sau faptul că luăm lucrurile la modul personal, este expresia supremă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că tot ce se petrece în jur are legătură cu noi. Noi învăţăm să devenim subiectivi (să interpretăm totul la modul personal) în timpul educaţiei noastre, al îndoctrinării noastre, când ajungem să credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu!
Chiar atunci când o situaţie pare cu adevărat personală, chiar dacă ceilalţi ne insultă direct, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au sunt într-o legătură directă cu legămintele pe care le-au făcut în minţile lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a născut din toate programările pe care le-au primit pe parcursul îndoctrinării lor.
Nici chiar părerile pe care le avem despre noi înşine nu sunt în mod necesar adevărate; de aceea, noi nu ar trebui să luăm la modul personal nici chiar ceea ce gândim noi. Mintea are capacitatea de a vorbi cu ea însăşi, dar are şi capacitatea de a obţine informaţii din alte lumi subtile.
Dând lucrurilor o interpretare personală deveniţi o pradă uşoară pentru acele animale de pradă care sunt magicienii negri. Aceştia vă pot vrăji uşor cu o mică părere, inoculându-vă astfel orice otravă doresc; acordând părerii lor o interpretare personală, dumneavoastră înghiţiţi otrava.
Vă hrăniţi astfel cu gunoiul lor emoţional, care devine în acest fel gunoiul dumneavoastră. în cazul în care nu acordaţi însă acestor lucruri o interpretare personală, veţi rămâne imun în mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul acestui legământ.
Punctul nostru de vedere este ceva foarte personal. El nu reprezintă decât adevărul nostru, nu şi al altcuiva. Astfel, dacă cineva se supără pe mine, eu ştiu că acest lucru îl priveşte. Eu sunt pretextul pentru ca el să se enerveze. Şi el se enervează deoarece îi este frică, deoarece se confruntă cu frica. Dacă nu i-ar fi frică, atunci nu ar avea de ce să se enerveze pe mine. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să mă urască. Dacă nu i-ar fi frică nu ar avea de ce să fie gelos sau supărat.
Nu consideraţi nimic la modul personal, căci atunci când luaţi lucrurile la modul personal vă expuneţi la suferinţă pentru nimic. Oamenii sunt dependenţi de suferinţă pe diferite nivele şi la diferite intensităţi, dar noi ne sprijinim unii pe alţii în menţinerea acestor dependenţe.
Atunci când îi priveşti pe ceilalţi oameni exact aşa cum sunt, fără a interpreta nimic la modul personal, este imposibil să fii rănit de ceea ce spun sau fac ei. Chiar dacă ceilalţi te mint, acest lucru nu te poate deranja. Ei te mint deoarece le este frică. Le este teamă că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Renunţarea la masca socială este întotdeauna un proces dureros. Dacă oamenii spun una, dar fac alta, cel mai bine este să te iei după faptele lor; în caz contrar, nu faci altceva decât te minţi singur. Dacă eşti sincer cu tine însuţi, poţi să scuteşti multe dureri emoţionale. Recunoaşterea adevărului poate fi dureroasă, dar noi nu ar trebui să fim ataşaţi de durere. Vindecarea se va produce oricum, şi nu este decât o chestiune de timp până când lucrurile se vor îndrepta de la sine.
Detaşarea şi non-implicarea personală ne ajută să rupem multe obiceiuri şi rutine care ne menţin în visul iadului şi ne produc suferinţă inutilă. Simpla practicare a acestui al doilea legământ ne poate permite eliberarea de zeci de alte condiţionări mai mici care ne produc suferinţă. Iar dacă vom practica simultan primele două legăminte, ne vom elibera de 75% din aceste condiţionări mărunte care ne menţin în iad.
Dacă ne vom face un obicei din a nu considera nimic ca fiind personal, noi nu vom mai depinde de ceea ce fac sau spun ceilalţi. Nu vom mai depinde decât de noi înşine şi de responsabilitatea propriilor noastre alegeri. Nimeni nu este vreodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; orice om este responsabil doar pentru el însuşi. Cine înţelege cu adevărat acest lucru, refuzând să interpreteze realitatea într-o manieră personală, cu greu mai poate fi rănit de către acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.

III.AL TREILEA LEGĂMÂNT : Să nu faci presupuneri inutile!

Noi avem tendinţa de a face presupuneri asupra oricărui lucru. Necazul este că ajungem să credem că ele chiar sunt adevărate, că sunt realităţi. Noi facem presupuneri asupra a ceea ce fac sau gândesc ceilalţi, interpretăm propriile noastre prezumţii la modul personal, după care îi blamăm pe ceilalţi şi reacţionăm negativ, transmiţându-le emoţiile noastre otrăvite şi rănindu-i prin cuvintele noastre. Veşnicele scenarii pe care le creăm nu înseamnă altceva decât noi probleme. Noi facem presupuneri, înţelegem greşit, interpretăm totul la modul personal şi sfârşim prin a crea o mare dramă pentru absolut nimic.
Calea de a înceta să mai facem presupuneri constă în a pune întrebări, în a comunica. Noi trebuie să fim siguri că felul în care comunicăm este clar. Dacă nu înţelegeţi ceva, întrebaţi.
De asemenea, nu ezitaţi să cereţi în cuvinte ceea ce doriţi sau să întrebaţi deschis ceea ce doriţi să aflaţi. La fel, oricine are dreptul să vă întrebe, iar dumneavoastră aveţi dreptul de a răspunde prin da sau nu.
Dacă nu înţelegeţi ceva, este mai bine pentru dumneavoastră să întrebaţi şi să obţineţi un răspuns clar decât să faceţi o presupunere. În ziua în care veţi înceta să mai faceţi presupuneri veţi începe să comunicaţi limpede şi clar, eliberându-vă astfel de multe emoţii otrăvite. Fără presupuneri, lumea dumneavoastră va deveni impecabilă.
Practicând suficient de des acest legământ el va deveni a doua dumneavoastră natură şi veţi vedea cum magia cuvintelor dumneavoastră vă va transforma dintr-un magician negru într-un magician alb.
Un magician alb foloseşte cuvântul pentru creaţie, dăruire, împărtăşire şi iubire. Punerea în practică a acestui legământ vă va transforma radical întreaga viaţă.

IV.AL PATRULEA LEGĂMÂNT : Fă întotdeauna ce îți stă în puteri -acționează impecabil!

Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ce vă stă în puteri, nici mai mult nici mai puţin. Nu trebuie să uitaţi însă că randamentul nu poate fi întotdeauna acelaşi. Tot ce există în jurul nostru este viu şi se transformă tot timpul; la fel, randamentul nostru maxim poate fi uneori la cote foarte înalte, iar alteori nu va fi cel aşteptat. Atunci când ne trezim proaspăt şi energizat dimineaţa, randamentul nostru va fi superior celui de seara, când suntem obosiţi. Maximul nostru va fi diferit atunci când suntem sănătoşi de cel când suntem bolnavi, sau atunci când suntem treji de cel când suntem beţi. Randamentul maxim depinde de starea noastră, de felul în care ne simţim, fericiţi sau supăraţi, nervoşi sau geloşi.
Indiferent de calitatea faptelor dumneavoastră, urmăriţi să faceţi tot ce vă stă în puteri. Dacă veţi face eforturi prea mari, vă veţi risipi inutil energia, iar în cele din urmă rezultatul nu se va ridica la înălţimea eficienţei dorite. Cel care exagerează cu faptele sale, depăşindu-şi puterile fireşti, îşi suprasolicită corpul şi acţionează astfel împotriva sa; de altfel, acest gen de acţiune nu îl ajută cu nimic să îşi atingă scopul. Dacă faceţi însă mai puţin decât vă stă în puteri, vă veţi supune astfel frustrărilor, incriminării interioare, vinovăţiei şi regretelor.
De aceea, faceţi tot ce vă stă în puteri – în toate împrejurările vieţii.
Atunci când faci tot ce îţi stă în puteri, nu îi dai Judecătorului lăuntric ocazia de a te găsi vinovat sau a te condamna. Dacă dai tot ce este mai bun în tine, iar Judecătorul încearcă să te judece în concordanţă cu Cartea Legii, îi poţi oferi răspunsul: „Am făcut tot ce mi-a stat în puteri”. Nu vor exista regrete. Aşa se petrec întotdeauna lucrurile atunci când acţionezi la randamentul maxim. Nu este un legământ uşor de respectat, dar este un legământ care te eliberează cu adevărat.
Atunci când acţionezi la maximum, înveţi să te accepţi pe tine însuţi. Dar trebuie să fii conştient şi să înveţi din greşelile tale. A învăţa din greşeli înseamnă a practica, a privi cu sinceritate rezultatele, dar mai ales a acţiona neîncetat. Acest gen de acţiune amplifică continuu gradul de conştientizare.
Noi am fost născuţi să fim fericiţi. Ne-am născut cu dreptul la dragoste, de a ne bucura şi de a ne împărtăşi dragostea. Eşti viu, aşa că bucură-te de viaţa ta, trăind-o plenar. Nu te opune vieţii şi nu o lăsa să treacă pe lângă tine, căci în acest fel îl laşi pe Dumnezeu să treacă pe lângă tine. Singura dovadă a existenţei lui Dumnezeu este propria ta existenţă. Ea este cea care dovedeşte existenţa vieţii şi a energiei.
Nu este necesar să ştim sau să dovedim nimic. Este suficient să existăm, să ne asumăm riscul şi să ne bucurăm de viaţa noastră; aceasta este tot ceea ce contează. Să spui nu când vrei să spui nu, şi da când vrei să spui da. Ai dreptul să fii tu însuţi. Poţi fi tu doar atunci când acţionezi dând tot ce este mai bun în tine. Aceasta este sămânţa pe care trebuie să o hrănim în mintea noastră. Pentru aceasta nu este nevoie de multă cunoaştere sau de mari viziuni filozofice. Nu este nevoie nici de acceptarea celorlalţi. Este o expresie a lui Dumnezeu să spui: „Hei, te iubesc”.
Dacă faceţi – întotdeauna – tot ceea ce vă stă în puteri, vă veţi simţi împăcat chiar dacă veţi mai face încă presupuneri, chiar dacă veţi continua să daţi din când în când interpretări personale lucrurilor, chiar dacă nu sunteţi încă impecabil în ceea ce afirmaţi.
Aşadar, tot ce aveţi de făcut este să respectaţi cât puteţi de bine aceste legăminte. Vă puteţi lua acest angajament chiar astăzi: aleg să respect cele Patru Legăminte!”

Inspiratie,
Mihaela

Răspunde