Ciuperci comestibile | Pălăria şarpelui | Burete şerpesc

Astăzi am făcut o plimbare prin împrejurimile oraşului natal. Vremea era frumoasă, soarele strălucea încă de la prima oră, aşa că m-am încumetat să merg la pas pe dealurile şi câmpiile aflate la picioarele Munţilor Făgăraş.
Pe drum, am observat ceva alb-strălucitor în iarba uscată şi nu mare mi-a fost mirarea când am descoperit o delicatesă în materie de ciuperci: pălaria şarpelui.

Acum, de ce scriu acest articol. Pentru că vreau să clarific un aspect important în materie de ciuperci. Există anumite ciuperci total diferite, care însă în popor poartă aceeaşi denumire. Astfel că, renumita ciupercă otrăvitoare de culoare roşie cu pete albe (muscariţă), în unele zone, poartă acelaşi nume de pălăria şarpelui. Prin urmare, iată că avem două ciuperci care poartă acelaşi nume, una comestibilă – o adevărată delicatesă, şi alta otrăvitoare. Ambele ciuperci mai sunt cunoscute şi sub denumirea de burete şerpesc. O să le prezint separat.

Macrolepiota procera – Pălăria şarpelui, Burete şerpesc, Parasol

Pălăria şarpelui (Macrolepiota procera)

Face parte din familia ciupercilor lamelate Agaricaceae.
Localizare geografică: Originară din Europa, Asia şi America de Nord (regiuni cu climă temperată din emisferele de est şi de vest).
Este o ciupercă mare, spectaculoasă, cu pălăria de 10-30 cm diametru, ovoidă la început apoi semisferică, întinsă, central mamelonată, de culoare brună-deschis sau cenuşie, brună-închis şi netedă în centru, acoperită în rest cu solzi bruni, dispuşi concentric.
Lamelele sunt cărnoase, largi, libere, albe, cenuşii sau gălbui, devenind brune cu vârsta, îndepărtate de picior.
Piciorul este de 15-35 cm înălţime şi 1-3 cm grosime, de culoare cenuşie, cu numeroşi solzi bruni, dispuşi în benzi transversale, cilindric, bulbos la bază.
Inelul este mobil, alb-gălbui, neted către picior şi păros la extremitatea cealaltă.
Carnea este albă, devine brună, cu gust dulce de alună şi miros plăcut.
Sporii sunt lungi-ovoizi, de 8-12 x 16-20 μ, hialini, albi în masă, netezi, multigutulaţi.
Creşte pe sol, izolat sau în grupuri, în păduri deschise, pajişti sau locuri înierbate.
Apare vara şi toamna şi este o ciupercă comestibilă.
Deşi sunt considerate comestibile în toate atlasurile cu ciuperci, fiind o adevărata delicatesă, totuşi oamenii le privesc cu oarecare neîncredere pentru că sunt mai mari. Nu ştiu ce pierd!
Atenţie însă, nu le recomand decât cunoscătorilor. Această ciupercă nu se confundă cu altele, căci nu are corespodent în rândul celor otrăvitoare, însă fiecare trebuie să ştie ce culege.
De la ciuperca mare se consumă numai pălăria, deoarece piciorul este foarte tare. De la cele tinere se poate folosi inclusiv piciorul. Datorită dimesiunilor mari pot fi gătite mai ales pane sau pe grătar. Sunt absolut delicioase!

Amanita muscaria – Muscariţă, Pălăria şarpelui, Burete şerpesc, Bureţi pestriţi, Burete de gâze, Muscarin

Muscariţă (Amanita muscaria)

Pălăria ajunge la 8-20 cm în diametru, are culoare roşie sau roşie-portocalie, acoperită cu numeroşi solzi albi sau puţin gălbui, este convexă la început, apoi întinsă, cărnoasă, umedă sau puţin vâscoasă, cu marginea striată.
Lamelele serate, distanţate, libere, albe sau cu o tentă gălbuie, sunt inegale.
Piciorul este alb, până la 25 cm înălţime şi 2,5 cm grosime, plin la început, apoi în interior, neted, dilatat la bază într-un bulb sferic, înconjurat de resturi de volvă sub forma unor veruci în cercuri concentrice.
Inelul este membranos, alb sau galben pal, lăsat în jos.
Volva friabilă rămâne sub formă de resturi, dispuse concentric în partea bazală. Carnea este albă, galbenă-roşiatică sub cuticula pălăriei, are miros şi gust dulce, destul de plăcut.
Sporii sunt hialini, albi în masă, netezi, ovoizi, de 10-12 x 6-7 μ, gutulaţi.
Creşte în luminişuri de păduri de conifere şi foarte rar în păduri de foioase.
Apare vara şi toamna.
Este o ciupercă otrăvitoare având în componenţă, substanţe toxice care induc sindromul panterinian.

Sindromul panterinian este provocat de o gamă largă de toxine (acidul botenic, muscazona, muscimolul etc.) prezente în unele ciuperci din familia Amanitaceae. Toate aceste substanţe sunt reunite sub denumirea generică de micetoatropină.
Simptomele sunt asemănătoare sau chiar identice cu cele provocate de intoxicaţia cu atropină, fiind oarecum opuse semnelor caracteristice sindromului muscarian. Intoxicaţia se manifestă prin: tahicardie, hipertensiune arterială, uscarea mucoaselor, midriază (dilatarea pupilelor), uscăciunea gurii, agitaţie psihomotorie, delir halucinatoriu.
Sindromul debutează după 0,5-4 (de obicei 1-2) ore de la consum, prin tulburări digestive iritative uşoare, urmate de fenomene de excitaţie psihomotorii cu delir şi halucinaţii. În acest stadiu de agitaţie, luciditatea se pierde, instalându-se nebunia panteriniană, care se manifestă prin alternaţa stărilor de mare veselie cu cele de mare furie. Brusc sau treptat, stadiul de excitaţie este urmat de o fază de somnolenţă sau uneori de comă care durează între 3 şi 8 ore. După faza de somn sau de comă, persoana intoxicată se trezeşte spontan, fără sechele, puţin ameţită, cu uşoare halucinaţii auditive şi total amnezică cu privire la perioada manifestării intoxicaţiei. La 24-48 de ore de la consum, imprudentul intoxicat se reface complet.

În urma acestui sindrom se semnalează rar complicaţii, cazurile de deces fiind puţin frecvente, însă nu excepţionale.
Ciupercile care provocă sindromul panterinian au fost folosite, şi încă mai sunt, în diferite ritualuri şi ceremonii religioase, mai ales în Siberia, Alaska şi America Centrală.
Principalele specii responsabile de instalarea sindromului panternian sunt: buretele pestriţ (Amanita pantherina), muscariţa (Amanita muscaria) şi Amanita gemmata.

Ciupercile comestibile – calităţi

Sunt un bun cunoscător al ciupercilor comestibile şi apreciez foarte mult calităţile nutritive şi medicale ale acestora. Conţinutul lor bogat în proteine, lipide, glucide, calciu, clor, cupru, fier, fosfor, iod, magneziu, mangan, potasiu şi zinc conferă ciupercilor calităţi energetice, remineralizante sau stimulante cerebrale. Consumul de ciuperci este indicat în afecţiuni precum: anemia, convalescenţa, demineralizarea sau în regimuri alimentare vegetale.

Şi pentru că pălăria şarpelui este ciuperca mea preferată, iată mai jos ipostaze în care puteţi găsi această ciupercă în natură.

[Lista imaginilor]

Etichete: burete serpesc, ciuperca parasol, ciuperci comestibile, ciuperci comestibile de padure, ciuperci necomestibile, ciuperci otravitoare, Macrolepiota procera, palaria sarpelui

S-ar putea sa te intereseze si:

• Ce l-a ucis pe George Oshawa? Alimentaţia macrobiotică?0 comentarii
• Consecinţele ecologice ale consumului de carne14 comentarii
• Aura oranj-galben | Aura maro | Aura galben-auriu2 comentarii
• De ce îmi place tabouleh0 comentarii
• Alimente care ne pot aduce mai aproape de fericire7 comentarii
• Detoxifierea cu ulei de floarea soarelui3 comentarii
• Humoricus0 comentarii
• SQ sau Inteligenţa Spirituală0 comentarii